Storciţi de iubire…

Aşa a vrut Victor aseara după ce ne-am jucat. De obicei vrea doar să ne iubim, uneori însă e nevoie de mai mult, să ne storcim de iubire.

De putine ori in viaţa mea am auzit formulată atât de plastic o cerere de bonding. Pentru că de fapt asta este storcirea de iubire. Mulţi dintre cunoscuţii mei nici măcar nu sunt conştienţi că mai tot timpul simt o nevoie acută de bonding. O parte dintre ei ştiu că au această nevoie, însă li se pare tare ruşinos să arate, să ceară să le fie satisfăcută nevoia.

Şi este şi normal să fie aşa, atâta timp cât, de cum vine pe lumea asta, bebeluşul este trimis la culcare în pătuţul lui, nu este ţinut în braţe ca să nu se înveţe, când mai creşte nu-i mai este permisă manifestarea afecţiunii în public pentru că este ruşine. Toate aceste condiţionări nu fac nevoia de bonding să dispară, ea rămâne mereu acolo, nesatisfăcută. Aceste impuneri au doar menirea să-l facă pe om să simtă că este nepotrivit să simtă că are nevoie să fie ţinut în braţe. Aşa am învăţat de la mama, de la tata, de la bunici, deci este clar ruşinos să fi storcit de iubire.

Dar ce înseamnă bonding şi de ce este aşa de greu de acceptat?

Bondingul presupune apropiere fizică şi deschidere emoţională sau, şi mai simplu spus atingere şi acceptare. Multe mămici experimentează această stare atunci când îşi alăptează copilul. Este uşor de observat cum nou născutul, caută apropierea de o altă persoană şi pare că se simte în siguranţă atunci când este în contact cu o persoană care-i este aproape nu numai fizic, dar şi emoţional.

Până aici nimic nu pare greu de făcut, mulţi ar zice că mereu sunt în contact, că mereu se ating cu părinţii, cu soţii, chiar cu copiii, cu colegii, cu prietenii. Şi atunci de ce nevoia de bonding rămâne nesatisfăcută? Simplu: pentru că nu există deschidere emoţională. Pentru că este periculos ca soţul să ştie ce simt eu, să mă simtă slabă, vulnerabilă. Mai bine rămân de stâncă, femeia puternică de care s-a îndrăgostit. Este grav să simtă copilul că mama este obosită ori stresată din cauza serviciului, mama trebuie să fie întotdeauna senină. Şi atunci rămân de gheaţă în îmbrăţişarea mea, pentru a nu mi se şterge zâmbetul de pe faţă.  Degeaba mă îmbrăţişez cu soţul meu încercând din răsputeri să-i ascund că sunt supărată, degeaba îmi pup copilul de noapte bună cu gândul la ce am de făcut mâine, degeaba îmi ţin bebeluşul în braţe nerăbdătoare fiind să adoarmă ca să-l pun jos şi să-mi continui activităţile. Acela nu este bonding, ci doar o îmbrăţişare goală de orice fel de conţinut emoţional.

Bondingul este atunci când timpul stă în loc, când totul în jur încremeneşte sau chiar dispare, atunci când soţul mă ţine în braţe şi mă acceptă supărată şi furioasă şi mă storceste cu iubire fără să aştepte nimic de la mine. Bonding este atunci când facebook-ul mă aşteaptă cu 10 mesaje noi şi interesante, iar eu ma pierd în ochii bebeluşului, iar el se pierde în laptele meu şi nimic în jurul nostru nu mai există. Bonding este atunci când îmi pup copilul la culcare şi rămân încremenita o veşnicie în acel sărut şi devin una cu copilul care doarme. Şi ce e cel mai important, fără să aştept nimic în schimb, fără să fac efortul de a oferi ceva. Doar storcit de iubire.

Anunțuri

2 gânduri despre “Storciţi de iubire…

  1. Pingback: Fix me for some minutes « Leverinasgaard

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s