Child friendly

Sunt într-o perioadă a vieţii mele destul de activă. Şi energică. Şi aş tot ieşi, m-aş pierde în mulţime, m-aş tot întâlni cu diverşi oameni. Şi chiar am început să fac asta. Prin noiembrie am mers la un curs destinat femeilor şi am cunoscut câteva doamne grozave cu care chiar îmi face plăcere să ies. Şi tot ies. Întâi am mers la Excalibur, cârciumă faină unde ne-am retrăit copilăria mâncând cu mâna – ce plăcere! Şi pentru că această ieşeală a fost un succes, am introdus întâlnirea lunară (măcar!). Şi am fost în prima seară de viscol puternic la Kopel’s. După ce cu greu am străbătut troienele, cine credeti că ne aştepta şugubăţ chiar la intrare? Chiar Copolovici în persoană. Nu e ceva neobişnuit, că doar întâmpină pe toată lumea…doar că asta te face să te simţi bine. Şi chiar dacă viscolul îl prinsese neaprovizionat, ne-a servit ultimul vin fiert, cheesecake-ul ca de obicei minunat şi ne-am simţit bine, ca acasă. După ceva timp am mers La Piciorul porcului – unde mergi dacă ţi-e foame şi nuuuumai şi numai dacă renunţi la imaginea de doamnă care mâncă ca o vrăbiuţă […]. Apoi, ca o afoană ce mă aflu, am mers la karaoke, tot cu doamnele mele dragi. Am îndrăznit să merg ca să le aud pe ele cum rag (apropos, cum se conjugă verbul a rage?), sperând că voi râde cu lacrimi. Doamnele au cântat chiar bine, nici vorbă de [răgut, răgit?!?] – toate astea la Mojo. Mie Mojo nu-mi spunea nimic, dar când am ajuns acolo mi-am dat seama că este fostul Backstage din tinereţile mele (roşesc numai când îmi amintesc, nici să nu vă gândiţi că voi povesti pe-aici ceva :P).

Toate bune şi frumoase, nu? Păi cam da. Eu dacă vreau să ies, stă domnul cu copiii acasă. Domnul dacă vrea să iasă, stau eu cu copiii acasă. Observaţi ceva? Da, se repetă „cu copiii acasă”. Cam aşa se întâmplă în Bucureşti, dacă vrei să ieşi pe undeva laşi copiii acasă. Că altfel nu ai cum. E fum, e locul strâmt şi altele pe care le-am aflat de curând.

Ei, tocmai îmi luam avânt să mă întâlnesc cu alte fete, mămici ca şi mine, într-un loc care se prezenta ca fiind child friendly. Şi numai ce citesc un articol pe un blog . Şi aflu de acolo că locul copiilor nu este nici lângă mama, nici lângă tata, nici măcar lângă alte persoane, ci în parc. Da, da, dacă vrei să ieşi să socializezi, tu, ca părinte trebuie să-ţi duci copilul în parc.

Şi după ce am aflat cum trebuie să procedez, am privit cu ochii mari pe geam: 15 martie, ninge cu fulgi mari, pe jos e ud şi-s multe bălţi. Copilul cel mic nu e încă foarte stăpân pe mersul lui, mai cade, ori chiar se mai aşează pe burtă ca să vadă câte ceva mai de-aproape. Salopeta de fâş nu i-o pot pune (chiar daca-s parcurile pline de copii încotoşmăniţi ca de iarnă şi cu fulare la gură) pentru că a venit primăvara, e cald afară. Şi atunci? Ce-mi rămâne de făcut?

Da, mai sunt locurile de joacă indoor. O soluţie minunată dacă ignori jegul, bucăţile de mâncare căzute printre bile şi uitate acolo cu lunile şi aerul închis.

Şi stau şi mă uit la fulgii de zăpadă din martie şi visez la locul child friendly, oriunde ar fi să fie el.

Anunțuri

Un gând despre “Child friendly

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s