Hrană, somn şi sex

Revin la bonding. Mi se pare fundamental.

Mă frapează faptul că piramida lui Maslow pune la baza nevoile fiziologice (aer, apă, hrană,  excreţie, somn, sex) şi pe cele de securitate (corporală, a serviciului, a familiei, a proprietăţii, a sănătăţii) dar nu pomeneşte nimic de bonding.

Mie-mi pare un tip inteligent, nu atât prin ierarhia trebuinţelor, cât mai ales prin faptul că atâta timp cât nu satisfaci o trebuinţă de nivel inferior, nu poţi accede la una de nivel superior. Asta mi se pare marea descoperire care merită aplaudată. Piramida în sine…pentru mine nu e valabilă. Chiar dacă sunt de acord că aerul, apa, excreţia sunt fundamentale, nu le pot clasifica ca şi trebuinţe, ci ca şi premise ale supravieţuirii. În afara lor nu putem vorbi despre un individ. Rămâne deci hrana, somnul şi sexul.

Eu când mă gândesc la nevoile umane, am în minte copilul, bebeluşul de fapt. Şi ca să fie şi mai concret, îi am în vedere pe ai mei.

Când au ieşit la lumină au urlat şi şi-au manifestat toată nemulţumirea, îndreptăţită dealtfel. Şi, ca un miracol, s-au liniştit la ce credeţi? Hrană, somn sau sex? Conform piramidei lui Maslow, aceste nevoi se cereau satisfăcute imediat . Ei bine, nu. Ai mei au fost diferiţi, s-au liniştit la atingere, la primul pupic.

Îmi amintesc apoi de primele lor luni de viaţă cu plânsul acela de bebeluş. Desigur, orice plâns se liniştea la ţâţă, dar ţâţa aia, înainte de a fi lapte, nu e cumva atingere? La noi aşa a fost. Bebeluşul meu se liniştea de când îl luam în braţe, abia apoi începea să caute hrana cu guriţa.

Mă gîndesc la ei, atunci când au început să se deplaseze. În parc fiind, îşi exersau independenţa desprinzându-se de mine. Şi înainte să se depărteze, nu cereau nici hrană, nici somn şi în nici un caz sex. De fiecare dată se îndepărtau după o îmbrăţişare. Aia era ceea ce le dădea aripi.

Cel mare, acum, cînd are deja 6 ani, poate sta muuuuult şi bine şi fără hrană şi fără somn şi fără sex. dar dacă nu-l iau în braţe şi nu-l iubesc e trist şi i se năruie întrega lume.

Eu am impresia că Maslow a uitat pur şi simplu de bonding. Sau poate că nici nu bănuia cât este de important. Sau poate că l-a intuit dar l-a confundat cu sexul. Aşa cum majoritatea o fac. De multe ori când simţim nevoia unei atingeri, a unei îmbrăţişări, o traducem ca fiind nevoie de sex. Şi nu e de fiecare dată. Şi oamenii care se simt singuri, nu de sex au nevoie musai, ci de atingere. De multe ori o simpla strângere de mână face mai mult decât 1000 de cuvinte de dragoste. De multe ori un umăr pe care să ne sprijinim grijile este tot ceea ce ne trebuie. Iar pentru copii, ce să mai spun? De nu ştiu câte ori mi s-a întâmplat să mă agit să le ofer hrană, apă ori altceva iar ei să nu aibă nevoie decât să se simtă cuprinşi, atinşi. Dar de unde să dai dacă nici tu nu ai?

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s