Crescuţi cu dragoste

Imediat după sărbătorile de iarnă am simţit că sâmburelul e la mine. Test. Pozitiv. Emoţii. Emoţii mari de tot. Şi treceri bruşte de la agonie la extaz. Erau momente când frica era atât de mare încât singurul gând care mă liniştea era că dacă nu o să fiu în stare să cresc copilul probabil că Dumnezeu nu mi-l va da. Dar mi l-a dat. Am născut cel mai minunat blond ever.

Nici nu am aflat bine că-s gravidă că am şi început să amenajez cuibul. Doamne, ce nebunie! Schimbat mobile, reamenajat că doar avea nevoie de o cameră, pătuţ, lenjerie, covor de copil, pături, biberoane, suzete, scaun de masă, balansoar, pat de voiaj, scaun de maşină, port bebe, haine…Şi să nu uităm de căruciorul cât un tanc sovietic, cărucior care nu încăpea nici în lift, nici în maşină. nici măcar pe uşa apartamentului. Ah, cât de mult am urât căruciorul acela!

Şi s-a născut minunea! Nu zic că m-am stresat pentru că eu îs relaxată din fire. Dar, orişicât, aveam un program cel puţin dur: hrană la 3 ore, plimbare de două ori pe zi, între două hrăniri, toaleta de dimineaţă, toaleta de seară, masaj. Başca spălat biberoane, sterilizat. Apoi gătit zilnic piureuri, că doar se diversifica băiatul. Plus mers de două ori pe săptămână la masaj şi gimnastică în apă pentru că aşa era cool.

Noroc că nu a durat mult. Fiind un copil extraordinar de deştept, a reuşit în scurt timp să-mi comunice că nu are nevoie chiar de toată dragostea asta a mea :)))

A avut grijă să facă o otită şi am avut noroc de un medic care m-a avertizat să nu mă mai ating de urechile, nasul şi gura copilului dacă nu-s bolnave. Şi uite aşa, dacă nu am mai avut obiectul muncii am renunţat la toaletarea minuţioasă de două ori pe zi.

Apoi mi-a arătat că se simţea mai confortabil dacă mânca bucăţi, aşa că am renunţat la piureuri.

Când a început să umble a schimbat şi patul, se pare că al nostru era mai confortabil. :))

Şi cam asta a fost. Acum avem o cameră de zi sau living sau sufragerie, cum vreţi să o numiţi, cu steluţe fosforescente pe tavan şi cu lăbuţe de câine pe pereţi – nu am considerat oportun să investim în noi amenajări. Covorul de copii, inutil, a ajuns la soacră-mea la garaj. Noroc că e de plastic şi nu e hrană la molii.

Şi nici nu ne obişnuisem bine cu traiul în trei, că s-a şi anunţat al 4-lea! Şi ce-am făcut la primul nu am mai făcut la al doilea. Tot din dragoste!

Nu am cumpărat nimic. Dar nimic! Ba nu, mint. Am cumpărat două sutiene pentru alăptat, trei cămăşi de noapte pentru alăptat, un sling şi un cărucior. Wrap-ul l-am confecţionat eu.

S-a născut cea de a doua minune blondă şi a fost primit în hainele lui frate-su, în patul nostru.

Am primit sub formă de împrumut un sterilizator pe care, recunosc, l-am folosit câteva zile şi mi-a uşurat mult munca, atunci când se iritase şi i-am sterilizat cârpele cu care-l ştergeam de frica vreunei ciuperci.

Baie i-am făcut când a fost murdar, adică rar de tot, mâncare i-am dat când i-a fost foame, adică des de tot :))), s-a diversificat cu ceapă verde, piureuri nu prea a gustat.

Nici măcar lenjerie cu ursuleţi nu a avut. Ca să nu mai zic de jucării. I-a adus Moş Crăciun jucării de bebeluş dar sunt mult mai faine jucăriile lui frate-su.

Acum are 17 luni şi nu a văzut suzetă, biberon, cană cu cioc sau pai. Nu ştie ce este ceaiul. Nu a dormit niciodată singur noaptea. În schimb când ajung în parc se coboară de pe tricicletă, îmi spune pa şi-mi face senin cu mâna şi se duce la copii, mai mari, evident. Dacă îi e foame – cere, dacă îi e sete – cere, dacă e murdar îmi arată.

Am doi copii minunaţi, crescuţi cu dragoste, dar atât de diferit. Abia aştept să văd ce mod de a-l iubi voi găsi la al treilea:)

Anunțuri

3 gânduri despre “Crescuţi cu dragoste

  1. parca ma descri pe mine…cam asa s-a intamplat si la noi…primul, papa la 3 ore (inclusiv alaptat..de intr-o luna jumate am ramas fara lapte…ca de nu e cerere…ca noaptea l-am lasat „sa-si hodineasca stomacu”, ca asa trebe), o suta si o mie de chestii inutile, cumparate (nu primite sau de mana a doua ca e primul copil si na…).,..acum vb ta, sutiene, camasi de alaptat, pat mare de dormitor, in rest.. tzatza (si acum)…toata noaptea…si sincer, desi sunt mai obosita, ma simt mai odihnita ca la primul, mai relaxata…mai..sti tu..
    te pup si abia astept urmatorul articol.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s