Ce-mi doresc de la viitorul primar al Bucureştiului…

Încă de la început vreau să spun că nu ţin cu nici unul dintre candidaţi, mi se par toţi la fel.

Apoi, sper ca la următoarele alegeri să aleg într-o comunitate mai mică, să las alegerea primarului Capitalei pe votul celor care încă îşi mai închipuie că deţin adevărul şi argumente brici în alegerile pe care le fac.

Am citit şi eu cam ce ofertează candidaţii, toţi la fel, aceeaşi Mărie cu altă pălărie, de parcă această Mărie ar fi amanta tuturor, dar cu alte ţoale, o Mărie harnică, o Mărie gospodină, o Mărie dichisită. bla, bla, bla…

Şi stau şi mă întreb de ce se cramponează toţi aceşti oameni să ofere chestii pompoase. Şi de ce oare miticul de rând dacă e întrebat ce probleme are răspunde pe nerăsuflate: drumurile, câinii vagabonzi, corupţia şi încă alte câteva versuri omniprezente pe buzele tuturor.

Eu sunt bucureşteanca get-beget, fară rude pe la ţară ori alte vrăjeli. Şi mi-e o scârbă de Bucureşti de nu vă pot spune. Şi mi se rupe-n-paişpe şi de drumuri şi de câini şi de corupţie şi de alte minunate băşini.

Ce mă determină să-mi doresc să fi plecat ieri din Bucureşti? MITOCĂNIA din Bucureşti, mitocănie care nu e numai a bucureştenilor ci a tuturor care vin în bucureşti şi care-şi închipuie că devi mai uşor bucureştean cu drepturi depline dacă eşti mitocan.

Şi să mă explic ca să nu-mi aud vorbe cum că nu argumentez.

Să creionez întâi cadrul: locuiesc, fără ca părinţii mei să fi fost securişti, nici măcar membrii de partid n-au fost, în buricul târgului, mai exact chiar la Ferrari Store, zonă care e sub jurisdicţia primarului general, nu pot pune nik în cârca primarilor de sector.

Să o luăm cu începutul. De când mă ştiu eu îmi doresc să locuiesc într-o casă renovată. Şi tot de atunci mă izbesc de acelaşi argument : nu putem investi în renovarea apartamentului pentru că oricând blocul poate intra în reconsolidare. Aşa îmi spunea mie tata când eram copil, apoi m-am făcut mare, m-am măritat şi am vrut să ne facem şi noi casa frumoasă, dar mi-a spus soţul că nu se poate, aruncăm banii pe fereastră, blocul oricând poate intra în reconsolidare, iar acum fiul nostru cel mare primeşte acelaşi răspuns pe care-l primeam eu când eram copil. Sper să fim mutaţi când va începe şi fiul cel mic să pună aceeaşi chuitoare întrebare. Deci, da, blocul se va reconsolida ORICÂND. Asta se regăseşte în platforma oricărui candidat. Şi eu sunt foarte fericită.

Pe urmă, de vreo două mandate, se bate primarul (nu contează care) cu pumnul în piept că a reabilitat Centrul Istoric. Frăţică, eu locuiesc în centrul istoric şi te întreb pe tine, primarule şi candidatule la primărie, ce înseamnă reabilitat centrul istoric? Dat autorizaţie pentru câteva zeci, poate chiar spre sută de cârciumi care funcţionează în nişte clădiri care stau să cadă şi care pun în pericol viaţa celor care le calcă pragul? Clădiri care au fost spoite de patronii cârciumilor, la parter, în timp ce la etaj continuă să-şi ducă mizerabila existenţă ţiganii cu familiile lor numeroase?

Cu toate că e bătaie pe locurile de parcare, cu toate că toată lumea fără bani a bucureştiului, lume căreia candidatul la primărie îi promite întreţinere mică, gigacalorie mică, cu toate că toată această lume săracă umple până la refuz aceste cîrciumi, eu nu am consumat nici măcar o apă plată. Pentru că îmi este scârbă. Pentru că Centrul Istoric este insalubru, pentru că colcăie de ţigani care se pişă în casele pe care le ocupă abuziv şi unde la parter funcţionează bine mersi aceste mirobolante cârciumi.

Ce mai aştept eu de la candidaţi? Are legătură tot cu ţiganii. Aştept să-mi pot parca maşina, chiar şi unde e parcarea interzisă, pe riscul meu, fără să-mi răsară imediat un nespălat, cu dinţii lipsă să-mi ceară bani pentru favoarea pe care mi-o face să nu-mi zgârie maşina cât sunt eu plecată.

Şi revenind la mitocănie, pentru că poate vă întrebaţi unde e mitocănia bucureşteanului.

Ăsta e punctul care mă doare cel mai tare. ÎMI DORESC SĂ POT MERGE CU CĂRUCIORUL (CU COPILUL ÎN CĂRUCIOR) PE TROTUAR.  Deci, draga candidatule, dacă ai putea convinge mârlanii care conduc autoturisme de fitze sau nu, să lase suficient loc când parchează încât să pot trece şi eu cu căruciorul în încercarea disperată de a-mi recupera copilul cel mare de la grădiniţă, m-aş declara mulţumită şi jur că aş da share pe facebook platformei tale electorale.

Şi dacă totuşi nu reuşeşti asta, poate reuşeşti să-i convingi pe cei care conduc să nu mă mai înjure când cobor cu căruciorul pe carosabil din cauză că nişte boi parchează în aşa fel încât mie îmi este imposibil să merg pe trotuar.

Şi dacă nici asta nu reuşeşti, poate te gândeşti, înainte să desfiinţezi 260 de locuri de parcare în centrul Bucureştiului, Centrul Istoric, s-avem pardon, să creezi alte locuri de parcare.

Şi dacă şi asta e prea greu şi crezi că nu poţi face, atunci nu mai candida, pentru că ceea ce-mi oferi tu prin platforma ta, pe mine nu mă interesează.

 

Anunțuri

3 gânduri despre “Ce-mi doresc de la viitorul primar al Bucureştiului…

  1. Ce puţin şi totuşi ce mult îţi doreşti. Aş mai adăuga alte 10 chestii care, după mine, ar fi musai de realizat. Am o problemă (şi) în privinţa câinilor.

  2. Ești cam ofticată, Mihaela Vasilescu!
    Și faci confuzie intre individ și comunitate, între cetățean și autoritate. Nu e vina primarului că ești tu inconjurată de „mitocani/țigani” si alte ființe care îți provoacă greață și spaimă. La fel cum nu te poate acuza nimeni că ești insensibilă și nu ai compasiune față de acești oameni care sunt așa cum sunt.
    Fiecare om e responsabil în primul rând de propriile acțiuni și poate fi acuzat de ceea ce face în mod direct : dacă primarul și-ar parca mașina pe trotuarul din fața casei tale, ai tot dreptul să îl scuipi, jupoi de viu, etc. Dar dacă alți oameni fac acest lucru in fiecare colț al orașului atunci avem o problemă a comunității pe care am generat-o noi toți, in mod colectiv. Primarul poate să REZOLVE această problemă prin găsirea soluțiilor potrivite pe care le putem genera tot noi, oamenii din oraș. Noi am cam uitat că avem puterea și că de fapt Primăria e in subordinea noastră, nu invers. Stii ca in Elvetia, de exemplu, toate deciziile majore care privesc comunitatea se iau prin refrendum? Oamenii sunt foarte atenti la ce misca autoritatile si intervin rapid atunci cand e nevoie. La noi in schimb e mare amorteala si ne trezim o data la 4 ani ca trebuie sa votam si nu prea stim pe cine si de ce. Stim doar ca e nasol.

    O altă problemă este că in București avem parte de ” mârlanii care conduc autoturisme de fitze sau nu” pentru că exact ăsta e modelul pe care îl văd in media care promovează Columbeni, Monici și Oprești (chiar acest Primar e un mare mitocan, vezi bine cum vorbește, cum gândește și vezi și ce „viziune” are).
    Poate că e timpul să înțelegem că nu mai trăim in 1980, epoca de aur a capitalismului primitiv in care omul era ultra comod și nu ii pasa de nimic si conducea Cadillac-uri de 3 metri cu consum de 20litri.
    Bucurestiul viseaza la acel model de „civilizatie” si din acest motiv a castigat Oprescu alegerile in 2008: le-a promis oamenilor o autostradă care să taie orasul in două.
    Orașul e un loc unde trăiesc oamenii și ei ar trebui să fie in centrul proiectelor unui primar. Și eu am mașină, dar merg cu bicicleta in oraș și prefer să merg cu metroul și busul decât să poluez aiurea pentru că „sunt comod”. Și am și un copil vesel care vrea să meargă cu trotineta pe trotuar și nu se poate pentru că e un „trotuar parcare” sau trotuar plin de gropi.
    Și vreau să schimb atât cât pot și ce pot. Din acest motiv, o să merg la vot pentru prima oară după 12 ani.

    ps: am văzut că te-a deranjat când Nicușor Dan a vorbit depre ideea desființării parcării de la Ateneu (se pot face foarte bine zeci de parcări subterane, vezi modelul Barcelonei ). Și chiar mi se pare trist că tu crezi că omul ăsta vrea să aducă acolo „grătare de mici și bere”…nu cred că ai înțeles care era ideea și te-ai aruncat în foc fără să știi exact despre ce e vorba.

    Indiferent de cine vom fi conduși in urmatorii ani, sper să fim mult mai atenți și mai implicați civic in viața acestui oraș pentru că până la urmă tot noi o să ne purtăm de grijă!

    Mulțumesc de răbdare și sper să ai loc de parcare și nu o casă „în consolidare” 🙂

    • Nu cred ca fac nici o confuzie. Atunci cand doar un mitocan parcheaza aiurea, este clar, ala e mitocan. Dar cand tot Bucurestiul se transforma in mitocani care parcheaza aiurea incep sa imi pun intrebari. Si raspunsul este ca nu au unde sa parcheze. Si atunci devine o problema comunitara care e de competenta Primariei, implicit a primarului, indiferent ce nume poarta el.
      Si atata timp cat sunt cateva mii de bucuresteni care locuiesc in centru, fara sa aiba scoli, gradinite, piete, atunci este evident ca vor folosi masina. Daca as avea o piata langa casa mi-as misca fundul zilnic sa-mi cumpar cate ceva. Dar nu am. Asa ca imi fac cumparaturi lunar. Si cand vin cu 5 bidoane de apa plata de 10 l si cu inca 5 sacose mari, plus doi copii, dintre care unul mic cu carucior, crede-ma ca imi este peste puteri sa circul cu bicicleta, metroul, autobuzul. Deci, indiferent cat de comoda sunt eu, problema parcarilor ramane. Iar Nicusor Dan, exact asta spunea ca vrea sa desfiinteze o parcare ca sa faca o carciuma. Acum pe bune, putin imi pasa daca la carciuma se vor consuma mici si bere ori caviar si sampanie…carciuma e carciuma si nu mi-e de folos. Pe cand o parcare ar fi utila.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s