Oameni prin viaţa mea: Croitoreasa

O cheamă Mariana, dar eu de când o ştiu, o ştiu de Croitoreasa.

Ieri am cumpărat material pentru perdele, draperii şi husă de canapea. Iar azi le-am croit. Şi nu am terminat încă. Mi s-a părut îngrozitor de greu şi de migălos. Mie-mi place să croiesc diverse chestiuţe, să mă joc cu maşina de cusut, dar la chestii mari nu mă bag, pentru că nu am răbdare. Clar. Nu sunt cel mai perseverent om, stau prost de tot cu răbdarea…deci, azi, după ce am tăiat vreo trei perdele, am început de ce naiba fac eu treaba asta. Mai ales că maşina de cusut mi-e stricată, deci nici pomeneală să le şi cos. Păi, răspunsul logic pare să fie că încerc să fac economie. Dar nu. Nu aş face aşa o muncă pentru o mică economie. Şi atunci de ce. Păi e simplu. Pentru că Croitoreasa nu are timp să mi le croiască, poate, poate îşi face timp să mi le coasă. dar e cu poate.

Simona, fata Croitoresei, are o fetiţă de doi ani şi ceva, a început serviciul, nu s-a încumetat să dea puica la grădiniţă, aşa ca bunica-Croitoreasa stă cu nepoata şi nu mai are timp de croitorit. Ghinionul meu! Da, ok, e plină lumea de croitorese, n7umai eu mai ştiu vreo patru care ar fi fost bucuroase să-mi facă perdelele şi husa de canapea. Dar Croitoreasa rămâne totuşi prima opţiune, chiar şi atunci când mă pune să fac muncă de Sisif şi să croiesc eu tot.

Azi, între foarfecă, cretă şi ace cu gămălie, mi-am dat seamacă şi ea e un om prin viaţa mea.

Mama mea merge la ea dintotdeauna. Şi sunt prietene. Când eram eu mică şi Simona Croitoresei şi mai mică, îşi povesteau ele, mândre nevoie mare, minunile pe care le înfăptuiau odraslele. Şi i-a povestit mama odată, cum am făcut eu supă de roşii şi cât de bună mi-a ieşit. Şi că am fost singură acasă şi singură am făcut supa. Simona, a auzit totul şi a fost foarte impresionată. Am devenit un fel de model pentru ea…şi şi-a stabilit un ţel din a face şi ea supă de roşii când va fi singură acasă 🙂 Greu de realizat, dacă stăm să ne gândim că mama ei lucra de acasă 🙂

La banchetul de la finele clasei a 4-a am avut o rochiţă cloş, albă cu buline bleumarin si cu gulerul cu dungi, gen marinar. o combinaţie tare îndrăzneaţă, buline cu dungi. Îmi amintesc rochiţa, mi-a plăcut tare mult.

La finele clasei a 8-a am avut o fustă roz cu o croială tare ciudăţică şi o cămaşă albă, cu volane.

La finele liceului mi-a făcut o rochiţă din mătase bleu. Prietenei mele i-a plăcut foarte mult (mai mult decât mi-a plăcut mie, probabil), aşa că mi-a luat-o ea, iar eu la banchet am purtat o rochie neagră, rochia prietenei mele. Rochiţa bleu am purat-o la serbarea de sfârşit de an.

Următoarea rochie pe care mi-o amintesc cu mare drag, este rochia roşie de mireasă 🙂 O mai am şi acum, chiar am purtat-o acum vreo doi ani, la o nuntă. Am găsit eu un model de rochie de mireasă şi mi-a făcut-o. Roşie. Am purtat-o la cununia noastră.

A fost apoi rochia de mireasă…eu urăsc rochiile de mireasă, nu-mi plac deloc, deci nu pot să spun că mi-a plăcut, dar ideea era că a fost cumva cu mine şi la nuntă.

Şi oricum, chiar dacă rochiile de mireasă nu-mi plac, am avut la nuntă o pelerină. O pelerină pe care o visam de când eram mică. Deci tot a fost bine.

A urmat botezul lui Vlad, cu cea mai tare rochie de alăptare ever 🙂

Iar acum, când ne mutăm la casa noastră, casă nouă, făcută aşa cum ne-o dorim, nu se putea să lipsească Croitoreasa.

Sper ca la următorul botez, tot ea să-mi facă rochia 🙂

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s