Diversificare diversa pentru diversi copii

Acum 7 ani şi ceva, când pentru prima dată în viaţă mă rotunjeam având un bun motiv, citeam pe internet, în afară de informaţii privind evoluţia zilnică a bobului din burta mea, informaţii despre alăptare, diversificare, obişnuirea la oliţă şi altele şi mai grave care frământă mintea şi aşa năucită de hormoni a unei proaspete viitoare mămici J

Cele nouă luni au trecut repede, naşterea a venit şi apoi, după oboseala de început a urmat oboseala de mai apoi cu rutina ei zilnică. La primul copil fiind, pe vremea aceea, când zic rutină mă refer, din păcate şi la program strict de masă, de somn, de toaletare zilnică etc. Cum cu alăptarea am dat-o în bară rău de tot, am început devreme diversificarea. Şi am urmat schema doctoriţei noastre de familie: supa de legume pasată, de la subţire până la piure, apoi fructe şi mai apoi am introdus brânzica.

Cum timpul meu era fără limite atunci, am ales să-i prepar totul în casă. Era o adevărată nebunie, dimineaţa curaţam legumele, le puneam la fiert în cea mai mică crăticioară pe care o aveam, asta pentru că găteam în fiecare zi pentru copil, apoi repede piureul de fructe de la ora 11 şi mai târziu brânzica.

Brânzica o preparam din laptele praf pe care-l primeam gratuit de la primărie. Confecţionam repede un biberon, apoi îl puneam pe foc şi când dădea în fiert “îl brânzeam” fie cu zeama de la o jumătate de lămâie, fie cu un iaurt mic, fie cu câteva pastile de calciu lactic sfărâmate, în funcţie de ce aveam la-ndemână. Şi uite aşa a crescut blondul meu şi pentru că tot procesul era totuşi obositor şi mai ales plictisitor, am renunţat la el înspre un an al copilului, în favoarea alimentaţiei cerere-ofertă, aşa cum îmi place mie să-i spun. Adică el cerea ceva de mâncare, eu îi deschideam frigiderul şi se servea cu ce avea nevoie în momentul acela. La brânzică am renunţat de tot, pentru că brânză de vaci din magazin nu cumpar, o găsesc aspră şi acră, cumpăr doar de Paşte ca să fac o minunăţie de pască. Mai târziu când a început să mănânce sărat, i-a plăcut telemeaua şi caşcavalul, ambele de oaie J Cui nu i-ar plăcea?

La cel de-al doilea copil lucrurile s-au schimbat radical. E drept că am şi citit mult mai mult ca la primul, şi am fost şi mult mai selectivă cu informaţia, mi-am ales cu grijă sursele, cert este că am reuşit să-l alăptez, încă o fac, şi spun asta cu mândrie. Apoi, am optat în principal pentru auto-diversificare. Spun în principal, pentru că având un frate mai mare, Vlad a avut multe tentaţii mai puţin sănătoase pentru vârsta lui, aşa că uneori am fost nevoită să intervin, chiar dacă urăsc să fac asta.

Revenind la momentul diversificării lui Vlad…alăptat fiind, nu a prea poftit la ce mâncam noi. Cred că avea deja 5 luni când a început să pară interesat de activitatea de mâncare, dar abia la 6 luni a apucat cu mâna lui primul aliment solid şi l-a introdus în gură cu scopul clar de a suge ceva sevă de pe-acolo. Şi acest prim aliment solid a fost…PAM PAM…ceapa verde 😀

 

Era imediat după Paşte, se mânca ceapă verde cu orice, iar convingerea mea e că l-au atras frunzele. Asta nu e aşa important însă. De atunci a început să ceară diverse de pe masă: pâine, fructe, carne, în principiu cam ce mâncam şi noi.

În perioada aceea primeam lapte de capră din belşug, o parte îl bea Victor, iar restul îl făceam iaurt şi îl mâncam eu cu un amestec de seminţe crude(in, mei, susan, cânepă, dovleac, floarea soarelui, pin). Ei bine, amestecul acesta al meu, îl fascina de-a dreptul. Îi plăcea să mă urmărească cum torn seminţele în păhărel, apoi cum le amestecam cu iaurt…bineînţeles că a cerut şi pentru că mi s-a părut ok, i-am dat să guste. În loc de clasicele cereale. Când a mai crescut, cerea să toarne el seminţele şi să amestece iaurtul, ăsta de fapt a fost începutul în mânuirea linguriţei, ţinută cu pumnul şi amestecând cu ea cât să sară iaurtul pe toţi pereţii. Dar ce distracţie! J

 

Amestecul ăsta dăinuie încă în alimentaţia noastră.

Nu ştiu dacă se observă, dar, per total, la amândoi copiii, diversificarea s-a făcut cam cu aceleaşi alimente, doar că ele au fost introduse diferit.

Totuşi, marea absentă din alimentaţia lui Vlad a fost brânzica. Am încercat de vreo câteva ori să-i fac, tot din lapte praf şi nu mi-a mai ieşit sau dacă a ieşit a fost o porcărie. Am făcut brânzică din lapte normal, din magazin şi, aşa cum ştiam deja, branzica a fost acră şi aspră, iar Vlad nu a mâncat-o. Nu m-am cramponat prea tare, pentru că este un copil alăptat la cerere, deci nu mi-am făcut nici un fel de problemă în privinţa absorbţiei calciului. Mi-a lipsit brânzica ca şi alternativă de gustare. O brânzică amestecată cu ceva ar mai fi salvat o masă, dar nu a fost să fie.

Când a mai crescut, am găsit o soluţie, de compromis, cutiile de brânză cu smântână, tip Făgăraş. Bune, gustul i-a plăcut. Dar aveau şi câteva dezavantaje. Primul este cantitatea mare, Vlad nu putea să termine niciodată ditamai cutia, iar mie mi s-a luat la un moment dat să mănânc resturile lui de brânză. Al doilea mare dezavantaj a fost faptul că fiind un copil independent şi voluntar a găsit repede plăcere în a face lucrurile singur şi îşi dorea să mănânce el singur, dar nu-i ajungea mânuţa să ţină ditamai cutia.

Acum e mare, mai are puţin şi face doi ani, e mega-diversificat, dar, ca orice alt părinte mă preocup de alimentaţia lui, a lor, de fapt. Mai ales că de curând am descoperit la Vlad în guriţă câteva carii. Şi din cauza asta am scos din alimetaţie dulciurile, sucurile şi orice alte produse care conţin zahăr. Spre marea mea satisfacţie, Vlad nu a vrut nici măcar să guste vreodată iaurturile cu fructe, aşa că măcar din punctul ăsta de vedere stăm bine.

Dar, din cauza acestei mici revoluţii în frigider şi în cămară, încep iar să-mi pun problema micilor gustări. Mai ales acum că ne-am mutat la curte şi stau toată ziulica pe maidan la împins camioane şi pompieri, apa şi gustările sunt la ordinea zilei.

Şi marea descoperire, care văd ca încă se bucură de succes, este branzica natur de la Danone.

Aşa cum am mai povestit, am fost în vizită la fabrica Danone, cu ocazia lansării pe piaţă a noului lor produs Danonino natur. Am primit de acolo o gentuţă cu poturi de brânzică, în perechi de câte două, numai bune pentru gustărica de pe la ora 17. Vine Victor, ia o pereche de poturi de brânzică şi două linguriţe, leagă câinele-paznic al curţii care pofteşte la orice mănâncă copiii, apoi îl cheamă şi pe fraxo, (asta aşa, ca să-mi facă mie pe plac, că altfel nu ar avea nici o remuşcare să le mănânce singur J) se aşează amândoi pe scară, umăr la umăr şi mănâncă cele 50 gr. de brânzică recomandate de specialişti a se consuma zilnic.

Şi pentru că tot a venit vorba despre Danone, mi-au propus sa vă invit să completăm un chestionar privind diversificarea alimentaţiei bebeluşilor. Atunci când am fost în vizită la ei, mi-a plăcut şi interesul pe care îl arată faţă de obiceiurile noastre de consum şi faptul că ţin cont de ceea ce reiese din cercetări. În condiţiile în care nu au avut sprijinul nici unei alte ţări, şi-au asumat lansarea brânzicii natur Danonino, tocmai în baza rezultatelor unei cercetări care le arăta faptul că un procent de 50% dintre consumatori preferă produsele natur, fără adaos de zahăr. Şi dacă tot ţin cont de părerea noastră, eu zic că e bine să le-o facem cunoscută, răspunzând la cele câteva întrebări din acest chestionar.

Anunțuri

4 gânduri despre “Diversificare diversa pentru diversi copii

  1. Pingback: Schema corecta de diversificare | cojocarii.ro

  2. Pingback: Cadoul meu de Craciun! | Meseria de parinte

  3. Pingback: Cadoul meu de Craciun! | Meseria de parinte

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s