Am băieţi, deci nu am griji!

După ultimul val de ură stârnit de acest articol am decis să-l fac privat și a stat așa câteva luni, dar uite că a venit iarăși timpul lui. Înainte să-l fac iar public și să-mi activez scuturile împotriva celor care din nou nu vor înțelege nimic, o să-i adaug o introducere pe care o doresc clarificatoare.

Capetele de acuzare împotriva mea la ultimul share au fost că:

  1. Am pus o poză cu fetița din poveste. Am pus într-adevăr o poză, dar acea poză nu dezvăluie identitatea fetiței și cu asta discuția este încheiată. Orice alte comentarii pe tema asta sunt cârcoteli gratuite menite să îndepărteze atenția de la subiect.
  2. Că am scris ironic. Poate! Așa scriu eu și tocmai de aceea nu toată lumea citește blogul meu. Cui nu-i place stilul este liber să nu citească.
  3. Că nu am făcut educație fetiței, că nu i-am spus eu că nu e bine ce face, că nu i-am făcut educație sexuală. Eu am obligația legală și morală să-mi educ copiii mei, în rest, când simt nevoia să ofer educație o fac în scris pe acest blog, cu accent pe când simt nevoia, deci nu când hotărăsc câteva cititoare revoltate că trebuie să o fac. Nu am obligația și nici disponibilitatea să fac cuiva educație. Mai mult, așa cum pe mine mă deranjează ca altcineva să ofere nesolicitat educație copiilor mei, consider că e de bun simț ca nici eu să nu deranjez alți părinți educându-le copiii. Nu am eu dreptul să intervin în valorile altor familii, abuziv, fără să cer permisiunea, dar am dreptul să observ și să scriu în acest spațiu pentru care plătesc, este spațiul meu și prin bunăvoința mea citiți și voi, rămânând totuși spațiul meu.
  4. Că i-am judecat părinții. Nu i-am judecat ci doar am prezentat niște fapte, așa cum m-am priceput, în stilul meu, pentru a plasa povestea într-un context care să ofere înțelegere.
  5. Că sunt grasă!!!!! Asta vorbește de la sine despre nivelul inteligenței (lipsă) și a educației (lipsă) a celor care au ales să mă bârfească și neavând absolut nicio legătură cu tema articolului, le urez toate cele bune și tot respectul meu (lipsă)!

Tot înainte de vechiul articol vreau să mai adaug că acum vreo două săptămâni am fost chemată la o ședință cu părinții la care ni s-a solicitat să venim cu băieții, cei care avem. Este vorba de clasa a IV-a, deci copii de 10-11 ani. Ideea care s-a desprins a fost că impulsul sexual se face simțit, că au început să fie curioși, să-și exploreze corpurile, limitele, corpurile altor copii. Reacția părinților din clasă a fost identică cu a persoanelor responsabile cu valul de ură din online și anume că așa ceva nu se poate, că este imposibil, că sunt prea mici.

Despre asta ce să spun? Dormiți pe voi, treaba voastră, puteți să vă îmbătați în continuare cu apă rece de izvor crezând că sunt eu vreo sensibilă, puritană, virgină, grasă care nu face sex, etc etc, este fix problema voastră și arată doar că atât vă duce capul. Dacă voi v-ați început viața sexuală odată cu prima sarcină nu înseamnă că fetele și băieții noștri, o parte din ei nu devin activi sexual de la 10-12 ani. Și tocmai pentru că se întâmplă atât de devreme au mai mult nevoie de informație, de noi, de înțelegere, de explicații.

Și dacă tot nu ați înțeles despre ce vorbesc vă mai las un articol, despre fetele-măslină și băieții-furculiță. Articolul ăsta m-a făcut să scot iar de la naftalină articolul meu despre o fetița-măslină, prima din viața băiatului meu, dar cu siguranță nu singura, acela care mi-a atras cea mai multă ură în online, dar și cel care mi-a arătat că nu tot ce zboară prin online și merită apreciat, nu orice pretins influencer chiar are ceva în cap care să și merite băgat în seamă. Poate că merită să plătesc acest preț dacă măcar o singură mamă de fată va vedea mai departe de propriile preconcepții și va decide să explice fiicei cum este cu viața sexuală, pentru că da, în continuare cred că nu pot și nici nu e datoria mea sa cuprind toate fetițele-măslină din lume. Ce pot eu să fac este să nu-mi las băieții sa devină băieți-furculiță, să le explic cât pot eu de bine ce se întâmplă cu corpul lor, dar și cu al fetelor/femeilor, cum să recunoască o fată care cere sex în mod vădit, de ce nu e bine să profite de neștiința sau de neputința fetei de a-și gestiona hormonii și sexualitatea. Dacă fiecare dintre noi ne facem partea de treabă cu copilul din ograda proprie, facem indirect și pentru fetele-măslină pentru care nu s-a găsit încă cineva care să facă ceva bine.

Disclaimer-ul este adăugat anul trecut și îl las și pe el, articolul începe abia după.

Disclaimer: Ceea ce am scris mai jos nu este DESPRE o fată de 10 ani ci este PENTRU părinți. Atâta timp cât identitatea fetei nu este făcută publică ea poate să existe sau să nu existe, întâmplarea poate să fie reală sau doar o fantezie. Ceea ce vreau să transmit este că orice ar face și orice i s-ar întâmpla unui om, femeie sau bărbat, este în primul rând responsabilitatea lui, a părinților lui și a educației pe care a primit-o. 

Nu eu sunt responsabilă de educația sexuală a copilului tău, ci tu! Tu ai datoria să-i spui despre schimbările din corpul lui, despre hormoni, despre ce simte, despre masturbare, despre intimitate, despre sex, despre sex protejat, avort, consecințele fizice și psihice ale avortului, viol, perversiune etc.

 

Parcă aşa zicea o vorbă din bătrâni, nu?

Eu am băieţi şi cu toate că este devreme, am început să-mi fac griji.Nu din cauza lor, ci din cauza unei fetiţe!

Vecinii noştri au o fetiţă. Când am văzut-o m-am bucurat tare că o să aibă copiii cu cine socializa. Chiar am plăcut-o. Asta era acum un an şi ceva.

Are acum 10 ani şi merge în clasa a 5-a, unul dintre acei copii trimişi la şcoală de pe la 5 ani, din nu ştiu ce motive. Părinţii ei, tatăl taximetrist, mama brutăreasă. Într-una dintre puţinele discuţii cu mama, mi-a mărturisit că au trimis fătuca la şcoala de muzică, la Bucureşti, că dacă ei nu au învăţat prea mult, la ce bun să chinuie copilul? 🙂 Şi nu-l chinuie. Din ce văd eu, e mai mult singură acasă fetiţa. Mama lucrează în ture, tatăl rar îl văd pe-acasă.

Sunt o familie destul de ciudăţică, în sensul că, n-oi fi eu mama socializării, dar totuşi îmi salut vecinii şi în nici un caz nu fug de ei. Ei nu. Ei nu salută. De doi ani de când îi cunoaştem, am vorbit cu mama de maxim 3 ori, iar cu tatăl niciodată. El nici nu salută de fapt. Lui i-au cerut nişte muncitori o sticlă de apă şi i-a refuzat. Am aflat între timp că el, capul familiei, îşi învaţă nevasta să nu socializeze, să nu iasă din curte, să nu se împrietenească cu nimeni, că nu se ştie!

Fetiţa însă s-a împrietenit repede cu noi. Frumuşică, cu o imaginaţie care pe mine m-a fascinat, destul de înfiptă şi mult mai isteţică decât cred că o ghicesc părinţii ei. Totul bine şi frumos până prin vară, când, brusc, hormonii au dat cu ea de pământ şi s-a transformat din fetiţă în…fetişcană, să zicem. A prins forme şi şi-a schimbat total comportamentul. Parcă în permanenţă încearcă să-l ademenească pe Victor și minte, mult, fără încetare. Eu când i-am văzut pe ai ei că sunt aşa de suspicioşi şi sălbatici am considerat că e mai bine pentru toată lumea ca Victor să meargă la ei în curte doar când sunt părinţii ei acasă. Ea nu consideră la fel. Aşa se face că acum e o luptă între noi două, ea mă minte cât poate de bine, eu o prind imediat cu minciuna. Miza ei este să-l aducă cumva pe Victor la ea în casă când este singură acasă. Miza mea? Nici nu ştiu, cred că miza mea este firescul lucrurilor.

Victor este pe dinafara acestei poveşti. El are 7 ani şi fetele i se par destul de neinteresante. Aşa că îmi povesteşte, ba că i-a arătat patul în care doarme, ba că i-a pus muzică şi l-a învăţat să danseze…de-astea!

Ieri, a venit la poartă să-l cheme afară. Fără să vreau am auzit-o când cumva i se plângea că mama lui iar nu-l lasă la ea în curte. El i-a răspuns sec că nu, nu-l lasă, dar a venit totuşi să mă întrebe, ca să-şi confirme lui sau poate doar că să scape de gura ei? Cine ştie?!? Cert este că după un timp m-am uitat afară şi am avut un mic şoc. În condiţiile în care ieri dimineaţă a trebuit să râcâi gheaţa de pe geamurile mașinii, iar la amiază era o răcoare plăcută de octombrie care mă făcea să stau în trening, pe mine care ador frigul, micuţa mea vecină, defila prin ţărână cu o rochiţă albă vaporoasă, cu umerii goi, cu spatele gol, doar un pic de cârpă peste ţâţişoare. Strânsă-n talie cu o curea lată de elastic, roşie ca para focului, despletită, prefăcându-se că o tot sună cineva pe telefonul mobil şi absorbită total de jocul erotic în care ea era personajul principal. Eu priveam siderată pleata în vânt, genele fâlfâinde  şi ochii daţi peste cap și ca într-un film prost, se întoarce cu spatele şi….minunata rochie albă era de fapt un cearceaf pe care şi-l trecuse peste sâni şi-l prinsese cu cureaua, dar nu-şi acoperise si fundul. 🙂 Din spate deci, chiloţii încă de copilă făceau minunata rochie să fie doar un pîrţ.

Imaginea era cu atât mai grotească cu cât arfele ei erau acompaniate de un Victor plin de noroi, îmbrăcat cu un trening lăbărţat, cu maieul prea lung ieşit din pantaloni, cu părul vâlvoi şi nu în ultimul rând preocupat de avioanele de la Clinceni, ori de potăile abia născute pe stradă…

Am uitat să spun că la cureaua roşie asortase nişte minunaţi şlapi de plastic, probabil ai mă-sii. 🙂

Anunțuri

19 gânduri despre “Am băieţi, deci nu am griji!

  1. Articolul despre invatatoare ti l-am citit intr-o suflare si nu doar te-am aprobat, ba am vibrat pe acceasi coarda, deh cea de mama ;)… Acesta in schimb ma face sa nu pot sa nu te intreb sincer: era nevoie sa postezi o asemenea poza? Cu tine hormonii nu am dat de pamant niciodata?
    Ai ghicit: eu am fetite :). Sper sincer sa nu vad asemenea poze pe blog-ul unui adult cu ele ca sigur nu ar fi ele cele cu care as da de pamant!

    • si eu iti doresc din tot sufletul sa nu ajungi sa-ti vezi fetele in asemenea postura. Cat despre poza, nu se vede nici un chip, se vede doar un spate si o pereche de chiloti. Sunt convinsa ca daca ar vedea mama ei poza si nu ar stii despre cine e vorba, nu ar recunoaste-o. Si faptul ca au dat hormonii cu noi de pamant nu cred ca este o scuza. Si nici nu vreau sa ne impartim in mame de fete si mame de baieti. ideea era ca fiecare e responsabil de felul cum isi creste copilul si ca purtam totusi pe umeri responsabilitatea pentru ce ajung acesti copii. Si si mai pe romaneste spus, daca dupa ce pur si simplu sare pe orice baiat ii iese in cale, ramane cumva gravida, si daca din nefericire baiatul meu este cel care a facut asta, nu mi-as putea pune palma in cur fara sa-mi pese pentru simplul motiv ca eu am baieti. Nici nu as putea sa o trimit sa faca avort, asta in nici un caz, deci mi-as asuma o responsabilitate fara sa vreau. Si daca parintii ei ar avea creieri in cap poate ca nu ar fi cazul sa se ajunga la asa ceva. Ca sa nu mai zic ca in zona se construieste mult, e plin de muncitori care mai si beau si care ii pot face absolut ce vor. Deci, nu te mai revolta aiurea, ca nu ai de ce. Articolul este strict pentru cine vrea sa inteleaga mesajul si nu se vrea o disputa intre mame de fete si mame de baieti.

  2. Mie fata mi se pare suspect de precoce pentru 10 ani. Mai cunosc fete de vârsta ei şi sunt departe de aşa ceva. Uneori, copiii care debordează de sexualitate sunt copii abuzaţi… Mi se pare suspect şi comportamentul tatălui ei…

  3. Wow… m-a socat postarea asta. Oricum, atata timp cat nu i se vede chipul, e chiar foarte ok ca ai pus poza, pt ca eu, de exemplu, ma gandeam, dupa descriere, ca e mult mai acoperita. Eu am si o fetita (4 ani) si un baiat (5,4 ani) si sunt avida de informatii legate de comportamentele lor de mai incolo, cred ca orice astfel de intamplare (cu respectarea dreptului de intimitate) e buna pentru orice parinte – pana la urma, macar sa stim la ce sa ne asteptam, sa stim ce pot face unii copii. Desi.. si asa putem fi surprinsi. Pfff, m-a socat 🙂

  4. Trebuie să mă scutur bine după ce am citit asta! Nu pot să cred! Oare părinţii ei chiar nu văd în ce s-a transformat fata lor? Sau nu îi interesează… Sau, poate, în peşteră la ei, e ceva firesc…

  5. E un copil de 10 ani! Daca doreai sa-i faci bine, gaseai o alta metoda, mai protectiva. Ca ea nu se controleaza ca un adult, e de inteles. Ca tu iti expui la fel de indecent sentimentele si suspiciunile de mama exagerat de protectiva (ca sa nu spun mai multe dpdv psihologic) nu ai nici o scuza.

    • Ți-am răspuns ție și tuturor celorlalți care nu au înțeles nimic prin disclaimerul de la începutul articolului. Adică ăsta: „Disclaimer: Ceea ce am scris mai jos nu este DESPRE o fată de 10 ani ci este PENTRU părinți. Atâta timp cât identitatea fetei nu este făcută publică ea poate să existe sau să nu existe, întâmplarea poate să fie reală sau doar o fantezie. Ceea ce vreau să transmit este că orice ar face și orice i s-ar întâmpla unui om, femeie sau bărbat, este în primul rând responsabilitatea lui, a părinților lui și a educației pe care a primit-o.

      Nu eu sunt responsabilă de educația sexuală a copilului tău, ci tu! Tu ai datoria să-i spui despre schimbările din corpul lui, despre hormoni, despre ce simte, despre masturbare, despre intimitate, despre sex, despre sex protejat, avort, consecințele fizice și psihice ale avortului, viol, perversiune etc.”

      • Una e sa te simti responsabil fata de copilul tau si cu totul altceva sa faci pe lupul moralist!

        Ca o mama care a trecut deja prin adolescenta unuia dintre copiii sai iti spun ca sunt extrem de multe lucruri pe care nu ai cum sa le controlezi la copilul tau. Tot ce poti face este sa il inveti sa aiba sentimentul propriei integritati, sa stie sa judece situatiile cu care se confrunta si sa se protejeze el singur (nu sa iti arogi tu acest drept, caci nu ai nici o garantie ca vei fi langa copilul tau exact in momentul de cumpana care ii poate marca pentru totdeauna viata.)

        Pe de alta parte, nu consider corect sa faci diferenta intre copilul tau si copilul altuia. Al tau e bun si trebuie supra-protejat, al altuia e prost crescut si trebuie expus oprobiului (el si familia lui). E un mod lipsit de umanitate si empatie de a discuta astfel, repet, despre un copil (si tot ce inseamna asta din punct de vedere legal si al dezvoltarii psihologice a varstelor).

  6. „Tot ce poti face este sa il inveti sa aiba sentimentul propriei integritati, sa stie sa judece situatiile cu care se confrunta si sa se protejeze el singur (nu sa iti arogi tu acest drept, caci nu ai nici o garantie ca vei fi langa copilul tau exact in momentul de cumpana care ii poate marca pentru totdeauna viata.)”

    Exact asta spun si eu, ca asta pot si fac. Cu copilul meu. Cu copilul altuia trebuie s[ faca altul. Exact asta era semnalul de alarma, sa-si informeze fiecare propriul copil.

  7. Olandezule, ma bucur ca ai adus acest articol din nou in discutie. Eu il vad ca pe un wake up call. Ne place, nu ne place, asta e realitatea si problema noastra este ca nu avem educatia, pregatirea si curajul sa ii facem fata.
    Alo, nu este datoria mea ca parinte sa fac educatie altui copil si chiar daca simt impulsul sa o fac, mai intai trebuie sa discut cu parintii acelui copil (daca se poate si gasesc un limbaj comun). Nu am dreptul sa intervin decat din spirit civic daca acel copil imi face mie sau altuia rau. Eu il invat ceva, se duce la tac-su taximetrist si ala ii trage un toc de bataie ca nu asa l-a invatat el. Si uite asa fac mai mult rau decat bine.
    Ne place, nu ne place, asta e realitatea: copiii din ziua de azi sunt mult mai maturi decat am fost noi la varsta lor. Eu, ca parinte, am responsabilitatea sa ii vorbesc cat mai mult, sa ii explic si sa il protejez cat pot eu de mult. Da, sa-l protejez, nu sa-l las singur la o varsta atat de frageda pentru a-l invata sa se descurce, asa cum am vazut un comentariu mai sus.
    Poza este realitatea in care traim, ne place, nu ne place, defineste o situatie reala. Hai sa nu ne comportam ca babele la biserica. Asta e nivelul mediu si la asta trebuie noi sa reactionam.
    Am trecut printr-o situatie similara aici in Africa. Comentariile, rautatile si atitudinea pudibonda imi confirma din nou ca nu este nicio diferenta intre romanul de rand si africanul cazut din copac.

    • Din păcate exact asta era realitatea acestei fetite, orice intervenție din partea mea i-ar fi adus o bătaie din partea tatălui ei. Și chiar dacă nu ar fi fost asa, datoria mea e legata de educația copiilor mei, nu de altceva.

  8. Taman ceva de genul s-a intamplat si la noi acum 3-4 ani cand Andrei avea doar 4-5 ani! Tot fata vecinilor, ba inca una mai mare decat Daria cu un an (deci avea pe vremea aia 8-9 ani).
    Abia ne mutasem si ne bucuram ca veneau fetele vecinilor in vizita, la joaca, astfel ai mei nu se mai simteau tristi ca erau departe de gasca lor de prieteni.
    Si surprizele au inceput sa apara…citeam articolul tau (stiu sigur ca am citit si la acea vreme si aveam impresia ca am lasat comentariu, dar cred ca era in perioada cand aveam probleme cu telefonul si nu s-a incarcat ceea ce am scris)…parca descriai fetita vecinilor…dincolo de faptul ca venea mereu mai mult dezbracata decat imbracata, iar maica-sa zicea ca asa simte ea nevoia sa se exprime…la un moment dat a venit cu un cearsaf alb prins cu…habar nu am cu ce…o bucata de cordon probabil…in pantofii de la nunta ai mamei ei….le propunea alor mei sa se joace de-a…nunta si mai ales de-a noaptea nuntii!
    Iti dai seama…Andrei era mic si nici nu pricepea ce vroia A….dar sigur era pe el ca nu vroia ca ea sa il imbratiseze asa ca a refuzat categoric sa se mai joace cu acea fetita…seara, Daria mi-a spus ca ea nu o mai primeste la noi pentru ca deja e prea de tot
    Repet…erau mici!
    Mie nu imi venea sa cred la ce asistam…am incercat sa vorbesc cu parintii…surpriza! Reactia lor…de milioane! „Asa sunt fetele la varsta asta! Ce nu ati mai vazut asa ceva?!? Ii place moda! Tocmai a fost la o nunta si a participat inclusiv la ritualul de scoatere a cearsafului din camera tinerilor casatoriti…e normal sa fie curioasa! Deja povesteste ca vrea si ea copii cat mai curand!”
    Asta a fost, deci, acum cativa ani…
    Intre timp nu s-au mai jucat impreuna….Daria este o fata care ia decizii si se incapataneaza sa se tina de ele asa ca a refuzat sa se mai joace cu A.
    Anul trecut a fost bomboana de pe tort ca sa zic asa….
    Sa explic….in jurul nostru sunt numai familii cu baieti…baieti mari…de la 12 la 19 ani! Toti sunt arabi si recunosc faptul ca sunt foarte respectuosi.
    In vara….pe drumul care deserveste toate casele din zona o vedem pe A. in costum de baie cum se fataia de la un capat la altul….defila! Baietii nu o bagau in seama cand treceau pe langa ea….dar ea nu ceda….incerca sa intre in vorba cu ei….ei nimic!
    La un moment dat a iesit si sora ei mai mica tot in costum de baie si cu un colac la mijloc…Evident ca a inceput sa o imite pe cea mare…
    Intre timp?
    Tatal asculta muzica, bea si striga alaturi de prietenii lui invitati ca deh…era duminica!
    Mama era cocotata pe o banca si isi facea manichiura.
    La un moment dat, bunica lor le vede pe fete si le baga cu forta in curte…
    Ce se aude?
    Oh…gresiti!
    Tatal s-a infuriat ca mama lui nu a lasat plozii sa isi exprime personalitatea! Mama a zis ca asa sunt fetele!
    Si credeti-ma ca se auzea foarte bine cum strigau la bunica pentru ca le intrerupsese fetelor defilarea pe drum!
    Ce educatie?
    Ce sa le spui?
    Cui?
    M-am intins, imi cer scuze!
    Ideea e ca sunt astfel de situatii peste tot!
    Ce educatie sa faca strainii care vad copiii cateva minute pe zi, cand adultii responsabili pentru siguranta, educatia si bunastarea minorilor sunt mai ceva de atat?!?
    Ce pot face eu ca adult? Ca parinte?
    Sa discut cu proprii copii si sa le explic, sa le raspund la intrebari…sa ii las sa traga singuri concluziile!

    • Adulții nici măcar nu accepta ca aceasta e realitatea, ei se încăpățânează sa creadă ca nu e vorba despre sexualitate de frica sa nu fie nevoiți sa le vorbească copiilor despre sex

  9. Eu de ce tot latru cu educatia sexuala?! Mi se reproseaza ca sunt frustrata sexual. O si si asta, dar cei mici au nevoie de informatie si indrumare, pentru a nu face testari de genul sau mult mai rau.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s