Cum am ajuns în acest punct sau ce surse de informare folosesc

Acum aproape 8 ani speram dar în acelaşi timp îmi era şi cumplit de frică…speram deci să am un copil. Şi nu a trecut mult timp şi a apărut. Am pornit în acea sarcină cu multe kg. peste normal şi cu şi mai multe informaţii lipsă, informaţii despre orice, despre sarcină, despre naştere, despre alăptare. Ştiam doar că am rh-ul negativ şi că asta presupune nişte analize în plus. Şi că fumam mult şi ar fi fost cazul să renunţ. (sunt tot aproape 8 ani de când am renunţat şi sunt foarte mândră, după cei doi copii ai mei, asta e cea mai mare realizare J )

M-am întors de la primul control cu emoţii cu carul, cu o listă de analize şi cam atât. Dar eu aveam fricile mele, aveam o mie de întrebări şi o mamă care nu e o persoană tocmai deschisă şi dispusă la confesiuni…singura prietenă care avea deja copil este total opusul meu, ceea ce ei i se pare ok, mie îmi dă fiori şi invers, deci nu mă puteam baza…aşa că m-am aşezat resemnată în faţa monitorului. De-acolo, de pe ecran, albastrul Google parcă mă încuraja. N-am rezistat şi l-am întrebat. L-am întrebat tot ce-mi trecea mie prin capul meu blond şi înceţoşat de hormonii sarcinii. Iar el ca un prieten loial, îmi răspundea, fără să comenteze, fără să mă judece, fără să se supere dacă-l întrebam acelaşi lucru de mai multe ori. În scurt timp am observat că Google are şi el prietenii lui, preferinţele lui, pe care le scotea la înaintare mai des ca pe alţii. Şi aşa am luat eu contact cu prima comunitate on-line de părinţi, un forum, www.parinti.com. Pe vremea aia nici nu ştiam că există aşa ceva. Mi-am făcut cont, mi-am prins urerchile câteva ore, după care m-am lăsat condusă dintr-un subiect într-altul. Şi nu a trecut mult timp şi am început să caut alte şi alte forumuri. Erau multe, unele mi-au plăcut, altele nu.

Cert este că la scurt timp după ce m-am împrietenit cu internetul, am găsit plăcere în a căuta fel şi fel. Am găsit oameni care-mi păreau interesanţi, evident, cei mai controversaţi, cu ideile cele mai ciudate mie îmi plăceau. Şi aşa am început să verific sursele, să merg pe firul unei discuţii şi să preiau cercetarea din punctul în care se isca scandalul, pentru că da, acolo unde e multă lume şi multe păreri, este inevitabil scandal.

Au fost două fete în special care mi-au dat aripi şi de la care am aflat despre autodiversificare, despre comunicarea eliminării.

Apoi, în acea perioadă urmam cursurile unei şcoli de formare în terapie. Fără să ştie, formatorul meu a devenit sursă de informaţie pentru mine şi prin intermediul lui, alţi formatori m-au ajutat să-mi găsesc drumul. Despre bonding, despre acompanierea copilului, despre plâns, despre acceptarea durerii, de aici am auzit prima dată. Sigur că nu a fost greu să ajung la Aletha Solter şi chiar mai departe la cărţi precum Continuum concept, care apropos, tocmai s-a lansat şi în limba română.

Între timp interesele s-au deplasat către alăptare, către purtatul bebeluşului lipit de sufletul meu, toate cele care fac parte din viaţa de zi cu zi a cuplului părinte-copil.

Despre alăptare am aflat multe informaţii de pe atasatlasanulmamei.blogspot.com si mamalapte.ro. Şi nu numai că multe, dar informaţii în care eu am avut încredere, informaţii care m-au ajutat enorm de mult să reuşesc să-mi alăptez copilul.

Apoi, după ce am ajuns să schimb cărucioarele ca pe ciorapi, ba pentru că erau prea mari şi nu încăpeau în lift, ba pentru că erau prea grele şi nu mai suportam să le car, ba pentru că nu aveam loc să trec printre maşinile parcate aproape una peste alta în centrul mirobolantei capitale…am aflat cu bucurie ca exista www.poarta-ma.ro . Şi coşmarul a luat sfârşit. Am aflat de acolo şi despre beneficiile purtării bebeluşilor, dar şi despre cum pot fi ei purtaţi în aşa fel încât şi purtătorul dar şi (mai ales) copilul să se simtă bine.

Când am trecut prin (auto)diversificare, de mare folos şi mai ales de mare inspiraţie mi-au fost cei de la www.diversificare.ro . De acolo mă mai inspir şi mai aflu cum să combin alimentele…Şi tot despre cum să combin alimentele şi mai ales despre cum să încep diversificarea şi despre cum este un stomăcel de copil şi ce nevoi are el, am aflat, culmea, nu dintr-o sursă dedicată ci din surse privind chirurgia bariatrică. Şi în acest fel mi-am dat seama că cei doi medici din Bucureşti care practică cu succes chirurgia bariatrică sunt mult mai documentaţi în ceea ce priveşte alimentaţia pentru stomăcele mici aflate la început de drum, aşa cum sunt şi ale bebeluşilor, faţă de medicii pediatrii care din păcate au rămas la stadiul de „Mama şi copilul” a lui Căpraru, înţepeniţi acolo de prea mult timp.

Şi tot din categoria surse neconvenţionale, aş adăuga experienţele prin care trec. Voit sau nu. De exemplu concediile în Bucovina şi oamenii de la ţară cu experienţele lor legate de creşterea copiilor, vizitele în diverse locuri pentru a vedea cum se întâmplă lucrurile. Am vizitat acum ceva timp o moară şi de acolo, direct de la sursă am aflat despre felurile de făinuri.

Altădată am vizitat o gospodărie de pe lângă Bucureşti, de unde am aflat despre pomi fructiferi şi despre animalele pe care le creşteau, cu ce le hrăneau şi cum.

De curând am profitat de campania iniţiată de Danone şi am vizitat fabrica. În afară de faptul că am avut ocazia să vedem cum se fabrică iaurtul la nivel mare, am aflat şi chestii practice. Eu când sunt acasă şi nu sunt în vreo perioadă aglomerată, îmi prepar iaurtul în casă. Iese bun, dar din nefericire nu-mi iese mereu la fel. După vizita la fabrică, am combinat experienţa mea, cu informaţiile căpătate de la ei şi pot spune că-mi iese iaurtul mai bine ca înainte.

Cu brânzica nu am avut încă curaj să încerc, rămân la brânzicile cumpărate şi mai ales acum că a apărut Danonino brânzică natur , chiar că nu mă mai stresez. Conţine 65% brânză şi 35% iaurt şi este special concepută pentru cei mici

Ideea este că pentru mine este extrem de important să am cât mai multe surse de informare şi cât mai diverse ca să pot alege exact ceea ce ni se potriveşte nouă.

Voi ce surse de informare folosiţi, cum vă alegeţi informaţiile care să vă facă viaţa mai uşoară?

Anunțuri

Un gând despre “Cum am ajuns în acest punct sau ce surse de informare folosesc

  1. Şi eu am avut aceleaşi probleme: RH-ul şi fumatul. De fumat, m-a lecuit fii-mea, din primele ei zile de instalare, când abia era un punct pe ecranul ecografului. Cu RH-ul am avut de tras, căci informaţiile adunate din diverse surse mai mult m-au speriat. Salvarea mea: o mămică a doi copii superbi care a fost dovada vie pentru mine că nu e dracul atât de negru cu RH-ul.
    În rest, aşa cum am scris şi la mine, sursele sunt: online-ul (blogurile), pediatra, feelingul, experienţa altor mame.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s