Pedagogi care ne distrug copiii

De când a început să circule  m-a luat cu ameţeală. Şi nu pentru că aş fi vreo sensibiloasă, ci pentru că stimabila seamănă extrem de mult, chiar şi la chip, dar mai ales la atitudine şi caracter , cu o fostă educatoare de-a lui fi-miu. De dragul lui, o îngropasem de mult şi rasturnasem şi un bolovan greu peste…dar a ieşit şi vreau acum să povestesc experienţa noastră în speranţa că acei părinţi care au cea mai mică bănuială, să acţioneze, să nu stea, să nu se ascundă…să nu tacă doar pentru că le este frică.

Se apropia Victor de 3 ani, eu eram deja la serviciu, aşa că se impunea o grădiniţă. Am căutat, am stat la cozi, ba chiar am dat şi şpăgi, cam ca orice bucureştean disperat şi toate astea pentru o soluţie de compromis, o grădiniţă care nu era nici lângă casă nici lângă serviciu. În ultima clipă am primit o recomandare de nerefuzat, blestemat fie momentul…Recomandarea venea din partea unei persoane în care aveam încredere, persoană care primise recomandarea de la inspectorat. Şi iata-ne începând grădiniţa la Doamna Jeni Ciutacu. Nu am plăcut-o, ceea ce nu a fost semn bun, eu fiind o persoană care mă raportez la oameni imediat, intuitiv, la modul „imi place/nu-mi place”. Şi până acum nu m-am razgândit de prea multe ori. La momentul acela mi-am spus să-i acord totuşi o şansă, gândindu-ma că sunt eu sensibilă din cauza începerii grădiniţei.

Victor plângea dimineaţa când îl lăsam…şi într-o dimineaţa m-a văzut Doamna Jeni cum stăteam gâtuită de emoţie, cu el în braţe. L-a luat şi mi-a spus că va fi ok. I-am spus atunci că probabil se simte abandonat…A râs zeflemitoare şi a plecat. La prima şedinţă, de faţă cu toată lumea m-a ironizat referitor la ce spusesem cu câteva zile în urmă referitor la abandon. Ăsta a fost al doilea semnal pe care din prostie am ales atunci să-l ignor.

După puţin timp, când m-am dus să-l iau l-am găsit cu un ochi umflat, nici nu-l mai putea deschide. Am întrebat-o ce s-a întâmplat şi mi-a spus senină că aşa a venit copilul de acasă. Am încercat atunci să am o discuţie cu ea, i-am explicat că lucrez la 2 minute de grădiniţă, că nu e nevoie să mă sune, e suficient să-mi dea un beep, că vreau să ştiu absolut tot ce face copilul meu, că vreau să avem o relaţie deschisă şi să comunicăm. Mi-am dat seama de atunci că m-am lovit de un zid şi că a interpretat total greşit tot ceea ce-i spusesem. Am sperat însă că e om şi că nu se va răzbuna pe copil. Şi cred că nu s-a răzbunat, cred că aşa se purta cu toţi, nu a fost al meu o excepţie. Ăsta a fost al 3-lea semn, pe care nu l-am mai ignorat, am rămas vigilentă.

Aveam deja experienţa adaptării la creşă, unde Victor a plâns vreo două zile şi apoi a prins drag de doamne, aşa de drag că şi acum mai vrea să le mai viziteze când suntem în zonă. Aşa că mă aşteptam ca şi de data asta să se termine repede cu plânsul. Dar nu, zi de zi plângea. La un moment dat s-a oprit din plâns, dar ritualul de despărţire era unul sfâşietor, trebuia să-l asigur că alerg de la serviciu la grădi, trebuia să-i fac cu mâna din curtea grădiniţei la plecare, pe geam, iar el mă privea împietrit şi cu multe lacrimi ascunse în spatele ochilor seci. Era cumplit. Ştiam că nu e ok şi nu reuşeam să aflu nimic. Cu madam Jeni era imposibil de vorbit, iar pe el daca-l întrebam ceva îmi spunea că e bine, că se poartă frumos cu ei ba chiar că el o iubeşte pe Doamna Jeni…

După ceva timp mi-a spus că nu mai vrea să doarmă la grădi. Când îl întrebam de ce, ce se întâmplă acolo, primeam aceleaşi răspunsuri golite de orice fel de semnificaţie…

Am încercat să vorbesc cu alţi părinţi şi toţi erau miraţi „Cum, că toţi copiii o iubesc pe Doamna Jeni?!?”

Am asistat la câteva serbări şi am remarcat că doamna îşi construia discursul în jurul aceleiaşi idei şi anume că chiar dacă ea se mai enervează pe copii, chiar dacă îi mai ceartă, totuşi copiii o iubesc…Ori că lauda de sine nu miroase bine, ori că intuiţia mea a avut o sclipire…cert e că mi-a puţit treaba asta cu iubitul. Mi s-a părut ciudat ca fi-miu care nu le făcea declaraţii de dragoste bunicilor, de exemplu, să declare oricând, la orice oră, că o iubeşte pe educatoare, în condiţiile în care era un coşmar mersul la grădiniţă…

Şi am început să-l trag de limbă, să încerc în fel şi chip…nimic. Până când am rămas gravidă. Mi-am făcut eu socoteala atunci că dacă o să rămân acasă cu bebe îmi va fi greu să-l duc pe el la grădiniţa asta fiind departe de casă. Am luat în calcul să-l mut la altă grădiniţă. Plus că deja îmi era mie foarte greu să-l las acolo şi cumva speram ca dacă îl mut să se schimbe ceva.

Trebuie să spun însă că încrederea în intuiţia mea şi în semnalele pe care copilul mi le transmitea scăzuseră. Atât de mulţi părinţi îmi spuseseră că ai lor copii sunt ok, incît aproape că credeam şi eu că totul e ok. Şi îmi era şi frică să-l mut la altă grădiniţă, mă gândeam că o iau de la capăt cu plânsetele…Cert este că în momentul în care i-am spus lui Victor despre planurile mele…s-a deschis ca o lalea la soare. Speranţa că va scăpa de Doamna Jeni l-a făcut să vorbească, să spună tot ceea ce încercasem eu să aflu şi el îmi ascunsese de atâta timp.

Ce să zic, limbajul era cam ca al învăţătoarei care mi-a evocat aceste amintiri. Dar nu asta m-a şocat cel mai tare ci faptul că era conştientă că le face rău, pentru că le spunea că dacă o să spună ceva părinţilor ea o să-i viseze noaptea şi o să ştie. Ei trebuiau să ne spună doar că o iubesc…Deci nu mă înşelasem, iubirea lor puţea.

Pe băieţi îi ura de-a dreptul. Îmi aduc aminte la o serbare de Crăciun, venise Moşu şi împărţea darurile. Îi făcuse ea bileţele cu numele copiilor…le putea pune în ordinea dorită de ea, dar nu, le-a lăsat cum s-au nimerit, şi o apucase atunci să dea daruri întâi la fete. Striga Moşu câte un băiat, scotea darul şi când să-l dea, apărea scorpia şi îl oprea. La finalul serbării toti băieţii erau trişti, iar ea jubila.

I-a spus lui Victor că e pişecios pentru că cerea prea des la baie!!!! Îi spunea că e prea prost ca să reţină ceva. Dacă cumva uita vreun vers urla la el că nu o interesează, să şi-l amintească. Îi pedepsea trimiţându-i să stea singuri într-o altă cameră…Mă rog, sunt multe. Copilul meu era îngrozit. Eu când am aflat toate astea am vrut să merg să vorbesc cu ea, să vorbesc cu directoarea….dar el a fost atât de speriat încât plângând mă ruga să nu mai vorbesc nici măcar despre ea, în nici un caz să nu vorbesc cu ea…I-am explicat că problema lui o să o rezolvăm cumva, dar că normal ar fi să spunem ceva, ca să nu mai păţească şi alţi copii la fel. N-a vrut, i-a fost mult prea frică.

Noua grădiniţă la care a mers era cu program scurt, urma să-l iau la prânz. A acceptat să încerce numai când i-am promis că nu-l voi duce decât dacă totul este ok. Îmi permiteam să fac această promisiune pentru că eram deja cu bebe acasă, nu mai depindeam de serviciu. Norocul a fost să avem parte cred că de cea mai faină grădiniţă din Bucureşti cu cele mai drăguţe doamne, pe care le-a îndrăgit din prima clipă. Nişte fete tinerele cu care am reuşit să comunic aşa cum îmi doream, care au reuşit să înţeleagă prin ce traumă trecuse şi să-l ajute să recupereze ceea ce îi furase Doamna Jeni. Îmi sunt dragi şi le mulţumesc mult că există şi că i-au arătat că se poate şi altfel. A fost important pentru el. Pentru că acum, la începerea şcolii, mi-a spus, tot fără a o pomenii pe Doamna Jeni, că dacă cumva nu-i place doamna, o să căutăm altă doamnă care să fie bună. Eu cred că este un semn bun că are încă încredere că poate întâlni şi oameni buni.

Astazi am citit mărturia acestei mămici şi m-a impresionat foarte tare. Am hotărât să-i povestesc şi lui Victor despre acest caz, ca să ştie că mai sunt şi alţi copii care trec prin ce a trecut el. Nu i-am pomenit nimic de Doamna Jeni. Doar i-am povestit despre Veronica Bereandă. Asculta atent şi parcă supărat. Când i-am spus că mămica unui copil are curajul să facă ceva ca să scape de ea, s-a luminat la faţă şi mi-a spus „Hai să facem şi noi ceva ca să scape copiii de Doamna Jeni”. A fost prima dată după 3 ani când i-a pomenit numele!!!! I-am spus că e prea târziu acum, dar că putem să facem ceva ca să scape copiii de toate jegurile şi scursorile care sufocă învăţământul românesc. Şi s-a bucurat. Acum stă cu Vlad pentru ca eu să pot scrie şi speră ca restul părinţilor care s-au speriat, să găsească curajul să spună ce au de spus şi să nu lase şi alţi copii să fie chinuiţi şi umiliţi de fosilele comuniste care încă se plimbă în voie prin sistemul de învăţământ.

Anunțuri

10 gânduri despre “Pedagogi care ne distrug copiii

  1. Pingback: Copile, ai dreptul la ceva obligatoriu! - Pagina 3

  2. este atat de socant ca nu iti vine sa crezi ca este adevarat, ceva din mine refuza sa creada ca exista astfel de oameni. Asta nu inseamna ca nu cred ce ai scris doamne fereste, dar este ca atunci cand vezi oameni murind de cancer dar nu crezi in ruptul capului ca tu vei avea vreodata aceasta bola cumplita

  3. daca ma gandesc bine, parca nu pot sa cred!am un copil care acum este adult!eu cred ca as fi gatuit-o pe nemernica! asemenea scursori nu pot sa ne traumatizeze si sa ne umileasca copiii, nu au nici un drept!cretina aceea ar trebui sa plateasca cu libertatea sau cel putin cu pierderea slujbei cu si legata de copii, forever!as pune-o cum zicea tatal meu:la incarcat vagoane si la spalat wc-uri!

  4. da ,si copilul meu a ramas cu traume de la gradinita ,am vazut cu ochii mei cum o educatoare batea o fetita in cap si o tragea de par ca la morisca,apoi am vazut intr-o zi o urma de palme pe coapsa ,apoi copilul a ramas cu dereglari nu merge la baie daca nu ii spui sa mearga ,e terorizata sa nu intarzie niciodata ,o educatoare care nu -si merita salariul aura zaharia ,regret enorm ca nu am mutat-o la alta educatoare!
    La cresa mi-au deshidratat copilul de am ajuns la spital in perfuzii tot cu minciuni din astea ca e ok si copilul avea cosmaruri noaptea la 2 ani se trezea\ si spunea nu tita adica nu vreau la gradinita! d fapt era o cresa si apoi am dat peste acest monstru la gradinita!

  5. sint de acord cu toate cele din articol, mai putin cu epitetele din final (fosile comuniste). si educatoarele tinerele de la noua gradinita au fost formate tot in perioada comunista (macar prima parte a educatiei). scursuri pot fi in orice perioada istorică, la orice etapă de varsta, nu asta e problema, ci caracterul fiecarui om. copilul meu are la gradi doamne in varsta care sunt ok, si a avut in anii trecuti si 2 foarte tinere, care nu se prea ocupau de ei (stateau pe telefoane, spre sfarsitul programului venea prietenul in vizita si schimbau dulcegarii iar copiii işi vedeau singuri de ale lor, etc….). deci, haideti sa nu mai generalizam, ca altfel nu vom mai vedea padurea de copaci….

  6. Abi tocmai a implinit 4 ani. De la 3 ani a fost la dna Jeni. Pe perioada verii a mers 2 luni la o gradinita privata, nu avem ce reprosa, bineinteles ca mai aratoasa ca „la Stat” , si cu un personal amabil. Insa copilul IN FIECARE ZI ma intreaba „Cind ne intoarcem la dna Jeni ????”
    NICIUNUL dintre copiii din grupa lui, sau dintre parinti, nu au avut ce sa-i reproseze pe parcursul anului trecut Dnei Jeni ! Siint si copii care au trecut mai demult de 4 ani si care stiu sa povesteasca acasa exact ceea ce se intimpla la gradinita .
    Albert vrea la Dna Jeni ! Asa ca , de la 15 septembrie, speram sa o regasim.
    Dna Jeni, noi va multumim pentru ceea ce ati insemnat pentru copilul meu !!!
    Abi va iubeste !

  7. Sunt invatator de 25 de ani, am dubla specializare-deci pot sa ma ocup si de copiii de gradinita- dar o asemenea, sa-i spun colega, nu mai are ce cauta in invatamant. Un copil are nevoie de atentie, sa-ti pleci urechea la orice „bazaconie” ti-o zice, sa-l intelegi… In nici u caz sa-l marginalizezi sau sa ai preferinte pentru anumiti copii.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s