Lactatele la copiii mici

Am acceptat cu mare bucurie şi interes vizita la fabrica Danone, fără să am măcar idee că va urma apoi o campanie şi că voi presta şi eu în acea campanie. Am acceptat pentru că îmi doream ca Victor să vadă cum este într-o fabrică de iaurt, să înveţe ceva chiar de la sursă.

Alte aşteptări eu nu am avut. Pentru că, aşa cum pe mulţi i-am auzit şi înainte dar şi după vizita la fabrică, eu nu consumam Danone. De ce? Pentru că era Danone.. Şi pentru că circulă multe poveşti pe tema asta. Eu una nu am auzit nici una cap-coadă, singurul argument oarecum valid este cel că iaurturile Danone sunt făcute din lapte pasteurizat. Restul argumentelor sunt de genul “cum, nu stii că Danone nu e bun?” Nu, nu ştiu, dar aş vrea să aflu, îmi oferă careva o informaţie pertinentă şi de bun simţ? Nu. Deci, rămânem doar la laptele pasteurizat şi la un articol scris chiar înainte să înceapă campania, în care noi, cele care am scris pe blog despre brânzica natur Danonino am fi făcut un lucru ne-etic. Şi am să o iau pe rând.

De când mănânc eu iaurt, de orice fel, de la orice firmă, nici măcar nu m-am îndreptat către raftul cu iaurturi din magazin fără să fiu convinsă 100% că laptele din care sunt făcute iaurturile ar fi pasteurizat. Dacă nu ar fi pasteurizat, eu una, nu aş cumpăra. De scârbă. Din cultura mea generală şi din experienţă ştiu că lactetele se împut repede. Şi put nenică. Criza de bilă e garantată. Deci, dacă e să-mi fac eu iaurtul acasă, să-mi spăl eu blidul cum ştiu eu mai bine, să iau laptele de la vaca Steluţa pe care o cunosc personal, să-l fierb atât cât ştiu eu că e bine…da, atunci da, mănânc iaurt nepasteurizat. Altufelu zic pas. Şi nu numai că mă încearcă o mare greaţă la gândul cum ar putea fi fabricat iaurtul nepasteurizat în cantităţi industriale, dar nici nu-mi pot imagina şi jur că am o imaginaţie bogată. După ce am văzut la Danone ce cantităţi uriaşe de lactate fabrică, nu-mi pot imagina cum le-ar putea produce din lapte proaspăt.

Ce fel de tehnologie să aibă, ca să respecte toate normele de igienă, cu un număr minim de oameni şi să nu se împută nici laptele. Deci, din punctul meu de vedere, faptul că TOATE iaurturile din comerţ sunt din lapte pasteurizat este un mare plus. Că Danone are tehnologie care-i permite şi să fie mai “verde” ca alţii, este un şi mai mare plus. Bravo lor!

Acum un pic şi despre latura ne-etică. După mintea mea, ca să fie ne-etic ar trebui ca eu să scriu de bine despre un produs pe care, de fapt, îl consider rău. Dar dacă scriu fix ceea ce cred despre produsul respectiv, mie mi se pare destul de etic. O să vin aici cu un exemplu, cel mai recent care-mi vine în minte. Povesteam acum ceva timp, tot aici, pe blog, despre concediile mele din ultimi ani. Anul trecut, în vară, din lipsă de concediu a soţului şi mai ales din lipsă de bani, am mers la mare în mirobolanta Eforie. Nici o problemă, copilul cel mic era alăptat la cerere şi prea puţin diversificat, aşa că mi-am permis să nu-i dau nimic cumpărat de pe-acolo, nici măcar apă. În camera de hotel aveam ceva borcănele ţinute la rece, în rest tzatza la cerere. Anul acesta, aceleaşi condiţii, concediu ioc, bani şi mai ioc, deci pe bilet a scris tot Eforie. Dar copilul era mare, mega-diversificat, chiar dacă tot alăptat. Frica mea de enterocolite, aceeaşi însă, deci am persistat în hotărârea de a nu cumpăra nik de pe la terasele slinoase de pe faleză. Am cărat aşadar steamerul cu noi şi primele zile au fost minunate: ouă fierte, orez, fasole verde cu piept de pui, toate fierte pe abur. Minunat, doar că după câteva zile li s-a luat copiilor. Am mai băgat nişte fructe bine spălate în meniu. Dar deja se impunea nişte iaurt, nişte brânză…La marketul cu de toate de pe faleză, aveau raion cu lactate. În afară de Danone nu auzisem de nici un alt producător. Mitul Danone nu fusese încă dărâmat în mintea mea, în producătorii necunoscuţi nu am încredere, din motivele amintite mai sus…aşa că, ia uite-ma cu doi puradei după mine, fără soţ, cum am bătut drumul până la Realul din Constanţa ca să cumpăr nişte iaurt de care auzisem şi nişte brânză cu smântână la cutie, stresată foc să ajung cu ele la hotel înainte să se încălzească, tot de frica enterocolitei. Şi pentru ce să fac toate astea? Doar pentru că am eu gărgăuni în creier? Cam da, pentru că dacă nu aş fi luat de bun orice mit urban care circulă din gură-n-gură, aş fi putut să iau un Danone şi să fiu sigură că s-au respectat toate normele de igienă. Pentru că eu aşa văd mâncarea în concedii. Acasă nu dau copilului borcănele, îi fac eu mâncarea. În concediu însă, când nu întotdeauna am frigider şi mai ales când nu am timp să stau în camera de hotel până se răceşte mâncarea să o bag la rece, ei bine, da, mi se pare mult mai sigur un borcănel pasteurizat la care să respect instrucţiunile producătorului, care zice să consumi borcanul în 48 ore, să iei cu linguriţa de plastic cantităţi mici şi să le muţi în alt vas din care să mănânce plodul, ca să nu intre tot borcanul în contact cu saliva, să ţii borcanul început la frigider, cu capacul bine pus. Tot aşa şi cu iaurtul. Acuzele de ne-etic veneau din partea unor mămici care prepară iaurtul în casă. Şi eu îl prepar în casă, atunci când sunt acasă. În concediu nu am timp şi mai ales nu am chef. Pentru că sunt în concediu şi pentru că vreau să mă odihnesc şi să mă relaxez, nu să stau în permanenţă să prepar ceva. Şi în plus, în concediu nu am întotdeauna condiţii să prepar un iaurt sau o brânzică safe. Prefer de 1000 de ori un produs pasteurizat. Dacă ştiu şi că e safe dacă respect anumite condiţii, e şi mai bine. Aşa cum e în cazul Danone. Ţinut la 4-5 grade, consumat imediat după ce este desfăcut, am garanţia că iaurtul Danone sau brânzica natur Danonino îmi asigură un concediu liniştit, fără aventuri cu Salvarea.

Şi pentru că în acest articol intenţia mea era de fapt să dezbat despre brânzica la copii, o să scriu şi că nu am reuşit niciodată să fac vreo mare brânză, asta însemnând că mi-a ieşit destul de naşpa. Aşa că am renunţat repede. Şi am cumpărat, de obicei, din comerţ, cutii de brânză cu smântână. De ce m-am bucurat când a apărut brânzica natur Danonino? Păi pentru că este în poturi mici şi se mănâncă toată, nu mai trebuie să arunc. Pentru că e îmbogăţită cu calciu şi vitamina D. Recunosc că nu sunt nici pe departe genul de mamă cu un program riguros în alimentaţia copiilor. Nu calculez DZR-uri, nici măcar nu le cunosc. Nu fac meniuri. La noi se merge pe principiul deschis frigiderul şi mâncat ce-i trebuie fiecăruia. Aşa că dacă am în frigider produse bogate în calciu şi vitamina D, cu atât mai bine. Ca să nu mai zic că Vlad vrea să mănânce (a se citi bălăci) singur, şi uneori mă oftic când arunc ditai păhăroiu de 300-400 grame de brânză cu smântână. Pe când un pot micuţ de la Danonino, nu prea are ce-l bălăci, îl cam mănâncă. E şi uşor de cuprins în mânuţa mică, ideal pentru ca un copil să înveţe să mănânce singur.

În final, în mod etic, vă declar că eu mă bucur de apariţia pe piaţă a brânzicii natur Danonino.  Este de salutat chiar simplul fapt că echipa Danone a lansat doar în România prima brânzică natur destinată copiilor, în condiţiile în care nu au avut susţinerea altor ţări.

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s