Pediatrul

În ultimul timp tot se discută pe lângă mine (nu cu mine, pentru că eu am renunţat demult să mă mai bag în astfel de discuţii) despre pediatrul copiilor.

Cupluri gravide sunt în căutarea pediatrului perfect, cupluri ne-gravide, cu plozii pe lângă ei, dau sfaturi care mai de care, recomandări de medici din capătul celălalt al oraşului.

Eu, înainte să nasc, nu am ştiut că trebuie să am un pediatru al copilului, pe lista căruia să se afle copilul meu. Am aflat în spital, când, ca să-mi dea actele de ieşire din spital, trebuia să dau numele unui pediatru. Am trimis-o atunci pe mama la cel mai apropiat cabinet de casă şi a luat de acolo numele unei doctoriţe. Avem 7 ani de când suntem înscrişi la ea, între timp ne-am înscris şi noi, am înscris şi cel de-al doilea copil.

Deci, de ales am ales-o pe criteriul „îmi trebuie un nume de medic şi-mi trebuie acum”. După ieşirea din spital, ne-am prezentat emoţionaţi la cabinet, cu progenitura în braţe. Şi s-a speriat „vaaai, aşa mic şi e bolnăvior?” Nu, nu este, e perfect sănătos, dar am venit. „Ok, hai că mă uit la el, dar altădată să nu mai veniţi decât dacă e nevoie, pentru că aici riscul este mult mai mare să dea nas în nas cu vreun alt copil bolnav”. Ok. Cum pe vremea aia, eram cam singurii cu copil, nu am avut termen de comparaţie, aşa că am mers pe mâna ei. Din când în când, în drum spre parc, când vedeam că nu are pacienţi, treceam să-l cântăresc şi să-l măsor. Da, nu am avut niciodată cântar şi nici centimetru. mi s-au părut inutile! Încă le consider inutile. La fel cum inutile mi se par biberoane, sterilizatoare, pompe, suzete, creme şi multe alte nebunii.

Apoi prietenii au început să facă copii şi am auzit despre pediatrii buni, cu recomandări grele, cu liste lungi prescrise, de calciu, de vitamina C, toate preventiv, tot felul scheme, cu 10 zile pe lună de vitamine, apoi pauză…Şi cu nişte preţuri pe măsură, scoteau oamenii din buzunar câte 100 de lei minim la fiecare vizită, başca că stăteau la cozi, deci timp pierdut. Faţă de mine care, aşa cum am spus, nu treceam pe la cabinet decât când nu era nimeni, de obicei în zilele în care era tura de dimineaţă, şi îi dădeam la asistentă 5 lei pentru că îl cântărea şi măsura.

În timp ne-am împrietenit şi ne-a spus că ea e de părere că rolul pediatrului este să constate dacă ceva nu este în regulă şi să dea o trimitere la un specialist. Şi eventual să prescrie nişte antitermice, ori picături de nas, în caz de guturai. Ori să diagnosticheze vreo varicelă. Suuuper. Şi eu cred la fel. Pentru că de la bun început am avut în vedere un alt medic în caz de complicaţii. Am ajuns la el cred de 4 ori în 7 ani, în rest a funcţionat perfect sistemul Pediatru – trimitere – Specialist.

Ultima oară am ajuns când Vlad avea o lună. S-a înecat cu lapte şi, cu toate că l-am întors cu capul în jos, i-am suflat în faţă şi tot ce mai ştiam eu, am constatat că respira cu greutate. Doctoriţa pediatră mi-a confirmat că respiră cu greutate, trimitere la specialist şi pentru că specialitatea se potrivea am trecut direct la medicul pentru complicaţii. Dar nu l-am găsit, nu era disponibil. Aşa că am ajuns la o clinică privată, unde, fără drept de veto, i-au făcut copilului radiografie pulmonară – avea doar o lună, da? – mi-a recomandat internarea de urgenţă şi când am ripostat mi-a tăiat-o scurt că îmi asum riscul să se deshidrateze şi că la vârsta aia i se colmatează venele şi nici perfuzie nu-i mai poate face. Am plecat de acolo cu o tonă de morcovi în cur şi înfăşurată cu un cearceaf pe care îmi prescrisese o altă tonă de medicamente, de la aerosoli cu vreo 7 medicamente combinate până la antibioticele cele mai tari. Plus recomandarea de internare de urgenţă. Şi pentru că uneori disperarea te împinge să faci chestii pe care în mod normal nu le-ai face, am insistat şi am reuşit să ajung la medicul nostru pentru complicaţii. Cu radiografia în dinţi şi cu deznădejdea în suflet am ajuns la el…Nici nu s-a uitat pe radiografie, ne-a aruncat doar din vârful mustăţii că suntem nebuni că am iradiat copilul, ne-a prescris aerosoli cu ser fiziologic de două ori pe zi şi după aerosoli tapotat cu podul palmei pe spate şi pe piept ca să se desprindă mucozităţile, picături de ser fiziologic în nas înainte de fiecare supt, supt la cerere cu asigurarea fermă că un copil de o lună alăptat la cerere nu se deshidratează în veci şi, apogeul tratamentului, ţinut copilul în camere aerisite la o temperatură constantă de maxim 21 grade, ideal 19 🙂 Şi i-a trecut, în 3 zile era ca nou.

M-am revoltat atunci, a fost ca o descărcare şi l-am întrebat cum de există diferenţe uriaşe între tratamentele prescrise de doi medici care practic au aceeaşi specializare? Mi-a zâmbit suav şi, cu toate că este un om ocupat care nu pierde timpul cu poveşti, m-a întrebat doar atât:”Păi şi cum ai vrea să justifice medicii banii pe care îi încasează?” Desigur, banii de la clinica privată musai trebuiau justificaţi cu cearceaful cel mai mare de prescripţii, iar cearceaful trebuia şi el justificat cumva, alşa că de banii plătiţi, domnul doctor de la privat mi-a îndesat nu cu prea multă blândeţe, o altă tonă de morcovi în cur. Great job!

Şi acum, extrapolând, pediatrii nu trebuie să-şi justifice şi ei cumva milionul pe care şi-l bagă în buzunar o dată ori chiar de două ori pe lună, funcţie de cantitatea de morcovi pe care cu grijă îi vâră în curul părinţilor? Ba da, absolut. Şi cum să ia milionul doar spunând că e copilul perfect? Păi cine e nebun să plătească un milion ca să-i spună medicul că nu are nimic copilul? Nimeni. Şi atunci, chiar dacă copilul nu are nimic, îi dăm preventiv. de toate, să fie, să se simtă şi părintele bine. Dai un ban şi ştii pe ce l-ai dat, nu?

Bun, şi în condiţiile astea, care-i rolul pediatrului până la urmă? Noi folosim pediatrul strict pentru trimiteri la specialist, scris reţete şi mici sfaturi de rutină.

Şi mai ales, după naştere, cine ar trebui să înveţe mama cum să facă ca să-şi asigure reuşita în alăptare, cu cine să discute părinţii despre diversificare, despre pusul copilului în premergător, despre ce jucării sunt bune sau nu pentru copil şi multe altele? Astea-s tot de competenţa pediatrului sau ne adresăm altcuiva?

 

Anunțuri

3 gânduri despre “Pediatrul

  1. Ca bine zici!! Hai sa-i vaccinam si sa-i umplem de medicamente de mici, sa ne asiguram ca le facem sistemul imunitar prastie si dupa aia au permanent nevoie de noi, sa ne asigure venitul constant: asta pare a fi ghidul practic al celor mai multi pediatri 😦
    In Germania controalele sunt obligatorii in fiecare an. Eu am schimbat de 3 ori pediatra pana am gasit una care ma accepta cu copilul nevaccinat, ba chiar anul asta (dupa ce nu ma vazuse DELOC de la ultimul control obligatoriu), cand i-am recitat ce sanatos e David mi-a raspuns mai soptit, asa: „Da, are un sistem imunitar perfect fiindca nu l-ati vaccinat” (deci in anul care a trecut de la ultima vizita, cand s-a mirat ca e gol carnetul, s-a mai informat si ea ;-))
    Dar vezi, ea va vaccina in continuare fiindca daca ar avea doar pacienti ca noi, sa-i vada doar o data pe an, ar da faliment… Si roata profitului se invarte 😦

  2. 🙂
    Sunt de acord, numai ca stiam ca de fapt biletele de trimitere le da medicul de familie, iar in lumina asta de fapt medicul de familie e cel care monitorizeaza copilul si-i da mamei sfaturile necesare. Iar daca mama alege pediatru pentru copil, pe care sa-l viziteze la un interval de timp (un fel de inlocuitor al MF), dupa parerea mea acesta este cel care trebuie sa explice alaptarea, diversificarea, utilizarea port-bebe-ului, a premergatorului sa. Mai ales pentru ca sistemul de care vorbesc e des inalnit si pentru ca in conditiile astea vizitele la pediatru se platesc. Deci daca tot dam un ban, de ce nu stam in fata?

  3. Eu mă duc cu copilul la pediatru. La 2 :(. La unul din sistemul public si la un privat. Primul imi prescrie antibiotice si tot felul de medicamente pe care scrie nerecomandate copiilor sub 2 ani. Am refuzat sa il tratez dupa cum zicea acesta, dar pentru ca mi-a tinut predica de cat de grav e bolnav copilul (ulterior am clarificat ca dorea sa spuna ca ar putea sa se imbolnaveasca grav) m-am speriat. Si am apelat la un alt doctor care m-a trimis acasa fara medicamente spunandu/mi ca al meu copil are doar gatul iritat. A avut dreptate si nu mi-a parut rau de cei 60 de lei.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s