Primul an de mămicie

Care dintre ei?

Victor, cel mai iubit dintre pământeni sau Vlad, cel mai înţelept?

poza primul an

Entuziasmul meu a fost imens la Victor. Îl vedeam ca fiind genial, mă fascina absolut tot ce făcea.

M-am adaptat destul de greu la viaţa de mămică, îmi era frică să rămân singură cu piticul, îmi era teamă că nu voi înţelege ce vrea, că el o să plângă iar eu nu o să ştiu ce să fac…În realitate lucrurile stăteau tocmai pe dos, îl simţeam înainte de a începe să plângă şi ştiam exact ce vrea şi cum trebuie să răspund nevoii lui ca să se liniştească. Dar încrederea asta am căpătat-o mult mai târziu.

Cu Vlad a fost altfel, la el am fost stăpână pe propriile mele gânduri şi trăiri, din prima clipă am avut sentimentul că suntem o echipă şi că el ştie şi acţionează ca atare. Nu am simţit nevoia să fiu ajutată, am preferat să fac totul singura.

În primul an cu Victor, viaţa mea a fost prinsă de rutină precum prinde o pânză de păianjen. Totul era bine calculat, pe zile, pe ore: trezit, mâncat, toaletarea de dimineaţă, ieşit afară, gustare, masă de prânz, somn de prânz, gustare, iesit afară, baie, masă de seară, somn. Cu stresul de rigoare, pentru că dacă nu respectam o singură oră, le ratam pe toate şi trăiam cu impresia că nu va mai adormi şi atunci o mare catastrofă se va abate asupra noastră.

La Vlad, în primul nostru an împreună am umblat mult. Construiam casa, când ne era lumea mai dragă primeam telefon că mergem la casă. Aruncam repede in geantă un pampers şi un pachet de şerveţele şi o tuleam. De mai mult nu am avut nevoie. Nu i-am făcut nici un program, şi l-a făcut singur, destul de asemănător cu al lui frate-su, diferenţa a fost doar că eu am fost mult mai relaxată. Libertatea-i dulce tare, iar în primul an cu cel de-al doilea copil am gustat-o din plin.

În primul an cu Victor nu am ratat absolut nici o activitate pentru copii, am mers cu el la gimnastică pentru bebeluşi, la masaj, la înot, la fel de fel de nebunii. Îmi aduc aminte că mi se părea esenţial să-l duc la aceste activităţi, trăiam cu impresia că se dezvoltă mai bine şi mai ales că eu nu pot să fac tot ceea ce făceau alţii.

În primul an cu Vlad nu am găsit absolut nici o activitate care să mi se pară esenţială pentru el. Nu am mai găsit gimnastica atât de neînlocuit în dezvoltarea lui, masajul i-l făceam eu şi recunosc că de cele mai multe ori nu aveam chef, înotul care la vârsta aceea e doar bălăceală fără noimă i l-am asigurat eu din plin…cert este că a mers singur în picioare tot la 11 luni, la fel ca fratele lui. Doar că nu am mai cheltuit bani aiurea şi nu am mai fost legată de ore, de cursuri, de distanţe.

Care an a fost mai fain? Amândoi. Categoric. Primul meu prim an cu copil a fost ca o dulce beţie de îndrăgosteală şi de descoperire de sine şi de alţii, al doilea meu prim an cu copilul a fost relaxat şi liniştit şi mai ales liber de orice fel de constrângere.

Dacă mi-aş dori să fi fost altfel? Poate o combinaţie între entuziasmul de la primul copil, cu libertatea şi relaxarea de la al doilea copil. Oricum ni-l dorim şi pe al treilea, deci şanse am, nu sper degeaba.

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s