Fu-se, fu-se şi se duse!

Fu-se, fu-se şi se duse! Am avut mari realizări anul ăsta şi totuşi îl închei nu cu foarte mult entuziasm. Am avut ani şi mai buni, ori poate starea mea era mai euforică…

Ne-am mutat pe 28 august. Prima noapte în casa nouă mi-am petrecut-o uitându-ma din pat, pe geamul fără perdea la luna aproape plină. Fără să ştiu atunci, practic, cum e cu fazele lunii. Au trecut de atunci patru luni. Azi-noapte am uitat să trag draperia, aşa că m-am salutat iar cu luna, de data asta prin perdea, dar tot aproape plină. Mda, în astea patru luni am văzut cum creşte luna şi cum pe 1 ale lunii, devine rotundă şi plină, pentru ca apoi să scadă…şi să dispară din cadrul ferestrei mele. Mă gândesc că arhitecţii au proiectat acea fereastră de la casă special ca să ne salute luna când e ea la dimensiune maximă. Ori poate a fost doar o întâmplare menită să mă (re)conecteze la natura cea pe care atât de mult o iubeam şi de care m-am rupt atunci când m-am mutat printre betoane. Ştiu că nu pare mare chestie, mai ales că nu a fost printre dorinţele pe care mi le-am pus la revelionul trecut. Dar, atunci când m-am mutat prima dată şi când pe fereastră vedeam blocul cenuşiu din faţă iar deasupra aveam betonul de la balcon în loc de cer, şi când pe străzile din centru nu creştea nici măcar un fir de iarbă, am suferit enorm că nu mai simţeam cum vine primăvara, ori cum se duce vara…Am simţit-o atunci ca pe o mare pierdere, cu timpul însă m-am obişnuit să trăiesc aşa şi nici măcar nu-mi mai doream altceva…

Asta cred că e cel mai tare lucru pe care l-am câştigat anul acesta, mai ales că nu l-am aşteptat.

Anul acesta pe care, hai să recunoaştem, l-am simţit cam greu a fost o lecţie de viaţă. Nu am avut mari pierderi, slava cerului, dar pentru mine care eram obişnuită să spun „Vreau”, iar altcineva să facă, anul acesta a venit cu multă muncă, cu mult efort. Am realizat multe şi toate pe barba mea. Am muncit pentru fiecare mic câştig, în cea mai mare parte am fost singură cu copiii, fără ajutorul jumătăţii. Nu mă plâng, dar cred totuşi că a cam exagerat şi sper pentru anul care vine, să petrecem măcar concediile împreună. Şi cu toate că sună destul de naşpa, trec asta tot la câştiguri pentru că tot efortul şi munca au venit la pachet cu creşterea stimei de sine. Am căpătat încredere în mine, acum ştiu sigur că pot să fac lucruri.

La lucruri mai puţin bune aş trece sănătatea din ce în ce mai şubredă a mamei şi alături de asta, prăpastia care parcă mai mult se adânceşte între noi. Nu am reuşit niciodată să comunic cu ea, nu am reuşit niciodată să simt că e mândră de mine şi, ceea ce e şi mai rău nu m-a împins niciodată nimic să împărtăşesc ceva cu ea. Chiar şi când m-am simţit foarte singură şi pe interior îmi urlam durerea către ea, tot nu am reuşit să scot vreun cuvânt. La dorinţe pentru anii ce vin aş trece o altfel de relaţie cu mama şi măcar de aş reuşi să schimb eu ceva, să fac eu un prim pas…

Pe urmă, o altă nereuşită a fost faptul că nu am găsit o soluţie acceptabilă şi viabilă de colaborare/asociere pe termen măcar mediu…nu+i mare lucru, dar la începutul lui 2012 nici nu visam că va fi aşa de greu. Pentru 2013 sper să am mai mult noroc.

A fost un an în care m-am lansat în câteva proiecte, pe unele le ştiţi, altele le păstrez pentru anul ce va veni şi sper să fie adevărate surprize surprize 🙂

Cam asta! Nu fac alte bilanţuri, nu simt nevoia să structurez mai mult…

Sper la un 2013 cu sănătate, cu relaţii mai…prezente, cu mai mult entuziasm, cu mai mulţi bani şi asta vă doresc şi vouă.

La mulţi ani!

 

Anunțuri

4 gânduri despre “Fu-se, fu-se şi se duse!

  1. Mihaela, mie mi se pare că aţi realizat chiar mult în 2012! V-aţi mutat din oraş – iar asta este în sine o schimbare… cât casa. Iar faptul că ai căpătat încredere în tine e unul dintre cele mai importante lucruri. Pe scurt, eşti mai tare decât crezi!
    Să fie 2013 un an şi mai bun, şi la mulţi ani!

  2. E un mare pas mutarea! Se schimba atat de multe…stiu prin ce treceti pentru ca am trecut si noi in urma cu 5 ani…dar fiecare are propria experienta si propriul mod de a trece peste orice provocari lansate de viata…si de oamenii din jur 🙂
    Si la noi 2012 a fost un an cu multe provocari si cu multe lectii de viata…sper ca 2013 sa vina cu lucruri mai bune pentru noi, pentru voi, pentru toti 🙂
    La multi ani!
    Pupici baietilor tai frumosi 🙂

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s