Simţurile, prima poartă către lume

Acum mai bine de 7 ani  am avut şansa de a participa la o serie de ateliere pe diverse teme, fiecare având obiective diferite. Faptul că au fost concentrate pe mai multe zile ori poate depărtarea de casă şi de aici sporirea capacităţii de a mă concentra asupra lucrurlui, ori toate la un loc, m-au făcut să remarc la vremea aceea, că vedeam mai bine, că distingeam clar mirosuri care veneau dinspre bucătărie, că apreciam în alt fel, mai profund, o atingere. Încă de atunci mi-am propus să încerc să structurez câteva întâlniri în care să încercăm să ne reconectăm la simţurile noastre.

Este cunoscut faptul că simţul reprezintă capacitatea oamenilor de a avea impresii despre tot ceea ce-i înconjoară. Aceste prime impresii ne ajută să ne definim alegerile în stilul de viaţă, pornind de la obişnuinţele de consum şi până la raportarea plăcere/neplăcere.

Percepţiile care vin de la stimulii senzoriali contribuie în primul rând la dezvoltarea emoţiilor.

O parte dintre aceşti stimuli îşi fac simţită prezenţa încă din primele stadii ale vieţii, chiar din uter. Chiar de curând am auzit copii care povesteau cum era viaţa în burta mamei: era întuneric, era cald etc.

Cu cât mai mulţi stimuli intrăm în contact cu atat mai mare este posibilitatea dezvoltarii unei personalitati complexe care se poate orienta echilibrat în viaţă. Ca să nu mai pomenesc despre faptul că o varietate mare de stimuli ajută la mentinerea vie a diferenţelor individuale, ne asigură unicitatea noastră ca indivizi.

Globalizarea, standardizarea industrială a gusturilor, mirosurilor, culorilor, prin folosirea de aditivi alimentari limitează în mod cert diversitatea experimentării diverşilor stimuli, ajungându-se la deprivarea senzoriala care are efecte dramatice în dezvoltarea echilibrată a indivizilor.

La toate acestea contribuie în primul rând îndepărtarea de lumea naturală în favoarea unui mediu urban din ce în ce mai puţin diferenţiat, anonim şi standardizat.

Acest lucru este foarte vizibil în cazul simţului gustului, desigur el existând şi în cazul celorlalte simţuri. Gustul întotdeauna la fel al alimentelor procurate din supermarketuri combinat cu folosirea în exces a îndulcitorilor, sării şi aromelor sintetice duce la o scădere progresivă a simţului gustului şi prin aceasta este favorizată instalarea dependenţei faţă de aceşti aditivi. Obişnuinţa creată se traduce uneori prin incapacitatea de a recunoaşte şi de a aprecia varietatea de arome a mâncărurilor naturale.

Prin needucarea simţurilor riscam compromiterea potentialului cu care ne naştem, acela de a face alegeri diferentiate, transformandu-ne în roboţei cu simţuri incapabile de a distinge şi a selecta.

Primul pas în recâştigarea simţurilor pierdute este redescoperirea naturii înconjurătoare şi întoarcerea către diverşi şi numeroşi stimuli pe care aceasta ni-i pune la dispoziţie. Prin această reconectare la simţuri sper că se va produce şi o regenerare a emoţiilor şi gândurilor.

În acest context vă propun o serie de patru ateliere în care să încercăm să dăm sens emoţiilor noastre prin reconectarea la simţurile de bază.

Detalii despre primul atelier găsiţi aici. Eu vă aştept cu mult drag să experimentăm împreună o lume mai diversă decât aceea cu care suntem obişnuiţi.

miros

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s