Proasta reputaţie a copiilor poate să fie schimbată

De curând Opera Naţională Bucureşti a anunţat pe pagina de facebook că accesul copiilor la spectacole este interzis. Pam Pam! Tare, nu?

Nu zic, au dreptate şi cei care merg la operă ca să asculte muzica şi nu vor să fie deranjaţi de foiala unui copil, ori de râsete, ori de şuşoteli. Au mare dreptate. Dar, cum să-l ajuţi pe copil să înţeleagă muzica dacă nu-l duci la spectacol, dacă nu-i oferi o explicaţie, dacă nu-i spui o poveste?

Sigur, ar putea asculta acasă. Dar asta e valabil şi pentru cei ce sunt deranjaţi de copii. Spectacolul are farmecul lui, în afară de muzica pe care parcă o auzi mai bine când eşti în sală, ai şansa să-i vezi pe scenă, cum se mişcă, cum dau viaţă muzicii pe care o cântă. Un copil are nevoie de o poveste chiar şi pentru o banală jucărie, ce să mai vorbim despre o muzică complexă?

Şi ajungem să ne mirăm că tinerii nu au cultură muzicală, că nu au gust şi plăcere pentru muzica clasică. Păi de unde să aibă?

Mie măsura mi se pare foarte drastică. Noi l-am dus pe Victor la spectacole. Când era chiar micuţ, de teamă să nu deranjeze îl duceam în timpul festivalului Enescu, în faţa Ateneului, la concertele în aer liber. Unele îl fascinau, altele îl plictiseau. Măcar mi-am făcut o idee despre ce-i place. Apoi am încercat la Operă un mic balcon lateral, în care să putem sta doar noi şi de unde să pot ieşi în cazul în care copilul ar fi deranjat. Plus că, deja ştiam ce fel de muzică “îl prinde”, aşa că am ales cu grijă la ce mergem împreună. Asta mi s-a părut mie de bun simţ şi îmi amintesc că am şi spus atunci că acele mici balcoane ar trebui să fie destinate în exclusivitate familiilor cu copii.

Acum, asta e, decizia a fost luată. Şi a venit exact în perioada în care eu îmi promovam micul atelier prin care să vedem cu ochii minţii muzica pentru ca mai apoi să o exprimăm corporal şi prin desen.

Atunci când joaca însoţeşte actul de învăţare, totul devine plăcut. Când corpul este lăsat să se exprime liber, muzica poate căpăta sens fără să ai studii muzicale, fără să ştii să cânţi. Capătă sens pentru că muzica este emoţie şi pentru că ajungem să rezonăm cu ea şi să o vedem.

Putem schimba proasta reputaţie pe care copiii o au în faţa instituţiilor de cultură prin educarea plăcerii pentru muzica bună. În plus acest atelier este prilej de joacă, de bucurie, de noi prietenii, de relaxare atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Mai multe detalii aici.

Eu vă aştept cu drag!

Anunțuri

5 gânduri despre “Proasta reputaţie a copiilor poate să fie schimbată

    • Nu le-au anulat. Stii caseleprioritare, alea de la Care4, cica pentru gravide, handicapati, etc? Unde e vesnic coada si daca cumva indraznesti sa incerci sa platesti te iau la misto chiar si casierii? Cam asa e si cu spectacolele pentru copii la opera. Da, sunt, sambata si duminica dimineata, se vand bilete in scoli, la fiece spectacol este sala plina ochi cu copii adusi cu autocarul. Imagineaza-ti o sala cu cateva sute de copii, care mananca chipsuri, beau suc, rad, chicotesc, fac pipi, caca, se striga, isi trag scaunul etc. Astea sunt spectacolele pentru copii. Adica sunt pentru ca trebuie sa fie. In nici un caz un copil care vine la un astfel de spectacol nu-si va face macar o idee despre ce inseamna Opera si care este conduita fireasca la un spectacol de opera.

  1. mi se pare o prostie cit casa! la Cluj, la multe spectacole de balet/opera sunt un sfert din spectatori sub 6 ani! e mai animata sala, dar in acelasi timp copiii au posibilitatea de a invata ceva.. si mamicile cu copii sub 6 ani unde sa mearga? la circ sau la mall? cred ca ar trebui facuta o petitie sau un boicot sau ambele.

  2. te supăr? eu sunt de acord cu hotărârea lor.
    pentru că nu toți părinții sunt ca tine. tu ai mers cu copilul, ai testat, ai avut respect pentru ceilalți… nu se ajungea la o asemenea rezolvare dacă toți ar fi făcut cum ai făcut tu, dacă ar fi parcurs pașii despre care scrii tu.
    culmea este că de multe ori părinții cu copii mici nici măcar nu știau cum să se comporte ei, dar ce să mai ceară de la cei mici. și ți-era jenă să atragi atenția, că bunul simț spune să nu pui un părinte la colț de față cu copilul lui… 🙂
    noi am fost la observatorul din Constanța și nu ne-a lăsat cu copilul, că dacă începe să țipe pe întuneric… așa era regula… soțul meu i-a întors doamnei spatele și a intrat cu copilul… 🙂 pentru că noi știam că pe întuneric el adoarme imediat și așa s-a întâmplat, dar la sfârșit doamna ne-a povestit cum au reacționat alții, care aveau spaimă de întuneric… și ceilalți n-au mai putut să se bucure de stele… 🙂

  3. Cred ca nu e vorba de proasta reputatie a copilului, copilul face ce e invatat sa faca.Normal ca un copil se va misca mai mult,va intreba etc insa e datoria adultului sa ii explice regulile de la inceput si sa stie copilul la ce ne asteptam de la el.Intrebarile in soapta,se plictiseste -plecam,picioarele le tinem pe podea etc.Daca ei nu stiu aceste lucruri nu avem cum sa ne asteptam sa fie ok la concert.Si in cazul in care nu se respecta aceste reguli care implica si respectarea semenilor, aceste persoane trebuie „evacuate”.Nu stiu daca sunt supraveghetori in sala insa regulile trebuie respectate de toti fie adult fie copil.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s