Şedinţa cu părinţii – din ce tabără faci parte?

Actul I

Ieri ne-am dat peste cap toţi ca să reuşesc eu să ajung la şedinţa cu comitetul de părinţi, pe şcoală. Am zis că dacă tot a intrat copilul la şcoală să mă implic cât pot de mult şi am ocupat funcţia de preşedinte al comitetului de părinţi. Un mare fâs, dar în ultima zi de luni a fiecărei luni ne strângem la Casa de Cultură, ca să fim informaţi…cumva ca în Moromeţii dar cu mai puţin umor.

Până acum au fost 4 şedinţe. Am ajuns la prima, pe a doua am ratat-o din cauză de noroi prea mare, a treia a fost însoţită de o inspecţie şi au fost aleşi aleator câţiva părinţi, la a 4-a am ajuns. Cu întârziere, aşa cum am spus, soţul a trebuit să plece mai repede de la serviciu ca să aibă cine sta cu copiii, pe drum a prins ceva aglomeraţie aşa că am ajuns cu vreo 15 minute întârziere. Am intrat discret în sală şi m-am aşezat pe cel mai apropiat loc liber. Dacă aş fi ajuns la timp căutam părinţi cunoscuţi şi stăteam în gaşcă, aşa, am nimerit acolo. După primele două minute m-am prins (nici nu era greu) că mă aflam în mijlocul unui grup de profesori. Şi culmea, la prima şedinţă, când nu cunoşteam încă părinţii, tot într-un grup de profesori am nimerit.

Directoarea ne citea din raportul pe care-l primise în urma inspecţiei…Destul de plictisitor, statistici, cifre…Până s-a atins o problemă care se mai discutase şi în septembrie, aceea a absenteismului. În raport primiseră doar satisfăcător la prezenţă, şi doamna directoare ne prezintă cifrele, care mie nu-mi spuneau nimic dar ea zicea că-s mari. Apoi ne oferă şi o explicaţie – există în şcoală 8 copii care-s plecaţi cu părinţii în străinătate, fără să-şi fi cerut transferul, aşa că ei sunt obligaţi să pună absenţe. De bun simţ explicaţia.

Frăţică, şi din senin se porneşte uraganul în jurul meu. Încep profii să boscorodească cum că ai dreacului părinţi nu-şi trimit copiii la şcoală. Nemernicii nu-i pun pe copii să înveţe. Eu mă făceam mică, mică…şi încercam să o aud şi pe directoare care ne spunea că mai sunt încă vreo 4 copii în abandon şcolar, adică sunt acasă, cu mama şi cu tata şi nu vin la şcoală. Şi se duce diriginta la domiciliu, părinţii promit că vor aduce loaza la şcoală, loaza se prezintă o săptămână şi apoi iar dispare…Tzunamiul din jurul meu devenea din ce în ce mai ameninţător: părinţii sunt de vină, din cauza lor copiii nu vin la şcoală şi nu învaţă, pentru că părinţii nu-i trimit la şcoală şi nu-i îndeamnă la învăţătură.

Schimbăm decorul

Noi am înscris loaza la şcoală pentru că trebuie. Nu dau prea mulţi bani pe sistemul românesc, dar din lipsă de altceva l-am înscris. La ţară şi la clasa pregătitoare. Ca să fie lejer, să nu fie înfierat de sistem aşa devreme. E cel mai mare din clasă, e isteţ, învaţă uşor plus că are avantajul vârstei. Ei bine, la ţară, părinţii sunt foarte ambiţioşi, toţi copiii din clasă, chiar şi cei de 5 ani ştiu să scrie, să socotească…La serbare, o fetiţă a început să plângă. Eu fiind lângă ea am întrebat-o de ce plânge şi mi-a spus şoptit că a greşit poezia. Eu nu mă prinsesem, dar ea mititica ştia că a greşit şi suferea.

Tanti de la care cumpăr lapte mi-a spus de sărbători că nu şi-a mai lăsat nepoţii să meargă la cor pentru că au de învăţat, au de dat teste. Ce-i ăla cor? Să înveţe, să facă şcoală…

În micile bisericuţe de la poarta şcolii fiecare se laudă cu ce a mai făcut copilul, cum l-a pus să citească, să înveţe, să facă lecţii…

Părinţi ambiţioşi, copii sârguincioşi, toată lumea vrea performanţă şi perfecţiune.

Revin la primul cadru

Ajunşi la gimnaziu încep să absenteze. Din cauza nenorociţilor de părinţi, zic profesorii.

Pai cum mama măsii, aceiaşi părinţi obsedaţi să facă carte în ciclul primar, se transformă în nişte nenorociţi indolenţi la gimnaziu? Nu-s bre aceiaşi părinţi? Nu cumva voi, profesorii sunteţi cei care-i plictisiţi în aşa hal pe copii, de ajung să nu mai vrea la şcoală?

Părintele îl trimite la şcoală. Şi dacă loaza se plictiseşte la ora ta, a cui e vina, măi profesore? De ce nu-ţi faci ora mai atractivă? Părintele şi-a făcut datoria, a înscris copilul la şcoală, l-a şi trimis la şcoală. Şi ăla a venit la şcoală, chiar dacă numai o săptămână. Tu, în săptămâna aia, ai încercat să-ţi faci partea ta de treabă şi să-i câştigi interesul, să-i trezeşti curiozitatea cu ceva interesant?

Actul II

Un tată bărbos o întreabă pe directoare, dacă tot există sistemul de camere care filmează în fiece clasă, nu se pot conecta la internet ca să vedem şi noi, părinţii?

Fulgere şi trăsnete în jurul meu: dar ce, noi suntem la puşcărie, să fim controlaţi de părinţi? Cine vrea să vadă ce fac la oră, să vină să asiste la oră!

Huh? Adică uşa şcolii e încuiată, poarta şcolii e încuiată, iar dacă eu, ca părinte vreau să văd ce-mi face loaza, stimabilul profesor face spume la gură de revoltare că ar putea fi controlat. Şi da stimabile, mă interesează prea puţin ce-i predai copilului meu, de fapt vreau să ştiu cum te porţi cu el. Vreau să ştiu dacă-l tratezi cu respect, dacă-i vorbeşti frumos. Şi pentru asta nu trebuie să vin să asist la oră şi să văd cum joci teatru în faţa mea în încercarea penibilă de a mă prosti că eşti om. Da, stimabile, vreau să te controlez, să te iau prin surprindere şi să te prind cum urli la copilul meu, eventual să am şi înregistrarea video, ca să te pot privi cum zbori din învăţământ. Exact asta vreau stimabile.

Mesaj către profesori

Când mi-am înscris copilul la şcoală nu m-am gândit că îmi încep propriul război cu voi. Am considerat că suntem de acceaşi parte, eu, tu şi copilul meu, în încercarea de a-i oferi ceva bun. Dar tu, profesor din România, îmi pui copilul pe un câmp minat şi te situezi în tabăra adversă şi mai mult, porneşti războiul cu mine, părintele paşnic.

Ai greşit! Tu nu ai nici un drept asupra mea sau a copilului meu. Faptul că eşti profesor într-o şcoală nu-ţi dă dreptul să ne pui la zid, nici pe mine şi nici pe copilul meu.

Dacă vrei război, vei avea război!

L.E. Imediat după ce am închis comentariile la acest articol a apărut un altul care m-a cutremurat de cât este de realist și trebuia să-l menționez cumva ca să nu-l pierd. Este foarte interesant și de tristă actualitate. Pentru cei interesați, îl găsiți aici.

Anunțuri

134 de gânduri despre “Şedinţa cu părinţii – din ce tabără faci parte?

  1. Hai sa fim seriosi si sa nu ne mai dam atita ochii peste cap propun. Nici un om de pe pamintul asta n-ar vrea sa fie monitorizat tot timpul la serviciu cu o camera video, e freaky si dezumanizant si Big Brother-ish. Eu una n-as accepta si nu vad de ce un profesor ar trebui sa accepte un asemenea tratament doar pentru confortul parintelui.Sper ca glumesti. Si hai sa stam calmi canu vor profesorii drepturi asupra odraslei nimanui. De ce ar vrea in fond??? Daca vor ceva e ca parintii sa fie mai respnsabili si sa nu-si invete copiii ca scoala e optionala, ei sint un fel de clovni anagajati sa produca antren si daca n-ai chef nu te duci, ca oricum mummy thinks ca toti profesorii astia care-si tocesc nervii cu generatii de copii pe salarii de mizerie sint niste idioti.

    • Atată vreme cât toată lumea în jurul meu se plânge de traamentul profesorilor, de copii bătuţi, de copii jigniţi, am dreptul să ştiu ce face profesorul în clasa. Până când profesorul se vă purta frumos din respect, trebuie cumva făcut să se poarte frumos, chiar dacă asta înseamnă că de frică.
      dacă a ales meseria asta nu are decât să şi-o facă cum se cuvine. Sau să plece că nu e obligat să stea în învăţământ dacă nu suportă copiii.
      iar despre parintii responsabili….cam ce ar trebui să facă părintele, să facă ceea ce profesorul nu face la clasa dar face la after school pe bani grei?

    • Să-ți tocești nervii pe-un salar de mizerie nu poate presupune, în opinia mea, decât una din două: (a) pasiune; sau (b) idioțenie. Și cum de prima nu-i suspectez pe majoritatea profesorilor ar rămâne-n picioare doar a doua opțiune.

      Sincer însă, eu nu cred că majoritatea profesorilor sunt idioți, la fel cum nu cred că marea majoritate a lor ar avea o cât de mică pasiune pentru meseria pe care au ajuns s-o practice. Mai degrabă cred că ipoteza de pornire (tocit nervi + salar de mizerie) e falsă.

      Ce nerv își tocește profesorul dacă nu-i în stare să se facă interesant pentru elevi? Cu ce și-l tocește, dacă nu cu citit până-n miezul nopții ultimele descoperiri din domeniu-i de interes și cugetat la un mod plăcut de integrare a lor în prezentarea de a doua zi?

      Și cam care e, totuși, salariul mediu al unui profesor comparat cu venitul mediu pe economie? Ca să vedem dacă putem vorbi sau nu despre mizerie.

  2. Nervii si-i toceste un profesor care petrece ani si ani inconjurat de copii. Atit. E suficient. Si da, exista pasiune si excelenta in profesia asta, dupa cum exista si incompetenta sau sictir. Asta nu inseamna ca avem dreptul sa controlam omul ala, sa-l filmam, sa-l educam, sa-l umilim si sa ne dam noi cu presupusul despre cum ar trebui sa-si faca el meseria. Ia-ti tutore personal ca-n secolul 18 si trateaza-l ca pe propriul servitor, asta cred ca e idealul atitor parintilor vajnici, convisi de unicitatea si geniul propriului copil care iata se irosesc pentru ca profesorul nu face pe clovnul in clasa. Din pacate, cea mai mare problema a copiilor in raport cu scoala sint parintii lor. Aere, sfertodoctisme si pretentiile lor total nefondate.

    • Deci, să-nţeleg, copiii prin simplul fapt că există sunt cumva nocivi pentru nervii oamenilor? Ciudat, pentru că la mine n-am observat să se-ntâmple asta. Sau tre’ să fiu profesor ca să funcționeze fantezia asta?

      Pasiunea și excelența la profesori e la fel de des întâlnită precum discuțiile despre fizică cuantică pe stadionul Ghencea în timpul meciurilor. Da, există, dar undeva-n vecinătatea lui zero. Deci hai să le uităm la note de subsol, scrise cu litere mici.

      Nu, nimeni nu are dreptul să umilească un alt om. Asta implică și faptul că un profesor nu are dreptul să umilească un copil. Orice copil. Ei bine, Veronica Bereanda a dovedit-o cu vârf și îndesat că profesorii sunt perfect capabili să-și bată joc de copii în ultimul hal. Ca atare cred că există premize ca aceștia, profesorii, să fie suspectați de abuz de autoritate în relația lor cu copiii.

      (Știi vreun singur profesor care să fi cerut, public, sancționarea Veronicăi Bereanda? Ar fi trebuit să geamă televiziunile publice cu proteste din partea asociațiilor profesionale ale profesorilor și când colo, ce să vezi? Toți s-au făcut că plouă. Foarte frumos din parte-le, ce să spun!)

      Iar la restul aberaților din mesaju-ți refuz să mai răspund pentru că simt că m-aș enerva dejaba.

      • Pun pariu ca s-au zbatut parintii un an sa ajunga in clasa la V. Bereanda. Si nu a protestat nimeni pt ca e un profesor EXCELENT. Si-au luat copilul de la clasa ei? Pierderea lor! I-a invatat vreo colega de-a ei sa il transfere la ea? Are liceu industrial si o postliceala de 2 ani de invatatori?Sau psiho-ped la Spiru Haret? Ce teapa si-au luat!!!!!

      • Să spui despre o persoană care a abuzat în mod cinic niște copii pe care ar fi trebuit să-i educe, și care a mințit cu nerușinare părinții acestor copii, cum că ar fi un profesor EXCELENT este o dovadă de nesimțire crasă. Ar trebui să-ți crape obrazul de rușine, Violeto, pentru inepțiile pe care le-ai debitat pe pagina asta.

      • I-a abuzat? Cam cum? Ca le-a spus ,,Misca-te ,mai?” ,,Sa-ti fie rusine?” Dar nu cumva e si mai mare NESIMTIRE sa filmezi invatatorul pe parcursul a zile in sir, tu, un muc de copil de 6 ani? Ce parinti sunt astia? Ti-as prezenta o prietena de-ale mele care a facut cam la fel cu o invatatoare ,,mai dura” de la sc !7.Si apoi si-a luat copilul de acolo. Acum copilul e in cls IX la 18 ani, si,,ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta” l=a mutat la un liceu privat unde a terminat si Panfile a lui Mazare 🙂 Copilul ia etnobotanice si le-a vandut toate bijuteriile din casa -va dati seama ca stau in Kiseleff deci… Mama -sa ma suna si plange si zice intr-una ca l-a pierdut pe copil atunci! ,,Trebuia sa-l las sa-i rupa capul! Uite ce am ajuns!” Chiar i-a cerut scuze invatatoarei dupa 7-8 ani !!!!

      • Doamna Profesoara Violeta, iar simt nevoia sa te corectez si sa-ti spun ca, din fraza ta, ” o prietena de-ale mele” este gresit. Corect se spune O PRIETENA DE-A MEA. Daca tot te expui pe aici ca un paun isteric si agramat, poate ne luminezi si pe noi referitor la materia pe care o predai, cumva gherghef? La ce greseli crase de gramatica faci, o spun cu toata deschidere, sa-ti fie rusine! Marsh afara din invatamant!

    • Doamna profesoară, vă reamintesc că în clase sunt deja montate camere de luat vederi, deci atât copiii cât şi profesorii sunt filmaţi în permanentă şi monitorizati de către director. Problema care se punea era să aibă acces şi parintii. Dvs. la fel că şi profesorii care mă înconjurau, începeţi să aruncaţi cu halibarde la ideea că eu, părintele aş avea acces la activitatea din şcoală. Asta în condiţiile în care firesc ar fi că noi, parintii şi profesorii să colaborăm, nu să fim într-un permanent război.
      dins spusele Dvs. înţeleg că dacă eşti înconjurat de copii, obligatoriu eşti bolnav de nervi. Daţi-mi voie să vă spun, din surse verificate, că, acolo unde există pasiune şi respect pentru copii, există tinereţe şi sănătate vesnica. Copiii sunt o infinită sursă de bucurie, probabil că doar prin ochelarii de profesor ei par nişte mici monştri care vă tocesc nervii.
      în altă ordine de idei, dacă vreţi război, veţi avea război. Nu uitaţi că primul pas a fost făcut prin eliminarea din sistem a Veronicăi Bereanda. Este o mică victorie, imensul câştig fiind că mai mulţi parinti au deschis ochii. Când vă zbura următorul dascăl machiavelic şi mai mulţi parinti vor deschide ochii. Şi tot aşa până când dascălii se vor cerne şi va rămâne doar pasiune, fără nervi.

    • Cum se face ca…in general „loazele” care creeaza probleme la scoala, provin din parinti dezinteresati? Nu prea am vazut”loaze” provenite din oameni cu bun simt si interesati, am vazut doar” loaze” provenite din „loaze”.

      „La popou suntem toti la fel, la minte diferim nitel”.

      • Indiferent de unde provine loaza, obligaţia profesorului este să-i prezinte lucruri interesante. Beethoven provenea din loaze şi totusi talentul luia fost recunoscut, în ciuda unui tată alcoolic.
        în cazul loazei din articolul meu, ce credeţi că s-a intamplat cu el în săptămână în care a venit la şcoală? Eu sunt sigură că a fost ironizat şi apostrofat de toţi profesorii, plus ascultat la fiece materie, trosnit cu note proaste. Şi mă întreb atunci, de ce ar veni la şcoală? Ce l-ar putea atrage? Profesorii i-au pus note că să fie ei cu sacii în căruţă, nu le-a păsat nici o clipă de soarta copilului, de faptul că are potenţial şi nu trebuie decât încurajat, nu trebuie decât să-i fie stârnit interesul…da, ştiu, salarii de mizerie, programa, copii mulţi în clasa, timp scurt – scuze sunt multe. Pentru mine nu au nici o valoare şi în curând nu vor mai avea nici o valoare în faţă nimanui

      • Un profesor pasionat de meseria sa și interesat de destinele copiilor care-i trec prin mână nu va vedea niciodată o loază în nicicare din ei. Un astfel de profesor este întotdeauna capabil să descopere particularitățile fiecărui copil în parte, să ofere fiecăruia dintre ei măcar câte puțin din ceea ce chiar îl interesează, să le acorde o bucățică de atenție, o vorbă bună.

        Singurii profesori pe care-i auzi vorbind de loaze sunt cei care n-au habar cum să se descurce în meseria pe care și-au ales-o. Așa că dau vina pe cei din jurul lor, și-n special pe cei care nu se pot apăra – copiii.

        Așa că, geanina, întrebarea e: cum se face că doar pe profesorii incompetenți îi auzi vorbind de loaze?

    • Am un mic comentariu aici in umila mea limba romana. In toate companiile in care am lucrat, in Ro si UK, am avut permanent camere de luat vederi. Asta nu m-a impiedicat sa-mi duc munca la bun sfarsit si nici nu m-am simtit ca la Big Brother, deoarece nu aveam nimic de ascuns. Asa ca nu vad de ce un profesor s-ar simti lezat. Daca acel profesor ar fi convins ca ceea ce face e corect si etic, nu i-ar fi frica de o camera de filmat, ba inca ar trebui sa se simta mandru ca poate invata si parintii „loazelor”.

    • Corrrrrrect! Nu exista conflicte intre profesori si parintii elevilor buni. De obicei se plang parintii loazelor. Pana la urma nimeni la varsta scolara nu invata de placere!Dar sunt singura ca acesti parinti nu au nici acasa nicio autoritate in fata copiilor. Singura satisfactie a profesorului e ca dupa ani afla ca ,,loaza” a ajuns RAAAAU! Si parintele ,,supervizor” care vrea sa se uite de la birou la ore(ca el la birou nu are de lucru…)plange … TOO LATE!
      Apropos: Ce scola ai facut ca sa ajungi parinte? eeee profesorul ala idiot a facut ceva scoala si de specialitate.

      • Adica vrei sa spui ca marea satisfactie a unui profesor este atunci cand un elev ajunge rau? OMG! Si de ce mi/as lasa copilul pe mana unuia ca tine?
        Eu am facut doar sex ca sa ajung parinte, tu in schimb ai facut scoala ca sa ajungi o nenorocita.

      • „Pana la urma nimeni la varsta scolara nu invata de placere!” – ăsta este verdictul unei persoane care se pretinde a fi profesor cu 25 de ani de experiență. Uau!

        Mai citiți o dată paragraful de mai sus și-ncercați să-nțelegeți câtă prostie trebuie să se fi acumulat în capul cuiva care poate să creadă că copiii sunt incapabili să învețe de plăcere.

        Imaginați-vă pentru o clipă cam ce poa’ să-i treacă prin minte unei astfel de persoane când intră într-o clasă cu catalogu’ sub braț și nasu-n tavan. Știe că „mucoșii” din fața ei nu-nvață de plăcere și că ea e acolo ca să-i învețe ceva. Și cum altfel îi poate-nvăța decât prin ne-plăcere, singura modalitate de care are știință că se aplică la cei de vârstă școlară. Aceasta, oameni buni, este persoana care introduce atitudinea agresivă într-o clasă – profesorul care știe că copiii nu pot să-nvețe de plăcere. După care ne mirăm de ce copiii reacționează nu știu cum în fața unui asemenea personaj? Păi nu fac decât să se apere în fața atitudinii agresive pe care o abordează un profesor care e convins că cu fumosul nu se poate. Normal că nu se poate când se pleacă de la astfel de idei preconcepute.

        „Birds fly, fish swim, man thinks and learns” („Păsările zboară, peștii înoată, omul gândește și învață”) – asta este una din multele vorbe-nțelepte pe care le-a lăsat în urma sa John Holt, un educator american care a fost și profesor pentru o perioadă. Ce vrea să spună prin asta? Că, din experiența sa cu copiii (și nu numai), pentru oameni este la fel de natural să gândească și să-nvețe precum le este păsărilor să zboare sau peștilor să-noate.

        Acu’ puneți voi în contrast ce crede John Holt despre copii (că e natural să-nveți) cu ce crede Violeta (că nu se-nvață de plăcere), cugetați oleac’ la ce implicații decurg din aceste două moduri de-a privi copiii, după care alegeți (în imaginar) pe care dintre cei doi vi l-ați dori ca profesor al copilului vostru.

        ps/ Citatul din Holt apare în cartea „How Children Learn”, o carte care cred c-ar prinde bine multor părinți dacă și-ar face timpul s-o lectureze. (Poate fi descărcată de aici: http://www.arvindguptatoys.com/arvindgupta/hcl.pdf .)

  3. Eu nu vreau nici un razboi. Cred ca e foarte gresit sa punem problema asa si nu ajuta nimanui. Vreau o relatie de respect si incredere, cu modele de ambele parti si in beneficiul copiilor. Nu vreau profesori care sa umileasca copiii (lucru oribil si inacceptabil si ma cutremur daca cineva a crezut vreo clipa ca scuz asa ceva) si nici parinti pusi pe atac, dispretuitori si dispusi sa ignore dreptul la privacy al unui alt om.

    • atâta vreme cât marea majoritate a profesorilor sunt predispuşi la crize de nervi din cauza copiilor, nu au dreptul la privacy. Eu am dreptul să mă asigur pe orice cale că al meu copil este în siguranţă şi că nu e pe mâna vreunui nevropat. Şi, repet, camerele de filmat sunt deja o realitate, deci nu mai e vorba de nici un privacy. Pur şi simplu, parintii speriaţi de abuzurile profesorilor cer să-şi poată supraveghea copiii.
      iar respect au dreptul să ceară profesorii numai şi numai atunci când vor dovedi respect pentru copii. Şi atunci nu vă mai trebui să ceară pentru că vor avea respect. Până atunci, atâta vreme cât Veronica Bereanda e reprezentativă pentru învăţământul românesc, atâta vreme cât principalul instrument folosit de profesori este pumnul în gura, vă fi război. Un război dur, pe care din fericire profesorii îl vor pierde. Pentru ca altfel nu se poate.

      • Din pacate din razboiul asta vor pierde copiii… cei ai caror parinti nu isi permit taxe la scoli particulare, cei care vor avea la catedra un suplinitor, un necalificat, pentru ca oamenii capabili nu vor ramane sa fie umiliti pe bani putini.
        Viitor de aur… tara noastra are…

      • Sa cereti camere de luat vederi si la spital, la Circa financiara, in autobuze……, sa nu il lezeze cineva pe copil pe drumul lui prin viata.Si sa va trimita imagini live!

      • Cristina, copiii pierd oricum din momentul în care se trezesc în fața unui profesor agitat, incapabil să-și stăpânească nervii, care-și livrează materia într-un amalgam de amenințări și șantaje de tot felul, preocupat mai degrabă de banii ăia pe care-i vede întotdeauna prea puțini decât de crearea unei atmosfere proprice educatului, etc., etc. Ce pot să piardă mai mult copiii care au de-a face cu un astfel de profesor? Nu mare lucru. Așa că eu cred că-i foarte bine dacă părinții iau atitudine. Poate-poate își dau măcar o parte din profesori seama că e mai simplu să-și caute de lucru-n altă parte, dacă cu copiii nu știu lucra.

  4. si eu o sa pun o intrebare. Cum de unii profesori reusesc sa tina aceeasi clasa de loaze activa, interesata, si cu amintiri si invataminte pt tot restul vietii? Doar tot 1 cap si 2 miini are, acelasi salariu, aceeasi camera de supraveghere asupra capului.

    Din experienta mea occidentala, si aici cadrele didactice sunt prost platite. salariul minim pe economie + 10-20%. In timp mai creste. Adica fix cat o chirie in blocul vecin scolii, asa ca inchiriaza 2-3 persoane un apartament. In plus, vacantele de vara ( 2 luni pe an) nu le sunt platite – decat dupa un anumit nr de ani lcurati, si niveluri luate(un fel de grade). Si lucreaza peste 30 ore pe saptamana, asta e norma locala …. Si totusi copiii se duc cu drag, au o mangaiere, o vorba buna, o joaca. Chiar daca nu stiu poezii, si nu stau cu miinile la spate. Cunosc o persoana care dupa un nr de ani in invatamant a plecat in privat, Pt bani.

    Hai sa nu mai dam vina pe elevi, o mare parte din vina o au profesorii, care sunt la randul lor niste loaze, ca daca erau harnici si dornici de bani, munceau in alta parte, 40-45 ore pe saptamana, cu 21 zile concediu pe an, ca cei pe care ii invidiaza.

    O problema sim ai mare o reprezinta ministerul, inspectoratul, reguli si norme birocratice special tinute pt a se pierde timp, bani, initiative, sperante. Cunosc cateva pers. dornice sa predea, fara NICIO nevoie materiala, dar nu au loc. Ca nu vor sa dea spaga.

    • Şi vroiam să-ţi mai spun ceva, Silvana. Atunci când învăţătoarea lui fi-miu merge la wc, ori la cancelarie, şi-i lasă singuri în clasa, le spune să stea cuminţi pentru că-i filmează camera. Asta nu-i abuz? Care-i diferenţa dacă profesorul e cuminte pentru că îl vede părintele? Au poate copiii nu-s tot oameni? Au poate copiii nu au dreptul la respect? Au poate copiii nu au dreptul la privacy?
      asta e lucrul pe care, voi, profesorii nu-l pricepeti, şi anume că atât copilul, cât şi părintele şi profesorul sunt oameni şi au dreptul să fie respectaţi.

  5. Violeta, esti perfecta reprezentata a invatamantului romanesc: mahalagioaica, inculta si nevrotica!!!!! Mi te si inchipui cu mainile in solduri racnind la parinti ” si chiar, voi ce lucrati?” Nu ti-e un pic rusine sa vorbesti asa? Daca asa vorbesti pe un blog, atunci cum vorbesti cu niste fiinte mici care abia acum invata ce e viata?

    • Sincer? Ma iubesc toti! Am elevi de acum 20 de ani care ma cauta . Am in acest moment 2 copii ai caror parinti mi-au fost elevi . Si tocmai m-a cautat o bunica . Sa vada cand incep o serie noua sa-mi aduca un nepot. Fiica ei mi-a fost eleva si acum e medic.Am elevi in Marea Britanie care ma suna …Si, da nu ma miorlai in fata nimanui.Am refuzat scolile private pt ca nu sunt adepte dictonului ,,ma indoi deci exist”. Ca sa nu fiu un milog al sistemului, si ca sa argumentez antevorbitorului care zicea ca ne e lene sa muncim 40 ore /sapt, am doua catedre. Una dimineata si una la o forma de invatamant alternativa.
      Acum as vrea sa subliniez faptul ca nu accept profesorii care lovesc, injura sau umilesc elevul!!!!!!
      Dar de acolo pana la a fi o carpa…. Pot sa ai o atitudine ferma, demna, si eu le spun din start parintilor ca sunt exigenta. Si, da! Le-am dat test parintilor! I-am intrebat la ce lectie e copilul lor. Unii, care chiar sunt interesati stiau. Altii au inceput sa-si dea coate si sa rada… Si atrunci am dreptul sa le zic si eu cateva vorbe? Eu cand ma angajez in educarea unui copil am pretentia sa fiu considerat un membru al familiei! Copilul sta mai mult cu mine decat cu unii dintre parinti!!!

  6. Joanna : ,,inculta? „Ne vedem sa ne testam? Celelalte apelative ma amuza . Cand nu putem argumenta ne punem poalele in cap!

  7. Joanna, sunt convinsa ca tu esti o culta si o doamna! O dovedeste limabjul tau „academic” – nu vedeti mizeria din propriul grajd , numai pe cea din a vecinului! Pai sa se faca parintii dascali ca se pare ca stiu mult mai bine ca profesorii ce e de facut la catedra.

    • Da, da, da… se vede de la o poștă cât de academic ți-e limbajul, Oana. N-o mai da cotită că tot degeaba.

      Cât despre părinți care să fie dascăli propriilor copii, până una-alta legea română condamnă la 10+1 ani de instituționalizare forțată, unde nu poți controla aproape deloc dacă ai sau nu parte de o Veronică sau Violetă la catedră. Așa că tot cu scuturatu’ de beregată a profesorilor nesimțiți mi se pare cea mai rapidă soluție.

  8. Esti usor incoerent. Ce e cu institutionalizarea fortata? Asa ai perceput tu scoala in viata ta? E clar ca ai o ura viscerala fata de scoala si de profesori.

  9. Pentru mine e prea mult. Eu va salut, Va urez numai bine si sa aveti copii asa cum ii cresteti. Ma sunati peste 15 ani :))) Fica-mea pleaca la Londra cu bursa universitara. De ce-mi bat capul sa va ajut cu copiii vostri? Dumnezeu sa va ajute!

  10. Draga Violeta, multumim pentru CV si referintele prezentate, desi cred ca nu era nevoie. Inca imi aduc aminte de cei mai buni si blanzi dascali care mi-au luminat pasii in viata. Toti acesti dascali aveau doua lucruri in comun: modestia si blandetea. Ne bucuram pentu fiica ta si ii dorim toate cele bune la bursa. Suntem siguri ca cu o mamica ca tine, ea va reusi aici. Te vom suna cu siguranta peste 15 ani. Doua mici sfaturi umile ti-as da: incearca sa citesti cu atentie ce scrie un interlocutor si nu-l acuza de incoerenta, te rugam. Un pedagog bun stie sa corecteze cu blandete greselile copilasilor si sa-si expuna cunostintele vaste intr-un mod elegant si bland, fara a fi luat de „carpa” si fara a fi nevoie sa-si puna, cum spui tu, „poalele-n cap”……. Si doi, in locul tau as cerceta cu mare atentie un interlocutor inainte de a sari sa-i propun o „testare”. Insa daca insisti foarte tare, te astept cu drag la Londra. Somn usor iti uram si multa multa relaxare….trebuie sa fi fost foarte greu sa participi la aceasta discutie libera.

  11. N-am venit acum 20 de ani…acum am transmis genetic dorinta altora! Vezi, cum ,,ce se aseamana se aduna” Pana la urma s-a ajuns oarecum la consens. Sper ca nu ma suspectezi ca n-am inteles ce a zis omul. Dar discutam ca intre mahalagoaice un pic mai educate, zic .Sper sa vin si poate fara sa vrem ne ,,ciocnim ” ideile si pe acolo. Eu am ales sa raman. Poate am gresit. De 25 de ani incerc sa educ. Cu unii reusesc si ajung la Londra (intre postarile astea m-am conversat si cu o fosta eleva care lucreaza in State;i-am trimis niste poze de cand era mica si…o chinuiam eu…), altii … Crede-ma profesorul acela foarte linistit, bleg aproape, exista si acum. E doar un indiferent care mimeaza empatia! Il doare-n cot! Nu-i moare pixul sa-ti dea si un 10. Si pe urma …treaba ta cum iti dovedesti competenta. Cine vrea performanta, cine vrea sa schimbe ceva … e indarjit. E hotarat!Si tepos cateodata. La cele mai bune scoli din Europa e o strictete vecina cu cazarma. Si parintii se bat sa -si inscrie copiii acolo. Societatea e perversa. ,,Lasati bietii copii sa nu se streseze!” De fapt in mintea lor e ,,Sa fie cat mai prosti . Al meu va fi pregatit acasa -sau la Londra – si se va detasa de turma! 🙂 Niste concurenti mai putini” Eu n-am fost chiar egoista… I-am sfatuit sa-si pregateasca copii pt lupta, pt competitie. Si …poate am,, atins” si cate un parinte. Intreaba sportivii de performanta Cum au reusit? Cata bataie mananca gimnastele? Cata supunere , de cate ori plange un sportiv? Stiu o antrenoare de sarituri in apa care-si arunca in bazin copilul propriu legat de un scaun de lemn ca sa-i iasa nu-stiu-ce pozitie. La 8 ani…Eeeee destul. Am zis ca ma opresc. Defect profesional.

    • Femeie, tu trăiești într-o lume din care respectul pentru copii, și părinții lor, a dispărut cu totul. Doar așa se explică ce debitezi acilea.

      Se pare că nici după cei 25 de ani cu care te lauzi că ți-ai fi „tocit nervii” prin școli nu ai ajuns să realizezi că singurul motiv pentru care întreaga școală există e pentru a servi nevoile „mucului” ăla de copil de șase ani pe care-l desconsideri cu atâta ușurință. Fă un bine planetei și bagă-ți măcar atâta în tărtăcuța aia arogantă cu care-ți acoperi gâtul, și cugetă și tu măcar cinci minute-n 25 de ani la faptul că scopul școlii este acela de a-i servi pe copii, nu pe profesori, miniștrii sau alții asemenea.

  12. Ma ingrozesc de aceste comentarii. Sincer. Ma ingrozesc cand vad parinti care in loc sa-si educe copiii si acasa si sa mai invete sa le spuna NU,dau vina pe profesori.Sunt mama,nu profesoara, dar , dragi mamici, respectul pe care copiii ar trebui sa il arate profesorilor unde este? Va trimiteti copilasii la scoala cu telefoane mobile care costa cat jumatate din salariul unui profesor si doriti respect pt acesti copii? Daca profesorul ii spune copilului sa stea cuminte ca e filmat, nu e vina profesorului si nici abuz, ci e vina parintelui care nu a stiut sa-si educe copilul sa nu fie un vandal in lipsa supravegherii. Atatea pretentii si cereri de la parinti cand pana la urma, voi, parintii, ce oferiti? Niste copii pe care ii lasati in grija si responsabilitatea altuia? Asa am acuzat si eu o data invatatoarea. Ca e lipsita de interes, ca e vina ei ca nu face orele interesate. A fost ea inspirata si a cerut ea o camera in clasa. Ea incerca sa le spuna ceva foarte interesat despre univers si din clasa se auze: Hai, fa, ca ne plictisesti (cu voce de fata….clasa a treia). Cu toata iubirea care o am pentru copii, cu toate cunostintele mele despre drepturile copiilor si drepturile omului, i-as fi scos dintii cu clestele copilei aleia si parintilor ei care aveau gura cea mai mare la sedinte. Cum??? Fata lor????? Cea mai cuminte, mai desteapta si mai frumoasa. Profesorii erau [rosti. Hai sa ii invatam pe profesori sa le povesteasca despre Sweet Sixteen sau 16 and pregnant si vor fi foarte interesati, ca doar majoritatea copiilor asta fac acasa. Se uita la astfel de emisiuni, stau pe internet, iar parintii numesc asta „informare” si apoi se mira de ce vine un nenorocit de profesor sile face copilul loaza.

    Profesorul e de vina,bineinteles. Ca profesorul a ajuns un fel de scalv pt standardele si fitele parintilor. Vreti standarde ridicate? Ridicati-le de acasa, nu asteptati sa va educe altul copilul. La scoala se invata stiinte, nu se face educatie. Daca se spune despre un copil ca e needucat si nesupravegheat e pt ca parinti nu se ocupa de el. Punct.

    • Și eu mă-ngrozesc când citesc cum unii se laudă c-ar putea scoate dinții cu cleștele unei fetițe de nici 10 ani! WTF! Pe ce lume trăiți, oameni buni?!? Vă credeți la Auschwitz în slujba lui Adolf, sau unde?

      Care-i problema că un copil merge c-un celular, oricât de scump ar fi, la școală? De ce-ar afecta asta în vreun fel relația sa cu profesorul? Care-i problema, că nu-nțeleg? Vorbim cumva aici de niște profesori atât de imaturi încât îi pocnește invidia pe un copil pentru un astfel de motiv?!? Eu nu pot să cred așa ceva! Cum poate să fie existența unui telefon mobil, sau marca acestuia, motiv de dispută între un profesor și un copil? E incredibil cum poate cineva să invoce un astfel de motiv ca o scuză pentru lipsa de respect al profesorului. In-cre-di-bil!

      Pe urmă, profesorul trebuie să-și CÂȘTIGE singur respectul în ochii copiilor. Faptul că i-a dat Statul un catalog în brațe e egal cu zero. Respectul se câștigă, nu se impune. Așa că să facă bine și să muncească cu calm și bunăvoință la câștigarea respectului, dacă are de gând să fie respectat vreodată.

      Părinții ar trebui să spună un singur lucru copiilor: tratează-ți profesorii cum te tratează și ei pe tine. Atât și nimic mai mult. Cu o astfel de politică o isterică precum Bereanda care urla din toți rărunchii la copii de șase și șapte ani n-ar avea viață lungă-ntr-o școală, și ar fi fost bine să fie așa.

      În rest, profesorul să-și facă meseria fără să recurgă la violențe, umilințe, amenințări, etc. și n-o să aibă părinții treabă cu el în veci. Iar dacă nu-și poate face meseria în atari condiții să-și caute-n fras altceva de lucru, că nu-l ține nimeni cu forța-n școală.

      • Eu am o fetita de 13 ani si un baietel de 8. Amandoi merg la scoala imbracati decent, cu respectul invatat de acasa. Ei sunt copii si profesorii sunt profesori, oameni cu mult mai multa experienta decat ei. Baiatul meu nu are telefon mobil, iar fetita are de un an de zile, un telefon simplu, pt a ma anunta daca e nevoie sa ma anunte ceva. Copiii mei nu sunt umiliti de profesori. Sunt copii respectati de profesori , copii indragiti de profesori, copii silitori cu note mari. In schimb copiii mei vin acasa umuliti de colegi cu parinti exact ca dvs. Cu parinti care vor numai drepturi si respect , dar habar nu au sa le ofere. Statul nu iti da un catalog. Cativa ani de facultate si experienta iti dauun catalog. Faptul ca v-a scapat asta , spune multe.
        Decat sa va ingrijorati de cat de mult respect trebuie sa ii ofere un adult unui copil de 6 ani care nu-i nici macar al lui, mai bine v-ati ocupa de educatia copiilor. Peste un an doi copiii dvs nu vor mai avea de-a face doar cu invatatoarea si cu mami razbonica. Va mai scoate si el capul in lume si pt ca mami e razboinica doar pt drepturile lui , dar a uitat sa il invete si despre responsabilitati, copilul si-o va lua peste nas. De multe ori asta duce la o mai mare umilinta decat sa considere un profesor ca e slab la matematica.

      • Nici pe copilul dvs nu-l tine nimeni cu forta in scoala. Daca nu poate sa se comporte normal si daca nu se adapteaza faptului ca are in fata un adult pe care trebuie sa il respecte ca asta e de bun simt , din partea unui alt parinte, puteti sa-l tineti acasa sau sa ii cautati alta scoala. Profesorii nu exista pe pamantul asta pt a le cauta in coarne copiilor sau pt a le ingriji ego-ul. Profesorul trebuie sa te invete ceea ce tine de scoala. Restul e treaba parintilor. Daca nu sunteti capabili sa faceti asta, asumati-va responsabilitatea, nu aruncati vina pe altii. Eu nu am vazut si nu am auzit pana acum de unprofesor care sa spuna” Stai, mai!” unui copil care sta cuminte. Nici de unul care e nevoit sa ameninte un copil deja cuminte si bine educat de acasa.

      • Georgiana, imi duc copilul la scoala pentru simplul si unicul motiv ca scoala e obligatorie si ca ma obliga legea. Altfel, nu l-as lasa nici o secunda in preajma uneia ca Violeta, care/l considera muc. Nu inteleg cum, tu, dupa ce ai nascut copilul, dupa ce l-ai crescut reusesti sa admiti senina ca un profesor il considera si-l trateaza pe copilul tau ca pe-un muc. Cum nu-ti vine sa-i smulgi creierii din cap, dar iti vine sa smulgi unghiile unei fete de 10 ani?
        esti constienta de educatia pe care Violeta o da elevilor ei, ata vreme cat pe un blog public foloseste un astfel de limbaj? Iti dai seama ca asa vorbeste si cu elevii la clasa? Iti convine? Nu stii cine este, poate este chiar profesoara copiilor tai. Iti place, te incanta? Pe mine ma sperie rau de tot.
        Si apropos, Georgiana, si noi toti cei care postam aici avem facultate, unii dintre noi chiar mai multe facultati…nu facultatea ii da dreptul unui profesor sa fie nociv pentru copil, ci nesimtirea si jigodismul. Si dezumanizarea.

    • Georgiana, faci o greseala imensa aici de a ne acuza pe nedrept. Daca nu ai inteles pina acum, noi suntem acei parinti care-si educa copiii acasa cu respect si intelegere si dorim ca acesti copii sa fie tratati cu respect. Chiar nu te-ai prins deloc? Daca am fi fost parintii aia aroganti nu ne-am fi deranjat sa-ti raspundem tie si sa scriem despre o educatie normala si fara bata. Cum i-am spus si acelei profesoare care se umfla in pene aici, nu te arunca sa ne judeci pana nu ne cunosti. Ai citit cu atentie articolele scrise de olandezulzburator, ai vazut modul de exprimare, ai vazut problemele expuse? Te-ai gandit vreo secunda ca poate aceasta persoana are un doctorat, studiaza, se intereseaza, gandeste, se preocupa pentru copilul sau si pentru ceilalti? Invata sa citesti si sa gandesti, si dupa aceea sa acuzi. Faptul ca ai doi copii nu e o scuza. Si noi avem copii, si culmea, avem si studii, poate mult mai inalte ca tine sau ca acelei profesoare Violeta care a facut un liceu pedagogic pe vremea lui Ceausescu, ca primea un post caldut si nu murea de foame. Daca eram vreo smechera nu ma deranjam sa scriu, pur si simplu mergeam la scoala si ii trageam una in dinti acelei mahalagioacei de profesoare de Violeta de i se inmuia si mana cu care tinea stiloul. Scuze de limbajul plastic. Citeste cu atentie ce limbaj foloseste ea, nu te sperie? Aici nu e vorba de a proteja copiii, aici e vorba de a face performanta cu creierul nu cu bata. Exemple ca gimnaste, copil legat de scaun si aruncat in apa nu poate fi mai trist si mai patetic, in conditiile in care in tarile civilizate se face performanta sustinuta si continua fara astfel de tratamente rele. Daca e atat de mandra de invatamantul romanesc, atunci de ce se lauda ca-si trimite fiica in UK? nu are incredere in invatamantul din Romania? Aici e vorba de cei doi colegi de-ai mei din Fac de Fizica care s-au sinucis pentru ca profesorul a fost dezamagit de ei, aici vorbesc de un Vornicelu (daca ai habar de lumea muzicii) de acea olimpica la matematica, de toti acei copiii care au invatat de frica si au acumulat imense frustrari si au ajuns niste bieti functionari carora le e frica sa-si expuna parerile. Vorbim de respect reciproc. Incearca sa iesi din grajdul acela intunecat in care profesori ca Violeta si isterica de Bereanda (pe care am cunoscut-o personal din scoala generala si de care imi era groaznic de frica) sunt paznici la boi.

  13. Augustin, eu pe tine te stiu de prin alte parti, pe restul nu. Imi cer scuze voua ca las deschise comentariile la acest articol si ca in felul asta va agresez, dar imi doresc tare mult ca ele sa ramana aici, pentru aceia care nu cred ca profesorii din Romania sunt asa cum se arata chiar aici, in toata splendoarea lor.

  14. Pingback: Academia prinţeselor de Shannon Hale « Idei pentru mamici si copii

  15. Eu sunt oarecum de acord cu Georgiana dintrun anumit punct de vedere. Nici eu nu am vazut profesori care sa foloseasca „bata” pe un copil care nu necesita asa ceva. Profesorul este profesor, nu entratainer. Daca profesorul vorbeste despre matematica si copilul nu se simte atras de matematica,pur si simplu copilul nu este atras de matematica, dar poate e atras de altceva, are alte aptitudini pe care trebuie sa le descoperim si sale dezvoltam si noi, ca parinti si sa cautam sa indrumam copilul catre profesorul respectiv. Nu-i place matematica, nu-i nimic,acceptam faptul ca nu-l iubeste profu de mate, dar il iubeste profa de biologie, ca e atent si ii place biologia.
    Toti parintii vorbesc de dragostea de copii, cum sa crezi ca daca esti pe langa copii ti se toaca nervii? Pai uite asa bine ar fi frumos si corect sa lasam ipocrizia la o parte si sa ne gandim daca nu cumva si noua ai nostri copilasi ne-au mancat nervii intr-o zi , doua,zece si sa ne gandim cam in ce situatie este un profesor cu 20-30 de copii fiecare cu personalitatea lui si cantitatea lui de bagaj de acasa.

    Obligatia profesorului este sa il invete sa citeasca, sa scrie, sa predea matematica,biologie, geografie. Cred ca noi, ca parinti, deformam rolul profesorului pt ca ne dorim ca altcineva sa fie responsabil pt faptul ca al nostru copil trebuie luat cu „bata”.

    Din pacate, in 2012, daca un copil ia note mici si comportamentul lui necesita „disciplinare” , avem tendinta sa ne revoltam pe profesori. Ce ar fi daca ne-am revolta pe noi si pe copii, la noi acasa?

    *Imi aduc aminte ca in clas a 7-a am venit acasa cu un 3 si mama nu a fost revoltata pe profesoara de biologie,ci m-a intrebat pur si simplu: ce ai gresit? Eu tot dadeam vina pe profesoara ca nu am inteles ce a explicat si de la mama a venit intrebarea: Te-a durut gura sa o mai intrebi o data, sau pur si simplu sa deschizi cartea sa citesti?

    M-a ranit cumplit atunci ca mama nu era de partea mea, dar acum inteleg ca era datoria mea, de elev , sa invat,sa citesc, sa fiu cuminte, sa dau atentie profesoarei la scoala, nu sa vorbesc cu colega de banca despre vacanta de primavara si apoi sa ma intreb de ce nu sunttratata cu respect si „afectiune” academica.

    Si da, copilul trebuie sa stie de acasa ca la scoala TREBUIE sa fie cuminte si respectuos. Acasa se poate urca si pe tavan, daca vrea, dar la scoala trebuie sa acorde atentia necesara acelui moment si loc.

    si daca nu suntem multumiti de statutul academic al copilului nostru, cred ca ar trebui sa ne gandim ca asta este,nu toti sunt invingatori, nu toti exceleaza.

    • De Veronica Bereanda ai auzit? Pe Violeta ai citit-o un pic mai sus? Eu nu am ce sa spun mai mult de atat. Daca tie ca parinte iti place si consideri ca e drept ca un profesor oarecare sa-si verse nervii pe copilul tau, e ok. Eu nu suport asa ceva si nu am de gand sa tolerez. Daca tu iti educi copilul cu bata, ma doare sufletul, dar pana la urma pot sa accept ca fiecare face ce vrea la el in batatura. eu nu-mi educ copilul cu bata.
      Cand spun ca un profesor poate sa-si faca ora atractiva, nu ma refer la a se maimutarii in fata copilului, asta fiind o alta forma a lipsei de respect fata de copil. Cred doar ca daca ii preda, ACEEASI MATERIE, ACELEASI CUNOSTINTE, intr-o maniera care sa-l capteze pe copil, sa-i starneasca curiozitatea, sa-l faca sa mearga acasa si sa mai caute informatii – ei bine, cand un profesor face astea, nu are nevoie de bata, nu are nevoie sa urle, nu are nevoie sa-i ameninte cu camera de luat vederi, pentru ca pur si simplu copiii aia vor sta si vor asculta fascinati ce are sa le predea acel profesor. Am avut cred ca un astfel de profesor in gimnaziu si unul in facultate. cam putin, la cati ani de scoala am. Cel din facultate nici nu-l pun la socoteala pentru ca se presupune ca singura mi-am ales ce sa fac, ca fac cu placere etc. dar in gimnaziu, acel prof de geografie, barbat, ne-a predat geografie cu ajutorul desenului. Nu preda niciodata, numai ne punea sa desenam harti. Aveam voie sa copiem doar conturul, restul faceam noi. Niste harti artistice, cu culori, cu desene…stiu si acum geografia Romaniei, cu toate ca nu am memorat niciodata nimic. crezi ca nu aveam in clasa copii neatenti? Eu eram unul dintre ei, tot timpul vorbeam cu cate cineva. Nu m-a batut vreodata, nu a strigat la mine vreodata, pentru ca nu a fost cazul, la ora lui eram fascinata. Si nu a fost nici clovn, nici maimutoi.
      Iar despre nervii pe care ni-i fac copiii, ohoho, da, ma enerveaza si pe mine ai mei, nu zic nu. dar ma calmez cum pot, din meseria de parinte nu-mi pot da demisia. dar un profesor poate. Nimeni nu-l tine cu forta. Nu mai poate, pa, alt job la rand, daca-l tin curelele. Eu am schimbat pana acum doua joburi pentru ca pur si simplu nu-mi mai placeau, ma enervam si nu mai suportam. mi-am scris demisia si am plecat. nu e vina nimeni ca sunt eu bolnava de nervi. exact acelasi lucru e valabil si pentru profesori…
      Sfatul asta i l-am dat ultimei educatoare a lui fi-miu, tanara, are 25 ani, e minunata. Si i-am spus sa stea in invatamant atat cat poate, cand simte ca incep sa o lase nervii, sa plece, sa nu se cramponeze de un post, pentru ca e mai important sa ramana ea omul care e acum. A ramas pe ganduri, nu i-a picat bine, dar sunt sigura ca a inteles.
      Nu mai traim in comunism, nu e necesar sa iesi la pensie din primul job pe care -l ai. Il poti schimba in asa fel incat sa fie confortabil pentru toata lumea.

  16. Deci ai avut UN astfel de profesor. Ma bucur ca spui asta. De ce ceri asta de la toti? De ce tu, ca parinte, ca om, crezi ca toti trebuie sa fie asa pt ca asta ti-a placut tie candva,undeva? De ce un profesor nu are voie sa aibe nervi si probleme? El nu e om?
    Poate lasa nervii acasa, asta e clar, dar ce te faci cand un om , ce intamplator e si profesor, are sotul/sotia in spital si mai vine si un plod si-i spune ce a zis Georgiana: Hai, fa ca ma plictisesti?

    E vina profesorului ca e om ? Sa angajam roboti ca profesori, poate asa vor fi parintii multumiti.
    Nu,nu e vina profesorului.
    Iar eu nu-mi educ copilul cu bata, departe de mine aceasta modalitate. Copilul meu aprimit o palma peste pampers pt care am plans eu 3 zile .

    Dar copilulmeu se joaca acasa, are parte de toataatentiamea si dragostea mea, astfel incat nu cred ca va aveanevoie sa se mai joace si lascoala pt ca acasa e tare plictisit. Scoala escoala, timpul liber e timpliber.
    Si nu am sa-mi invat copilul ca daca il „taxeaza” profesorul se numeste umilinta. Stii de ce? Pentru ca lumea e mult mai cruda de atat si cand copilulmeu va pleca de la scoala si va da peste adevarata umilinta a vietii, va intra peantidepresive, deoarece standardele lui de umilinta au fost atat de scazute.
    E profesorul de vina si pt asta, bineinteles.

    Am vazut o gramada demamici de copilasi de la 1 an la 14 ani. Toate sar ca arse daca bate vantulmai tare pe langa copiii lor. Drept urmare au copii pe masura. Copilul de 1 an caruia i s-a luat jucaria si mami sare ca arsa,plange si sufera de nu mai poate. Copilul de un an care nu are mami arsa si saritoare, se ridica, isi ia jucaria inapoi si continua sa se joace.

    Nu e vina profesorului ca unii parinti au tendinta de a-si face copiii dependenti de ei , de aripa lor protectoare si de mangaierea ego-ului. Si cu siguranta nu va fi vina profesorului cand acesti copii nu vor stii sa sedescurce fara cele de mai sus.

    Si apropos de limbajul profesoarei de mai sus……un pic exagerat dar eu il inteleg. Si eu as reactiona la fel daca ar sari pemine cu coltii scosi niste oameni care vor sa lase toata responsabilitatea copiilorlor pe mine, si mai vin si cu un milion de pretentii.Vb de dezumanizare? Mai cititi o data articolul, comentariile si hai sa vedem cine dezumanizeaza pe cine?

    • Standarde de umilință ale unui copil?!? Despre ce standarde vorbești aici, Elena? Care-s standardele astea?

      Cât trebuie umilit un copil ca să fie pregătit pentru „adevărata umilință a vieții”? Juma’ de oră pe zi? O oră? Două? Nouă? Douăș’două?

      Păi atunci hai să ne umilim cu toții copiii de dimineață până seară pentru ca atunci când fi-va să dea p’ept cu cruda viață să li se pară floare la ureche, eventual să și renunțe la anti-depresive pe care probabil că le vor fi folosind pân-atunci. Cam ăsta e modelul care rezultă din prelungirea logică a ideii tale cum că copiilor le prinde bine umilirea că doar îi pregătește de viață.

      Profesorul, ca și mine sau oricine altcineva, are voie să aibă câți nervi vrea el – da’ acas’ la el, și de preferință fără alți membrii de familie pri-mprejur. Așa cum eu nu merg la lucru și urlu ca descreierata de Bereanda, tot la fel am pretenția ca și profesorii să nu urle și să-și descarce nervii la școală pe copiii altora. Așa cum eu nu-mi bat și nu-mi cert copilul, la fel am pretenția ca nici altcineva să n-o facă.

      Așa că dacă vreun profesor îmi „taxează” copilul, atunci am de grijă să-l „taxez” și eu pe profesorul cu pricina. Ca să vadă cum e și să nu-i rămân dator.

      Profesorii au nu știu ce probleme personale? Soț/soție-n spital sau mai știu eu ce? Și ce dacă? Și eu am probleme de genul acesta și asta nu-mi dă nici un drept să urlu la colegi-mi de lucru sau să „taxez” vreun copil prin metrou doar așa, ca să mă descarc de nervi și să mă simt eu bine, chiar dacă copilul cu pricina mi-o arunca un „plimbă ursu’, amice!” sau ceva de genul. Ehh, dacă eu nu am acest drept, atunci nici profesori nu-l au. Să facă bine și să-nvețe (ei, profesorii) să-și lase nervii acasă, așa cum face și restul lumii.

      • Si ce daca? Si tu ai probleme? Da, dar tu nu trebuie sa suporti 30 de copii cu parinti aroganti si plini numai de drepturi. Copilul nu trebuie umilit, dar nici invatat ca orice adiere este umilinta. La asta s-a referit. Mie nu imi e teama deprofesori, cum nici copiilor mei nu le este. Dar poate am fost eu o mama mai nebuna care i-a invatat altfel si voi, astia destepti cu multe facultati,sunteti indreptatiti. Poate am gresit eu ca mi-am invatat copiii sa aibe bun simt la scoala si sa nu astepte mai mult de invatatura , ca de dragoste si alinare au parte acasa. Poate ca ai vostri nu si de aia aveti atatea probleme si atatea cerinte. Eu stiu….

      • Nici un profesor nu trebuie să suporte nimic – nu-i place să lucreze cu copiii?, nu-și poate controla nervii în prezența lor?, să-și caute alt job că nu-l ține nimeni cu psitolul la tâmplă-n clasă.

        Un copil care așteaptă să fie respectat pentru că este și el o persoană, la fel ca oricare alta de pe planetă, nu caută dragoste sau mai știu eu ce la școală, ci caută doar să fie tratat ca un om, nu ca un animal (la care se urlă, sau care e controlat cu zăhărelul și cu biciul). Dacă nu poți să pricepi atâta lucru înseamnă că ai mari carențe în materie de drepturi ale omului.

        Iar dacă tu crezi că poziția ghiocelului li se potrivește cel mai bine copiilor tăi, n-ai decât să ți-i educi așa, dar nu te aștepta ca și alții s-o facă.

        Și nu-ți mai da cu presupusul de câtă dragoste și atenție primesc copiii altora acasă pentru că nu e o problemă care te privește. Uită-te-n ograda ta și vezi-ți de plecăciunile pe care le ai în program, și lasă-i pe alții să-și vadă de odraslele lor după cum cred de cuvvință, pentru că știu mai bine decât tine ce fac.

      • Georgiana, nici profesorul nu trebuie sa suporte 30 de elevi. Nu e obligat. Poate sa isi dea demisia oricand. Nu e legat in lanturi in invatamant. este un om liber si poate sa plece cand nu mai suporta.

  17. Si daca al dvs copil a fost mustruluit, intrebati profesorul calm: de ce mi-ati certat copilul? S-ar putea sa va raspunda,s-ar putea sa aflati cam cat de cuminte si pregatit se duce copilul la scoala. Invatati sa mai ascultati si varianta profesorului, ca de lasat copiii in grija lui puteti, asa ca nu cred ca e deplasat samai asculti si varianta profesorului din cand in cand.

    • Repet, imi las copilul 3 ore la scoala, de nevoie, pentru ca ma obliga legea. in momentul in care legea imi va permite sa-l instruiesc eu, cum vreau, nu va mai sta nici o secunda in preajma profesorului. Nu il las in grija profesorului, nu am incredere in profesor, stau cu inima cat un purice.
      Si nu, nu are sdreptul sa strige la copilul meu pe motiv ca are necazuri acasa. mama s-a pensionat anticipat cand a aflat ca tata e bolnav. Indiferent ce ar avea acasa, nu are dreptul moral sa-i distruga viata copilului meu.
      Si daca copilul meu e mustruluit de ce trebuie sa intreb calm? Adica profesorul are dreptul sa aiba nervi, dar eu, parintele, trebuie sa-l intreb calm? Hahaha
      De ce cer de la toti sa fie creativi, asa cum a fost proful meu de geografie? Pentru simplul motiv ca am un copil inteligent, creativ si imi doresc pentru el profesori pe masura, nu retarzi care 30 de ani predau aceeasi lectie, cuvant cu cuvant si nu citesc nimic in plus si care au impresia ca materia lor este cea mai tare. In invatamantul romanesc toate materiile sunt egale, ca asa vor profesorii. Si de ce un profesor trebuie sa iubeasca copilul doar daca copilul e bun la materia respectiva? Nu-l poate iubi pur si simplu, pentru ca e copil, pentru ca e simpatic?
      Stii cat e de stupid sa nu ai ureche muzicala si nici voce si sa iei 4 la muzica, iar muzica sa fie pe acelasi loc cu alte materii? Si sa-si mai bata profu si joc de tine?
      Iar copiii aia care plang tare, vor deveni adulti care vor striga tare cand nu le convine ceva, spre deosebire de ceilalti deja obisnuiti sa nu fie auziti, care vor pleca capul si vor accepta orice mizerie fara sa zica nimic. Eu prefer un copil care sa urle tare. Nu ca l-as cocolosi, pentru ca am cei mai necocolositi copii, dar prefer sa planga atunci cand ceva nu-i convine. In felul asta sunt sigura ca daca in viata va intalni un dobitoc ii va spune ca-i dobitoc si va alege sa nu stea la un loc cu dobitocul doar pentru ca e invatat sa suporte.

      • De ce ar trebui sa intrebi calm? Pt ca poate copilul a fost certat ca nu si-a facut tema ca nu ai fost tu atenta, nu datorita profesorului.

      • Si daca nu si-a facut tema trebuie certat? Pai tocmai, poate nu si-a facut-o ca are probleme acasa, ca tot invocati problemele acasa. Poate are un parinte bolnav, poate, poate, poate. de ce trebuie certat? Sau doar profesorii au ca scuza problemele acasa, elevii daca au probleme acasa nu are nici o importanta? de ce in primul rand trebuie certat?

      • Un pic mai usor cu limbajul. Retarzii- retardatii sunt oameni/copii cu certificat de hadicap. Retardat este un diagnostic, nu o batjocura. Folosindu-l in mod peiorativ, jignesti o intreaga categorie de oameni, inclusiv pe copilul meu.

  18. Ai o mentalitate demna de atatia ani de comunism. Poate ar trebui sa-i ridic si statuie profesorului care-l invata pe copil inca din frageda pruncie lectia umilintei. Ca doar viata e plina de umilinte, sa invete de mic sa plece capul. Sa fie la tine!
    Eu prefer sa ma gandesc ca ai mei copii nu vor pleca capul, nici la umilintele profesorilor si nici la alte umilinte. Imi doresc copii cu coloana vertebrala, cu capul sus, mandri de ei, siguri de ei, care sa treaca cu demnitate prin viata, nu umili.

  19. Daca Olandezul (scuze, nu stiu cum te cheama, sunt noua pe aici) a avut un singur astfel de profesor, e normal sa isi doreasca acelasi lucru pentru copilul ei? De ce? Vremurile s-au schimbat, avem dreptul sa cerem mai mult. Si eu cred ca avem chiar obligatia sa cerem mai mult pentru copiii nostri. Nu e vorba deloc sa se maimutareasca cineva ca sa fie iubit. Deloc, copiii sunt mai destepti de atat! E vorba de respect si de tratarea lor in mod uman. Un profesor iubit nu e un profesor indulgent, ci unul care stie sa ceara ceea ce ofera. De ce e atat de greu sa intelegem asta? Daca eu imi cresc copilul sa stie ca la scoala e treaba serioasa, ma astept de la invatoarea lui deocamdata si de la profesori in viitor, sa fie seriosi. Sa stie sa predea in asa fel incat copiii sa inteleaga sau sa poata intreba ce nu au inteles si sa stie sa ceara de la ei ce le-a predat. In nici un caz sa urle la ei sau sa ii bata ca sa stea in banci. Sunt convinsa ca se poate, iar daca nu sunt capabili, drumul e liber, piata muncii e mare. E foarte greu sa fii profesor, nu oricine poate, poate eu nu as putea oferi ce cer de la o invatatoare, dar eu nu m-am facut invatatoare.
    Si scuze, dar cine bate copii care au pampers? Ce intelege copilul ala care probabil are maxim 2,5 ani? Ca daca esti mare poti sa lovesti ca sa te impui. Mai mult de-atat, nu cred. Nu prin palme se educa oameni.

  20. Elena, esti de acord cu greselile gramaticale ale Violetei? Accepti ca copilul tau sa vina acasa si sa zica „prietena de-ale mele”? Stii ca fiica-mea se scrie corect cu doi i? Daca da, atunci cum poti fi de acord din start cu un astfel de specimen de profesoara care se mai ai lauda ca-si trimite copila in strainatate. Nici tu nici Georgiana nu ati inteles ca aici nu suntem parinti hiperprotectivi, ci suntem parinti care isi invata copiii de mici sa fie respectuosi fara a le taia aripile imaginatiei. Daca tu consideri ca un copil trebuie invatat de mic cu greutatile vietii si cu frica de profesor, ca mai tarziu o sa vada el, atunci ai mare mare nevoie de psiholog. De ce in UK nu se tipa la copii in scoli? De ce nu se bat copii in scoli? Hai sa-ti dau un exemplu clasic care a fost ca o lectie pentru mine: in Viena ieri intr-un magazin un copilas de 5-6 ani face criza de nervi ca nu a primit ceva. Urlete, tipete, toata lumea a tacut brusc, inclusiv tatal lui care l-a urmarit linistit. Dupa 5 minute de urlete a incetat si tatal lui i-a cerut sa-si ceara scuze pentru iesirea necontrolata. Copilul si-a cerut scuze fata de noi si a iesit din magazin. Tu ce-ai fi facut Elena, ce ar fi facut Georgiana? Pun pariu ca i-ati fi tras o scatoalca sa se invete el minte, nu-i asa? Asta vrei tu? Noi nu mai vrem asta. Noi credem ca respectul se invata de acasa, este reciproc, si se consolideaza la scoala cu ajutorul dascalului. Profesorul este om si TREBUIE respectat, ca toti ceilalti oameni, inclusiv copiii. Daca fiul meu ar veni acasa in situatia data de tine, l-as intreba mai intai ce l-a facut sa fie neatent, de ce, si cum s-ar simti el daca altcineva ar proceda la fel in timp ce el vorbeste. Tu pui astfel de intrebari copilului tau, il tratezi ca pe un om matur? Fratilor, trezirea!!!!! Ca de aceea suntem in halul in care suntem. Violeta si Bereanda sunt reprezentate ale invatamantului romanesc, asta e problema si de aceea scriem pe astfel de forumuri. Nu sunt exceptii, sunt regula. Bereanda m-a vazut pe coridorul scolii si m-a facut iapa cocosata (nici nu eram la clasa ei, nici nu-mi stia numele)…aveam 13 ani si eram cumplit de rusinoasa si timorata. Am vazut-o dupa multi ani si primul impuls a fost sa-i ard o copita si sa-i aduc aminte. Cum te-ai simti daca copilul tau vine acasa si te-ar intreba de ce a fost insultat din senin de un om mare care isi mai si spune dascal. Despre asta vorbim aici. Nu acceptam aici ca un copil sa se adreseze urit unui profesor, nu acceptam ca un profesor sa fie umilit in scoli, nu acceptam in general lipsa de respect. Despre asta este vorba.

    • Multumim Elena, interesanta faza cu lesa, cu parintii aia atat de idioti si fucked up ca-si tin copilul in lesa. Insa nu trebuie sa fie o lesa fizica, ci una psihologica care-i terorizeaza si infricoseaza. 😉

      • Daca al tau copil nu stie ce e aia dispciplina,si nu cu lesa fizica, adica bataia, ci cu lectia psihologica…..imi e mila de copiii mei ce vor sta in preajma copiilor tai. Daca asta ai inteles,inseamna ca ai nivelul de intelegere al unui copil de 5 ani. Cainele din clip,metafora aia….e dresat prin exercitiu, nu frica. Asa ca nu incerca placa asta cu mine, ca nu , nu merge si nu ma impresioneaza.

  21. Georgiana, nici profesorul nu trebuie sa suporte 30 de elevi. Nu e obligat. Poate sa isi dea demisia oricand. Nu e legat in lanturi in invatamant. este un om liber si poate sa plece cand nu mai suporta.

  22. E mult mai usor sa spui unui profesor sa plece ca nu-ti convine tie decat sa incerci tu , parintele , sa rezonezi cu el si sa vezi unde greseste si copilul tau ,pt ca …..guess what ? si copilul tau greseste. Si e usor sa-si dea demisia profesorul ca doar vine mami si preda, ca e tara plina de profesionisti de genul asta. Asa cum eu ca parinte nu vreau sa vina profesorul la locul meu de munca sa-mi spuna cum sa-mi fac treaba,nici aluia nu-i place treaba asta. Zici ca ies profesori si invatatori pe banda pt toata desteptaciunea si drepturile din voi. E CRIZA de personal in invatamant. Nu vrei un razboi cu invatatorul? atunci asculta ce-ti spune despre copilul tau fara sa mai fi atat de ofensata. Ti se pare usor? Fa-o tu. Stai o saptamana cu copiii tai, ai prietenilor apropiati macar. 10 , nu mai multi. Si incearca sa-i inveti ceva. Nu ai sa poti si ai sa-mi raspunzi ca tu nu te-ai facut invatatoare. Invatatoarea copiilor tai a ales sa fie invatatoare ca sa-ti invete copilul ceva, nu sa fie sluga standardelor tale vazute la Oprah. Vrei standarde? Ofera-le inainte sa le ceri. Profesorul are dreptul la respect pt ca a ajuns acolo invatand si facand ceva. Asa cum tu crezi ca meriti respect de la secretara ta, sa nu dea ochii peste cap cand ii spui sa faca o copie Xerox, asa si profesorul are dreptul la respect din partea copiilor si a parintilor fara a trebui sa dovedeasca faptul ca poate supravietui rastignirii voastre.

    Aveti copii la care se tipa si carora li se spune ca sunt putin retarzi? S-ar putea sa fie asa. De ce ceilalti nu au problema asta? Poate ca au copii cuminti si chiar in stare sa inteleaga ce e aia scoala?
    A tipat invatatoarea la copil? E pt ca al tau copil nu stie ca invatatoarea e o persoana care trebuie respectata, copilul tau nu stie sa stea locului de acasa, ii lipseste aceasta educatie. Stiu , stiu, toate aveti cei mai destepti si cuminti copii. Repet….nu am vazut profesor, invatator,educator, care sa tipe la un copil sa stea cuminte daca acel copil sta cuminte. Ti-ai invatat copilul cu libertatea personalitatii? Bravo tie dar asta e pretul pe care-l plateste . L-ai invatat sa urle cand vrea ceva…perfect din partea mea. Si la el se va urla.Ti-ai invatat copilul ca tu,mami, poti sa iti bati joc de sistem si de invatatori pt ca nu se muleaza pe cererile tale ? Nici o probl;ema..si copilul tau va face la fel si isi merita „soarta”.

    Gandeste-te la ce-ti inveti copilul inainte de a critica pe altii ca sunt deplasati ca nu cred in ce crezi tu.
    Crezi cu tarie in dezumanizarea invatatorului, care , in opinia ta , e un fel de animalut de casa ce trebuie dresat. Asa il vede si copilul tau si se comporta ca atare. Va veni si vremea cand da, astfel de profesori vor pleca din invatamant, nu inainte de a-ti pocni plodul peste ochi. si vor lasa loc generatiei tinere de invatatori….aia care s-au facut invatatori pt a in alta parte nu au fost capabili sa se duca. aia care au trecut bacul cu 6 si care se ling pe bot la o farama de atentie si respect ca doar face ce spune „mami”. Hai sa plece astia care-s acum, ca doar de……ce viitor stralucit are invatamantul.

    Sunteti demne de mila la cat de rupte de realitate sunteti.

    • Elena, tu chiar nu ai inteles nimic, nici macar nu citesti ce scriem, nici nu treci prin filtrul ratiunii ceea ce incercam sa spunem aici, cred ca nu poti. Alo, tricodava, nu uita ca poate vorbesti aici cu oameni foarte bine pregatiti, cu oameni care bat globul in lung si in lat si care poate decid si pentru tine, o amarita de functionara care nu isi poate depasi conditia. Stai linistita, copiii tai nu vor putea ajunge niciodata pe langa copiii mei, asa ca nu te ingrijora. Jucam in piese diferite, draguto! Si daca scriem pe acest blog, este pentru ca vrem sa va trezim pe voi, adormitilor, sa mai dam o sansa tarii asteia…..

      • Nici incercarea asta nu m-a impresionat. De dormit nu cred ca dorm, ca parinte, ca doar am un copil bine educat,la care nu a tipat nimeni niciodata pt ca nu a fost nevoie. Daca erai atat de inteleapta si de umblata si luai decizii pt adormiti, poate aveai un cuvant de spus acolo unde se decide mersul sistemului educational. Dar nu ai. Incerci pe un blog sau altul sa ma convingi pe mine de ce eu sunt deplasata ca nu vreau sa fac din invatatori si profesori niste sclavi ai ideilor mele. Probabil pt ca sunt o adormita care nu vrea sa dezumanizeze un om in detrimentul nimanui, nici macar al copilului meu, pt ca nu asta vreau sa invete copilul meu de la mine.

        Nici aia cu functionara nu ti-a iesit, Esti inca in zona RECE.

        Dar astept sa ii dati voi afara pe acesti invatatori si profesori (ca doar sunteti destepte si „umblate”) si sa-i aduceti p-aia foarte pregatiti din ultimele generatii.

        Si mai ai dreptate undeva,copiii nostri nu se vor intalni. Pt ca mama copiilor mei nu le permite sa isi faca un cerc de prieteni din familii atat de „low” dpdv al mentalitatii.

        Dar tu crezi ca esti undeva sus si atunci nu pot sa nu ma intreb. Daca tot faceti parte din „elita”, de ce nu v-ati inscris copiii lainstitutii de „elita”,private?

      • Bine, tovarășa Elena, am înțeles – tu ești aia cu copii frumoși, bine crescuți și ajunși devreme acasă-n lesă, noi suntem cei cu copii aroganți, cu pretenții și care-au să ne dea în cap pentru că le permitem. Asta e! Fiecare doarme cum își așterne.

      • Joana,nu sunt de acord cu tipatul la copii,nu mai zic de jigniri,dar uneori cred ca poti si trebuie sa ridici tonul,atunci cand situatia o impune- a nu se confunda cu tipatul.Nu sunt de acord nici cu tratarea copilului ca pe un ou fragil,gata oricand sa se sparga. In fine discutia e lunga si interminabila,dar un lucru e cert – ESTE CRIZA MAJORA DE PROFESORI BINE PREGATIT IN SCOLI,E CA SI IN SISTEMUL MEDICAL,CEI MAI BUNI AU PLECAT DEJA.Si pleaca in continuare,pt ca pur si simplu nu poti trai cu salariul din invatamnat. Asa ca mai usor cu invitarea la datul demisiei,asta daca nu vrei sa predai tu,asa cum spunea nu stiu cine pe aici

      • Joana ca ti-am cititi acum si alt articol de pe blog gata m-am lamurit..daca ai tai copii deja „scapa cate o injuratura,ca asa au auzit la noi,parintii”,dar nu oricum injuratura,ci folosita in „contextul potrivit”(citarile sunt aproximative,esenta vroiam sa o surprind) pai,despre ce discutam noi aici,coano Joitico mamitza de d-l Goe?:-)) Imi imaginez ca si la scoala mai scapa cate una profesoarei-dar in contextul potrivit,fireste-:-)))) Hai, „succesuri”!

      • Alina, bănuiesc că mie mi te adresai dar din greşeală ai încurcat numele. Şi o să pornesc de la asta. Cam cum ţi-ar pică să-mi incep postul cu „eşti o dobitoaca Alina Tarnoveanu, o incapabilă şi o proastă’, când este evident că e doar o greşeală neintentionata şi care nu mă lezează în nici un fel. Dar eu sunt doar wu. Dacă în locul. Meu era, de exemplu Veronica Bereanda, te-ai fi ales cu o dura mustruluiala.
        revenind, dacă mi-ai citit blogul bănuiesc că ai citit şi acel articol în care povesteam cum copilul meu, la 3 ani a fost umilit şi lovit de o educatoare, fiind atât de traumatizat încât cu greu a mai reuşit să despună ce avea de spus când era cazul. Este încă un copil timid. Iareu aş fi foarte fericită dacă el ar avea tupeul să spună ceva atunci când este abuzat de vreun profeso, chiar şi o înjurătură. Din păcate nu cred că are curaj. De-asta am nevoie de camere de filmat, că să mă asigur că nu mai trece prin ce a trecut.
        Iar tu Elena şi toate celelalte dacă îmi spuneţi că la 3 ani merită ori poate a făcut el ceva nepermis de a păţit asta, daţi dovadă de cinism.

  23. Elena, daca citeai cu atentie, vedeai ca nici unul din noi nu ne-am laudat cu copiii nostri, pe cand tu esti ferm convinsa si sustii ca al tau e bine educat si nu a tipat nimeni la el. Acum sunt un pic rautacioasa si iti intorc intrebarea : poate pentru ca e retardat? Apropos, sa stii ca corect ca adjectiv se spune retardat, nu retard, retardul este boala in sine, substantivul…..Problema nu este sistemul, ci mentalitatea, si pe asta nu avem cum sa o schimbam, iar tu esti exemplul perfect. Nu ai retinut nicio secunda ca noi sustinem respectul reciproc, deci si al profesorilor. Si da, copilul meu este deja inscris la o scoala privata si nu in romania. Dar asta nu ma face mai putin ingrijorata de ce se intampla in scoala romaneasca, din simplul motiv ca am fost abuzata in scoala, desi eram constiincioasa si respectuoasa, doar ca am avut ghinionul ca ai mei sa fie atat de saraci, incat nu-si permiteau sa dea spagi profesorilor din Iorga.

    • Ghinion zici? De ce ?Si ai mei au fost la fel si eu nu am fost abuzata de nimeni. Fara spagi amprimit si respect si sprijin de la toti profesorii,mai putin cea de franceza. Ce sa fac daca nu-mi placea? Si am fost si certata de profesori cand aveau dreptate (nu invatam o lectie, nu faceam temele), dar am fost si laudata si apreciata de cele mai multe ori. Si cand credeam ca mi se face o nedreptate,spuneam ce cred eu ca e nedrept. Nu a venit mamalascoala sa imi duca luptele pt mine. Nici in clasa intai, nici la liceu. Si nu am considerat-o umilinta ci doar o experienta de viata. Cred ca as fi fost tare plapanda….cu tendinte de „fraiera” daca nu o aveam.

      • Elena, jignirile, vocabularul abrupt si tonul zeflemitor te caracterizeaza foarte bine. Fa un bine societatii si ramai in grajdul intunecos in care agramati si comunisti ca Violeta si Bereanda sunt paznici la boi.

  24. Draga Augustin, nu pot sa nu fac o mentiune aici: in timp ce noi ne chinuim sa facem niste tovarase indoctrinate sa inteleaga limba nostra, tu pui punctul pe i scurt si la obiect. Iti multumesc.

  25. Invatatorii si profesorii care solicita „respect” prin urlete, jigniri si eventual palme peste ceafa nu-si doresc elevi inteligenti, ci elevi SUPUSI; este la fel ca si in societate, cei care pun prea multe intrebari si nu urmeaza cuminti turma sunt ostracizati/discreditati. Elevul ideal este un zombie cu privire goala (indreptata in jos) care nu misca la ora, care noteaza cuvant cu cuvant ce-i spune profesorul si apoi reproduce cuvant cu cuvant totul.
    Mai, sa dea dracii, doar n-om fi toti loaze cei care am fost asa si am refuzat sa fim niste papusi imbecile si imbecilizate! Eu am terminat liceul in 1986 si am fost mai mereu „obraznica”, injuram, vorbeam la orele care nu ma interesau, eram incomoda, da, dar ii respectam pe profesorii care meritau respect.
    Am reprezentat liceul la olimpiada de franceza pe tara intr-a XI-a, iar concomitent eram transferata disciplinar cu 7 la purtare (si nu pt. ca as fi fost eu cea mai rea eleva, ci pentru ca au vrut sa statueze un exemplu si eu eram singura din grupa obraznicilor care nu avea pile si nici parinti bine situati, aka medici/avocati/actori, precum colegele mele). Parintii mei nu au aflat, dar iata ca dupa aceea am intrat la facultate, am mai si chiulit de la facultate, dar am terminat-o frumusel si am plecat din Romania si mi-am facut o viata frumoasa in Germania… Ce vreau sa spun este ca un profesor inteligent si destupat la minte va sti sa aprecieze si acei copii mai „dificili” care nu stau smirna la orele lor, iar acei copii vor simti cand sunt tratati cu respect si cu empatie si vor reactiona la fel. Copiii sunt fiinte vitale, nu sunt caini pe care sa-i dresezi sa faca sluj cand ai tu chef…
    Ah, si nici nu e vreo regula cum ca un copil perceput de profesori ca „obraznic” sau „loaza” e musai s-o dea in bara in viata! Asta e doar un pretext oligofren pentru a impune abuzul de putere a la Bereanda, sub motto-ul „eu nu-mi bat joc de copiii dvs., eu scot oameni din ei” 😦

    • Oligofren este un diagnostic. Folosindu-l pe post de insulta, injosesti o categorie de oameni deja vulnerabila, care nu se pot apara. Masurati-va cuvintele cand va insultati intre voi, pentru ca perpetuati stereotipurile unei mentalitati care ar trebui sa dispara din Romania. Daca va intrebati de ce ma tot leg de modul in care va insultati, este pentru ca si eu vreau un viitor mai bun pentru copilul meu. Decenta, demnitate si respect. Nu unul in care oamenii sa ii foloseasca diagnosticul pe post de batjocura.

  26. Pai bine ca ajunge sa spuna un profesor asta,ca parintii sunt prea ocupati sa scoata „oameni ” din ei. Profesorii nu ajung in situatia de a urla daca elevii ar avea cei 7 ani de acasa. Asa de nebun nu prea urla niciun profesor, nici un om. Dar,nu-i bai ca inteleg ca nu veti accepta niciodata faptul ca daca un profesor tipa la un copil s-ar putea sa fie si din vina copilului, sau mai bine zis din vina parintilor.

    Si la intrebarea de ece sa fie certat un copil care s-a dus cu tema nefacuta? PT CA S-A DUS CU TEMA NEFACUTA.

    Daca in familie sunt probleme,parintele suna si anunta, astfel copilul nu va fi certat.
    Si daca nu are probleme si se duce cu tema nefacuta, iarasi, este vina parintelui, nu a profesorului. De aia vorbesti calm cu profesorul, pt ca profesorul face ceea ce tu nu faci, sau esti prea ocupata , ca mama, sa intorci lumea dupa bunul tau plac ca sa mai ai timp sa verifici temele copilului tau.

    • Un profesor nu are nici o scuza ca sa urle si sa jigneasca si sa umileasca. Punct. De aceea exista notele: nu ai facut tema, iei nota proasta. Punct. Se merge mai departe pe ordinea de zi. Nu se abuzeaza verbal de copii. Nu se jignesc copiii. Nu se „educa” prin a-i umili. Profesorii au destula putere si autoritate si asa, nu e nevoie sa-i mai si traumatizeze pe copii sub pretextul „educatiei” sau al celor sapte ani de-acasa – sunteti din generatia ’48, n-ati mai evoluat deloc de atunci?

  27. Acum, dupa ce am incercat sa va atrag atentia sa va insultati fara a lovi o intreaga categorie sociala vulnerabila, vreau sa imi spun parerea si cu privire la subiect. Sunt si mama, sunt si profesoara. E drept, nu am lucrat mult in sistem, am avut privilegiul de a lucra unu-la -unu cu copiii, cunoscandu-i, dandu-le atentie nedivizata si predandu-le cum am stiut eu mai bine. Ca mama, sunt prima care pledeaza pentru homeschooling. De ce? Pentru ca invatamantul (nu numai cel romanesc) plafoneaza, pentru ca imi e teama de „socializarea” care se intampla in scoli, atat intre elevi cat si cea profesor-elev. Dar inclin sa cred ca Georgiana si Elena au mai multa dreptate decat vreti voi sa acceptati. Eu le-am citit fara partinire. Si nu mi s-a parut ca pledeaza pentru „umilirea” copilului in scoala, ci pentru un anumit soi de bun simt si maniere care sunt din ce in ce mai mult pe cale de disparitie. Da, exista profesori si invatatori care isi abuzeaza elevii, dar haideti sa recunoastem ca exista si elevi neciopliti, badarani, care vin asa de-acasa. Si este foarte greu sa lucrezi intr-un asemenea mediu. Tocmai pentru ca ma intereseaza atat de mult homeschooling-ul, am povestit zilele trecute cu o invatatoare, amica din trecut, una pe care v-ati dori-o pentru copilul vostru- pasionata de meserie, invatatoare cu doua facultati si master, care stie sa isi faca treaba cu profesionalism si daruire. Ea imi spunea ca elevii sunt din ce in ce mai slabi. Ca le lipseste capacitatea de a intelege un text citit (desi stiu sa citeasca). Ca atunci cand ii roaga pe parinti sa se implice in educatia copiilor lor (majoritatea) parintilor sar in sus ca asta e „datoria” invatatoarei. Ca generatia de azi este complet demotivata, nu ii mai intereseaza nimic. O mama ii spunea, deunazi, cat de responsabil e copilul ei pentru ca isi tunde in fiecare zi iarba de la ferma de pe Facebook.
    Am observat o treaba- cei mai interesati de HS sunt parintii cei mai implicati, cu copii stralucitori, care sunt asa tocmai pentru ca au crezut in educatia timpurie. Cam acestia sunt parintii printre care ma invart eu „virtual”, insa povestind cu prietenii mei profesori, ei imi relateaza ca in realitate intr-o clasa de copii cei care au astfel de parinti sunt unul sau doi.
    Eu cer respect pentru copilul meu- dar in acelasi timp sa nu uit sa il invat sa arate respect pentru cei din jur. Ce ar fi trebuit eu, ca profesoara, sa fac cu fetita care mi-ar spune „hai, fa, pleaca de aici, ca ma plictisesti?” Nu e jobul meu sa ii alung plictiseala. Treaba mea e sa predau. Daca copilul are o capacitate de procesare limitata, si asta il face sa se plictiseasca, e in primul rand datoria parintelui sa rezolve asta.
    NU avem un invatamant de calitate. Hibele sunt, dupa parerea mea, de ambele parti. Daca unui copil de scoala generala i se da pe mana un telefon care costa cat jumatate din salariul invatatorului, da, mi se pare ca aici este o problema de educatie, parintele greseste. Daca invatatorul este cuprins de invidie si se simte umilit de existenta acestui telefon in ghiozdanul copilului, da, este o problema de caracter.
    Limitele, un bun simt esential, politetea si decenta ar trebui sa existe de ambele parti. Unde trebuie sa inceapa acestea? In primul rand, acasa.

    • Ca profesoară, când un copil îți spune să-l lași în pace că-l plictisești ar trebui în primul rând să-ncerci să analizezi puțin contextul în care are loc adresarea cu pricina. I-ai cauzat tu, ca profesoară, reacția asta? (De exemplu, ridicat copilu-n picioare-n fața clasei și ținut o predică despre calitățile morale ale pașoptiștilor comparat cu ale facebookiștilor. S-ar putea să chiar fie plictisitor…) Era în vreun alt fel stresat de altceva? (Știu și eu? Poate era-n mijlocul unei dispute cu colegu’ de bancă despre care-i al șaptelea număr în șirul lui Fibonacci…). Sau era pur și simplu o dovadă de nesimțire crasă?

      O dată ce te-ai asigurat că nimic din comportamentul tău de profesoară nu ar fi putut fi la baza reacției respective, dacă consideri că nu poți tolera un astfel de comportament la clasă, ei bine atunci iei fain-frumos copilul de mână, mergi cu el țintă în biroul directorului, i-l plasezi în grijă și-l anunți că tu, ca profesoară, nu-ți poți ține lecția cu un astfel de copil. Să se spele directorul pe cap cu el, îl privește cum. După care te-ntoci la clasă și-ți continui ora.

      Înțeleg perfect faptul că tu, ca profesoară, pretinzi un anumit nivel de respect din partea copiilor. Și e okay să ai astfel de pretenții cu condiția să oferi cel puțin același nivel de respect înapoi, fiecărui copil în parte. Însă, mi se pare la fel de normal ca aceste pretenții pe care le ai să le discuți la momentul angajării cu angajatorul tău, și să-i pretinzi acestuia să-ți asigure cadrul necesar. În momentul în care ai o problemă de genul celei dată ca exemplu mai sus, fie încerci să o rezolvi personal (continuând să areți copilului același respect pe care-l pretinzi în schimb), fie pasezi problema-n sus pe scară ierarhică. Iar dacă directorul se face niznai sau nu vrea să se ocupe de problemă îi amintești fain-frumos de pretențiile pe care i le-ai pus în vedere în momentul angajării.

      Șeful tău are datoria să-ți asigure ție condițiile necesare ca tu să-ți desfășori munca. Dacă o face, atunci știi la cine apelezi când ai o problemă pe care nu o poți rezolva singură; iar dacă nu o face, atunci nu-ți faci nici tu datoria și ajungeți repede la ruperea contractului, urmând să vă căutați fiecare relații de muncă mai potrivite cerințelor și pretențiilor personale.

      Și asta e! Treaba se poate rezolva, într-un fel sau altul, fără nervi și istericale din partea profesorului, și-n mod cert fără urlat, amenințat, lovit copilul (cum, din păcate, se rezolvă cel mai adesea genul acesta de situații – vorbesc de ceea ce-am putut observa în propria-mi experiență).

      Pe urmă, părintele poate greșește, poate nu, dacă-i dă copilului un telefon mobil super-fancy care valorează cât jumătate din salariul profesorului. Putem discuta acest aspect, dar oricum nu are nici o relevanță. Important este că copilul nu are nici o vină în această privință. Prin urmare, profesorul nu face decât să dea dovadă de o prostie mare cât China în cazul în care are o reacție la adresa copilului din acest motiv. N-are decât să pună mâna pe telefon, să sune părinții și să discute cu ei ce nu-i convine sub acest aspect, dar față de copil trebuie să continue să se comporte cu exact același respect pe care-l are față de colegul lui care vine poate cu o cămașă ruptă-n coate, și față de amândoi cu același respect pe care-l pretinde-napoi.

      Și nu, Georgiana și Elena nu au mai multă dreptate pentru simplu motiv că lor li se pare normal ca copilul să fie un yes-ma’m în miniatură, o entitate care acceptă fără crâcneală orice vine de la autoritatea de serviciu la un moment dat. Este problema lor dacă vor să-și crească proprii copii așa (nimeni de aici nu le-a negat acest drept), dar nu pot să aibă această pretenție de la toată lumea. Există familii pe lumea asta în care gândirea critică este încurajată, chiar dacă asta-nseamnă să pui sub semnul întrebării autoritatea lui X sau Y. Nu știu care dintre cele două abordări este mai potrivită (deși am preferințe clare pentru una dintre ele), dar atâta timp cât Georgiana și Elena au dreptul să aleagă una din aceste modalități, în egală măsură au acest drept și Olandezul Zburător sau Joanna.

      Astea fiind zise aș fi curios cum comentezi intervențiile lui Violeta de pe acest blog? Eventual dacă poți lăsa două-trei vorbe și la adresa lui Bereanda ar fi și acelea de interes.

      • In momentul in care un copil de 10 ani se adreseaza profesorului cu „FA”, puteam sa o plictisesc cu derivarea vocalelor latine din indo-europeana, si NU ARE DREPTUL sa faca asa ceva in clasa, in fata mea. EU, ca profesor, reprezint autoritatea. Stii de ce? Pentru ca acolo, in scoala, copilul trebuie sa asculte de mine. Stii de ce? Pentru ca daca eu, cu autoritatea subminata, vin si ii spun copilului violent sa nu mai loveasca, sa nu isi impinga colegii pe scari, sa nu ii bata cu piciorul, si fata de „aspectele minore” nu am dat dovada de autoritate, crezi ca acel copil imi va respecta autoritatea in fata problemelor majore? La fel e ca si parinte. Da, imi disciplinez copilul cand greseste, pentru ca prin asta IL APAR. Il disciplinez cand nu ma asculta intr-o cauza minora (cu explicatiile de rigoare), pentru ca atunci cand va vrea sa faca vreo boacana majora, sa stie ca mama si tata sunt o autoritate. Pentru ca pana la o anumita varsta copilul nu are un discernamant bine dezvoltat.
        Este la fel in cazul scolii. Ce scoala pot face profesorii daca copilul este invatat ca acel prof nu are nici o autoritate??? Degeaba pregatesc cea mai interesanta lectie, daca cei mici fac misto de mine cu telefoanele pe sub banca, ma ignora, ma iau in zeflemea. ASTA (respectul, bunul simt) se invata ACASA. Eu pun mare pret pe scoala de acasa, educatia de acasa- in masura in care e facuta cu responsabilitate. Ca parinte, nu sunt responsabila de cum se poarta dascalul respectiv, DAR sunt RESPONSABILA de cum se poarta copilul meu in clasa. Daca copilul meu se dreseaza cu „FA” unei profesoare, am esuat in a-l invata ceva esential. Nu este vina profesorului ca se poarta copilul ca un nesimtit. Copilul trebuie invatat de acasa sa se poarte frumos in societate. Educatia nu se face in anarhie, degeaba incerci sa ma convingi ca un copil sfidator si zeflemitor este un copil care gandeste singur. Este un copil care gandeste cu imaturitatea specifica unui copil, este un copil neascultator, iar un astfel de copil este foarte unteachable. Si degeaba ma straduiesc sa imi pregatesc lectii interesante, daca Domnul Goe sau 3 sau 5 sau 10 Goe imi distrug lectia, pentru ca asa au ei chef in momentul ala. Asta demotiveaza foarte mult un profesor, lasand la o parte salariul de mizerie.
        Si nu sunt de acord ca trebuie sa duc copilul frumosel de mana la director cand copilul e nepoliticos. CE invata clasa? Ca EU, ca profesor, nu am capacitatea si autoritatea sa gestionez situatia. Invatandu-ti copilul sa aiba aceasta atitudine fata de profesori, Augustin, ii faci un mare deserviciu. Inversezi un sistem de valori- eu asta cred ca este marea problema a sistemului de invatamant in Romania. Sistemul de valori in primul rand e dat peste cap. Conteaza nu educatia, ci banul. Autoritatea e la copil, nu la profesor.
        Nu am tipat niciodata la copiii mei, si am fost ascultata si iubita. Profesorii pe care ii respect foarte mult, de care imi amintesc cu drag, care faceau cu responsailitate si dragoste meseria lor, erau si dintre cei care nu ridicau tonul, si dintre cei mai „militarosi”, si dintre cei mai interesanti si atipici, si dintre cei mai rigurosi. Dar si elevii erau altfel.

      • Raluca, tu trebuie să-nțelegi un lucru: un copil are același drept la o viață lipsită de violenţă, amenințări şi umilinţă pe care-l ai și tu, şi oricine altcineva de pe planetă. Acesta este motivul pentru care niciodată, ca profesoară sau ca orice altceva, nu ai dreptul să loveşti, să ameninți sau să umileşti un copil.

        Singurele situații care acceptă rabat la ce am scris mai sus sunt cele în care copilul devine un pericol pentru sine sau pentru cineva din jurul lui.

        În rest, dacă ai o problemă de comportament cu un copil, tu, ca profesoară, ai dreptul să-ncerci să rezolvi această problemă, atâta timp cât nu recurgi la violență, amenințări sau umilință. Ca adult, ai putea face apel la înțelepciunea pe care se presupune că ai acumulat-o în anii aceia pe care-i ai în plus față de copil, și să-ncerci să-i dai un exemplu copilului despre cum ar fi fost normal să se comporte. Dacă te simți jignită peste măsură de comportamentul copilului și nu crezi că poți trata situația de așa natură încât să te menții într-un cadru respectuos față de copil atunci, cum ziceam anterior, arunci problema-n sus pe scară ierarhică.

        Da, sunt copii care vin cu probleme de comportament de acasă. Nu e sarcina ta să corectezi aceste probleme – dacă alegi s-o faci, e o faptă lăudabilă, dacă nu, e okay oricum. Indiferent ce alegi trebuie să te menți în limitele a ceea ce pomeneam în primul paragraf mai sus.

        Părinții care nu-și educă copiii suficient încât aceștia din urmă să aibă un minim de decență la școală ar trebui să și-i primească pachet acasă dimpreună cu suspendarea din școală pe o durată considerată suficientă ca părintele să remedieze situația. Asta este modalitatea corectă prin care un părinte este forțat să-și educe copilul la modul minimal (dacă dorește s-o facă), nicidecum trecut la repercursiuni asupra copilului.

        Problema din România este că Statul insistă pe o politică stupidă prin care forțează toți copiii în școli. Ca atare, școlilor le lipsește o pârghie esențială în relația cu părinții – aceea de a refuza acceptarea copilului. Fără pârghia asta ce fac școlile? Rezolvă treaba la modul barbar, prin desființarea personalității copilului și transformarea lui într-un roboțel ascultător. Iar aceia dintre părinți cărora le surâde o astfel de perspectivă (copilul „sfânt”, ascultător de autoritate) nu fac decât să dea o mână de ajutor școlilor în perpetuarea acestei politici cretine.

        Ca să revenim mai aproape de subiect… ca profesoară, când dai peste un copil pe care nu-l poți învăța și care-ți subminează atribuțiile de profesor, încerci să-l aduci pe calea cea dreaptă (dacă te simți în stare) sau predai problema altora mai în măsură să se ocupe de ea. Dar indiferent care dintre opțiuni o ai, continui să manifești un minim de respect vizavi de copilul în chestiune și NU recurgi la violențe, amenințări sau umilințe la adresa lui. În felul acesta dai un exemplu excelent și celorlalți spectatori la astfel de evenimente care vor învăța cum să abordeze o situație similară când va fi să se-ntâlnească cu ea.

  28. Neata Alina, cred ca e o confuzie la mijloc, este prima data cand raspund pe un blog …ah, am mai comentat un pic pe cele legate de Veronica Bereanda. In rest Conasul Goe al Coanei Joitica nu prea poate trage injuraturi pt ca este mic si acum invata sa vorbeasca. Cred ca e vorba de alta Joanna? 🙂

  29. Ma gandesc la scoala de acasa, tocmai pentru ca fiul meu sa nu dea peste vreo Veronica Bereanda. In aceeasi masura ma gandesc la scoala de acasa tocmai pentru ca el sa nu nimereasca intr-un colectiv de copii care nu asculta de nimeni si nimic, care fac ce le trece prin cap cand vor ei, care daca le pusca prin minte sa isi imbranceasca colegul pe scari si sa il pocneasca cu picioarele o fac tocmai pentru ca NIMENI si nimic nu le sta in cale (cine-i ala, invatatorul, sa-i spuna lui ce sa faca?). Credeti ca exagerez? Poftim, cititi comentariile de la acest articol- http://caietpentrucasamea.wordpress.com/2013/01/18/despre-homeschooling-un-mic-istoric/

  30. Neata Raluca, tocmai am citit cu foarte mare interes pagina ta si trebuie sa recunosc ca deja incep sa ma intreb referitor la HS. Stii, noi cei de aici, Olandezul, Augustin, Feli ne dorim acelasi lucru ca si tine. Nu dorim sa subestiman valoarea profesorului, nu dorim sa ne batem joc de el, nu ne dorim un mediu nociv si agresiv pentru copiii nostri. Noi ne punem problema asa : imi educ acasa copilul, il invat valorile morale, il invat sa fie respectuos cu cei din jurul lui, il invat sa aiba curajul sa intrebe de ce, si nu doresc sa ajunga pe mana unui profesor care sa-l doboare, care sa-i adreseze cuvinte urite si care sa-l faca sa-si piarda increderea in el. Eu asa am patit, si eu si colegi de-ai mei din Iorga. Nu as vrea pentru nimic in lume ca copilului meu sa i se spuna tam-nesam de catre Bereandra pe coridorul scolii iapa cocosata, nu vreau sa-i fie luata in deradere de catre profesori pasiunea pentru muzica ( cat castigi la nunti cu scripca ta- asta ma intreba profesorul de mate), nu vreau sa fie umilit de ceilalti, am traiti umilirea de a fi strigata pe coridoare „fata lu handicapata” de fata cu profesori, si asta doar pentru ca mama mea are un handicap locomotor. Nu vreau sa sune patetic, vreau doar sa intelegi ca unii dintre noi de aici chiar cunoastem si apreciem valoarea unui profesor adevarat, dar si importanta ca unui copil sa nu-i fie frica si sa nu fie abuzat psihic si fizic de profesori sau copii. Si aici iti mentionez ceva: imi este frica sa ma gandesc la HS tocmai pentru ca imi este frica sa ma compar cu un dascal, nu cred ca as putea vreodata sa imi asum rolul acestuia, aici este vorba de mult talent si daruire, e vorba de experienta, de rabdare, este mult prea important si greu si nu stiu daca as putea sa mi-l asum. Imi asum rolul de mama care doreste ca copilul lui sa creasca frumos si bine, sa vada lumea in culori frumoase, insa recunosc ca mai departe am nevoie de ajutorul dascalilor buni.

    • Cred că te subestimezi, Joanna, când te compari cu un dascăl. Probabil ți-ar prinde bine niște lecturi din John Holt (Teach Your Own, Learning All the Time, How Children Fail/Learn) – au darul de a da încredere. Și, oricum, sunt niște lecturi extraordinare. Omul are un dar aparte de a explica pe-nțelesul oricui… Highly recommeded.

  31. Augustin, multumesc mult, chiar o sa le caut sa le citesc, multumesc mult pentru sfaturi si mai ales pentru obiectivitatea cu care scrii. Chapeau!

  32. Augustin, lasa „ochelarii” jos si mai citeste o data ce am scris. Am spus in vreun loc ca trebuie batut, abuzat, umilit copilul? Sau tu prin disciplina intelegi doar violenta? Tu prin autoritate intelegi doar abuz? Autoritatea implica respect pentru ea, dar si protectie. Exista vreun pasaj in tot ce am scris care sa NU aiba in vedere si binele copilului? Am vorbit despre altceva decat despre respect si bun simt? Crezi ca eu doresc sa imi trimit copilul la scoala sa fie abuzat de dascali? Nu. Dar nici de restul colegilor. Si nici profesorii sa nu fie umiliti, batuti (ca am azut si cazuri din astea), abuzati de elevi (pentru ca batjocura, zeflemeaua, daca sunt o forma de abuz din partea profesorului, trebuie sa recunosti ca poate fi si din partea elevului)- sau toti adultii sunt diavoli si toti copiii ingeri? Elena si Georgiana asta cred ca incercau sa explice, eu asta am inteles din comentariile lor. Atunci cand exista respect si decenta de ambele parti, exista intelegere, exista si progres. Inca o data, Din punctul meu de vedere, educatia incepe acasa. Scoala e adiacenta. Poate sa si lipseasca, daca parintele isi asuma responsabilitatea scolirii lui.
    Joanna, nu cred ca un parinte care VREA sa faca HS cu copiii nu va reusi. Cel putin, acum resursele sunt atat de la indemana tuturor, incat oricine care este cat de cat dedicat si un pic organizat poate face asta, cu mai mult succes decat la scoala.
    Nu stiu daca baiatul meu nu va merge la scoala. Probabil ca da. Si voi incerca sa fac cu el cat mai multe pe langa scoala. Daca insa situatia devine si in cazul nostru asa cum o descrii tu, Joanna, atunci il scolesc acasa fara preget. si asa, cu tot cu mers la scoala, copilului trebuie sa ii gasesti meditatori la diverse materii. Unde nu ma pricep, caut cel mai bun prof din oras la materia respectiva si parcurg impreuna materia in ritm personalizat. Nu vad in incapacitatile mele un mare impediment.

    • N-am nici un ochelar de lăsat jos, Raluca, pentru că niciunde nu am spus că copilu-i proprietar peste profesor, acesta din urmă neavând decât opțiunea de a face sluj în fața celui dintâi.

      În schimb tu ne-ai rămas datoare cu o explicație: ce faci, ca profesoară, cu fetița de zece ani care-ți spune „Hai, fă, că mă plictisești?” Pân-acum n-am înțeles decât că te burzuluiești și că nu crezi că-i cazul să o duci la director. Okay. Atunci ce faci cu ea? Cum reacționezi? Ce-i spui?

      ps/ Ai evitat să ne spui și ce impresie ți-a lăsat profesoara Violeta care s-a dat în spectacol pe acilea. Nu c-ar fi musai să-ți afirmi poziția, dar ar fi fost interesant de știut. Despre Bereanda am înțeles că ți-ar displace să fie învățătoarea copiilor tăi, deci o iau ca semn că nu ți-e prea dragă.

      • Este a treia oara cand imi pui cuvinte pe care nu le-am spus in gura. Ai inteles gresit ca m-as „burzului” la un copil. Dimpotriva, mi-as pastra calmul. M-as duce direct in fata ei, as ridica-o in picioare. Si i-as servi, cu tot calmul, ochi in ochii ei, o predica de cel putin 10 minute. In engleza. In cea ma complicata si pretentioasa engleza de care as fi eu in stare. Iar la sfarsit, i-as spune ca daca ea considera ca nu are nimic de invatat de la mine este libera sa plece. Ea. In caz ca pleaca, sa isi sune parintii in fata mea, ca sa stie si ei unde se duce. In caz ca nu pleaca, pentru a nu se plictisi si a doua oara, ii dau dublu de lucru la ora. Colegii ei au de raspuns la o intrebare? Ea va raspunde la doua. Colegii ei au de facut un exercitiu? Ea va face doua. Insolenta se plateste. Daca ea crede ca ora mea nu e de nasul ei, sa demonstreze cat e de supradotata. Si dupa ce ii explic ce are de facut intreb clasa daca mai e cineva care sa plictiseste la ora mea.
        La cealalta intrebare refuz sa iti raspund, pentru ca oricum vei intelege doar ce vrei tu din ce spun eu.

      • Wow, ce super metodă. Şi când întrebi clasa, evident că te aştepţi să nu mai fie vreunul care să se plictisească. Şi ai dreptate, nimeni nu vă mai spune că se plictiseşte, pentru că le vă fi FRICĂ. vei reuşi astfel să-i dresezi bine. Uite de-asta nu-mi doresc eu să-mi trimit copilul la şcoală. Din lecţia ta ar învaţă că peste ani, dacă ceva nu-i convine la job, să tacă şi să înghită că doar când popescu s-a revoltat, şeful la dat afara. Trimis de pe Xperia mini pro Sony Ericsson

      • N-am spus că te-ai burzului la copil, ci doar că te-ai burzului (i.e. te-ai enerva). Deci vezi că s-ar putea să greșești oleac’ la cine cui pune vorbe-n gură.

        Al’fel, da, insolența se plătește, dar nu prin supralicitarea sarcinilor academice (astea n-au nimic de-a face cu bunul simț). Fata poate foarte bine să refuze să facă orice sarcini extra îi atribui și ar fi perfect îndreptățită s-o facă. (Eu unul fix așa aș face să fiu în locul ei.)

        Iar faptul că refuzi să răspunzi la cealaltă întrebare e pueril, pentru că știm amândoi că Violeta prin modul în care a ales să răspundă pe acest blog s-a descalificat intelectual.

  33. Eu il stiam pe „a se burzului” cu sensul de a se mania pe, a se rasti la- http://dexonline.ro/definitie/burzului. Deci nu gresesc in privinta asta. Fata poate sa refuze sa faca sarcini extra? O taxez la nota. De ce sa nu plateasca prin sarcini academice in pus? Nu are voie sa plateasca in nici un fel? TU ce ai face daca ai fi prof si ti s-ar adresa in felul asta? Sunt FOARTE curioasa! Adica bun simt nu, munca intelectuala nu…hmmm….cam la ce pedeapsa te gandesti? Sau poate la ce recompensa? In momentul in care iei atata aparare unui comportament necioplit in clasa, ti se pare NORMAL, DE DORIT (asa ai face si tu unui prof in locul copilului respectiv), deja discutia nu mai are sens, pentru ca tu incerci sa ma convingi sa accept drept BUN un asemenea comportament in scoala. In cazul acesta, Augustin, fa-te tu profesor, iar eu, cu asmenea profesori si colegi, imi scolesc copilul acasa.
    Cu privire la ultima chestiune, „stim amandoi” este a patra oara cand presupui chestii despre interlocutorul tau: pentru ca tie ti se pare evident, ai impresia gresita ca si celuilalt i se pare de la sine inteles. Nu o cunosc pe doamna cu pricina, nu am suficiente date sa imi dau cu parerea despre ea, uneori si eu am scapari de taste, de gramatica, desi, crede-ma ca am studiat-o destul de mult si bine (dar uite, unii dintre noi mai stam si noptile cu copiii, avem niste responsabilitati destul de serioase si epuizante) si imi repugna ideea de a cauta greseli din acestea cu lupa si a i le vara omului sub nas. Asta nu e nicidecum un semn de respect si bun simt fata de interlocutorul tau, este un mod de a incerca sa-ti arati superioritatea injosindu-l pe cel cu care vorbesti. Un gentleman sau o lady nu ar face asa ceva, cel putin din punctul meu de vedere.

    • Ok, atunci nu comenta greşelile, comentează doar „un muc de 6 ani”. Pentru mine aceasta afirmaţie a Violetei este suficientă pentru a o descalifică în primul rand moral şi apoi şi etic şi intelectual. Pentru tine cum e? Am vazut că te-a deranjat că doar se folosea cuvântul retard, fără că el să facă în vreun fel referire la copilul tău. Cum te simţi când o profesoară, fără să-ţi cunoască măcar copilul, îl consideră din start un muc, doar pentru simplul fapt că are 6 ani? Trimis de pe Xperia mini pro Sony Ericsson

      • Folosirea cuvantului „retardat” in sens peiorativ ma deranjeaza din principiu. O semnalez pe oriunde o surprind- face parte dintr-o campanie mai ampla, care se numeste Spread the word to end the word- http://www.r-word.org/ Nu are neaparat legatura directa cu copilul meu.
        Apropo, inca nu am auzit scuze. Inca nimeni nu s-a sesizat ca a facut o gafa de exprimare pe blog. Sau nici asta nu e un comportament negativ?…
        Cu privire la Violeta, despre care am spus ca ma abtin, pentru ca nu vreau nici sa-i disec gramatica, nici caracterul- in primul rand nu o cunosc. Poate simplu fapt ca ea, ca dascal, se asociaza Veronicai B., m-ar face sa nu mi-o doresc in clasa copilului meu, si nici macar in invatamantul romanesc. NU am spus ca sunt de acord cu argumentele si purtarea ei. Am spus ca este o polemica in care refuz sa ma bag. Pentru ca sunt profesori/invatatori de genul acesta, dar mult mai des intalnesti copii insolenti, care distrug orele (si strica pe colegii lor- vezi pilda cu merele din abecedarul lui Creanga). Iar daca tu, ca parinte, ai alternativa sa iti alegi cu grija invatatorul, sa il muti la alta clasa daca ceva nu iti convine, invatatorul ce alternativa are? Sa isi schimbe meseria, pentru ca vezi bine, nu si-o poate face din pricina acestor copii, pe care nu are voie sa ii atinga nici c-o floare, dara-mi-te sa isi foloseasca autoritatea pentru a-i disciplina (disciplina, nu abuza, accentuez pentru ca unii fac confuzie intre termeni). Uite, daca voi considerati si un exercitiu in plus drept forma de abuz, eu NU MAI AM ce comenta, dar cine citeste sa traga singur concluziile. Si daca asa vreti sa arate scoala romaneasca, un loc unde copilul sa-i zica invatatorului „du-te, fa, de aici ca ma plictisesti” si invatatorul sa inghita in sec si sa se faca ca nu a auzit…revin- homeschoolingul mi se pare singura alternativa.
        Iar voua va recomand sa va intoarceti nitel la Caragiale…

      • Dacă ţie îţi fac bine nişte scuze, îmi pot cere scuze, dar eu nu simt să-mi cer scuze. Am spus doar că sunt profesori care că nişte retarzi dictează 30 de ani cuvânt cu cuvânt aceeaşi lecţie cu pretenţia că lumea să nu se plictisească. Am folosit cuvântul retard cu sensul de om cu capacităţi limitate care nu-i permit o evoluţie în decurs de 30 de ani, ci o impietrire la un anumit nivel.

        Trimis de pe Xperia mini pro Sony Ericsson

      • Răzbunarea poate fi un abuz, Raluca. (Asta pe lângă vorba aia cu arma știm noi, tu poate nu, cui :-).) Iar faptul că tu i-ai atribui muncă suplimentară fetei în chestiune nu pare a fi altceva decât o formă ieftină de răzbunare. (I.e. Te-ai simțit jignită de modul cum ți s-a adresat, așa că i-ai arătat tu ei cine-i șefu’ pe tarla.)

        O modalitate mai potrivită, în opinia mea, ar fi fost să-ncerci să dicuți cu fata (atunci, pe loc, dacă timpul ți-o permite, sau altă dată, în pauză?, dacă nu) să-ncerci să-nțelegi mai bine ce a determinat-o să recurgă la acel limbaj. Asta, desigur, dacă ai disponibilitatea necesară de a te ocupa și de acest aspect al educației copilei respective; dacă nu, și consideri jignirea peste măsură de suportat, faci fain frumos un drum până la șeful tău și-i ceri să-ți asigure condițiile pe care le consideri tu necesare ca să poți preda (îmi imaginez că un mediu în care te-ai simți jignită atât de profund nu ar fi tolerabil).

        Și nu, Raluca, nu ne dorim o școală în care copiii să fie obraznici (mai zi-ne o dată cum e treaba aia cu pusu’ cuvintelor în gura altora?), însă ne dorim chiar mai puțin de-atât o școală în care profesorii să fie iresponsabili și capabili să-i abuzeze pe copii. Cum a fost cazul la Bereanda. Și cum, sunt convins, mai sunt nenumărate alte cazuri. D-aia ne și concentrăm tirul în primul rând în direcția profesorilor, nu a copiilor. Dar asta nu-nseamnă că am aplauda-o, sau că am promova în orice alt mod, un comportament precum cel al fetei de 10 ani pomenite pe aici.

        Și mai uită-te un pic și la dimensiunea problemelor aici: o Bereanda distruge dintr-un foc 25-30 de copii. Unui copil îi trebuie muuultă persistență să ducă un profesor (sau mai mulți) la psiho-terapeut.

        Anyway… cred că am cam spus și eu ce aveam de zis. Cine a fi să citească p-aci poate trage singur niște concluzii.

    • Faptul că tu știai un anumit sens al cuvântului nu-nseamnă că totată lumea e obligată să-l folosească cu același sens. Deci da, te-ai înșelat în privința asta, iar faptul că-ți este atât de greu s-accepți până și-atâta lucru spune ceva despre nivelul tău de toleranță la critică.

      Pe urmă e timpul să faci un efort și să realizezi totuși că pe lumea asta mai există și altceva decât dualismul pedeapsă-recompensă. Probabil că bălăcindu-te în miezul discuțiilor intelectuale din cancelarie e un pic mai greu să te desprinzi de modelul în care totul se rezolvă cu biciul sau morcovelul, dar e totuși bine să realizezi că nu totul se reduce doar la atât. Poți să ai o discuție cu cineva și fără ca aceasta să se termine cu o notă-n carnet, o temă de făcut acasă sau alte aberații din astea care te sufocă-n școală.

      E a nu știu câta oară când mă acuzi că iau apărarea unui comportament lipsit de bun simț, cum e cel al ipoteticei fetițe din discuție. Unde am luat eu apărarea asta? Poate ar fi bine, totuși, să citești ceea ce scriu și s-o lași mai domol cu imaginația. Cu atît mai mult cu cât pari să perseverezi într-o argumentare de pe poziția ciufulitului autoritar, care a venit aici să țină o lecție de morală. Mai taie la soclul ăla pe care te-ai cocoțat și citește mai atent ce ți se răspunde dacă vrei să avem o discuție cât de cât coerentă.

      Cât despre Violeta… începe să nu mai pară nici măcar pueril cum te ascunzi după deget și te faci că nu-ți dai seama ce porumbei a scos din tastatură prin comentariile făcute acilea. Lasă greșelile gramaticale (alea nu dovedesc decât că i se fâlfâie de cât de corect se exprimă) și uită-te la limbaju-i de Ghencea când vorbește despre Bereanda, la disprețul pe care-l folosește în referințele-i la copiii pe care se presupune c-ar trebui să-i educe, la înțelepciunea-i de doi bani („nimeni la varsta scolara nu invata de placere!”) pe care decantat-o în 25 de ani de profesorat. Păi fata aia de 10 ani cu „hai, fă, plimbă ursul” pare o damă de companie a reginei Angliei pe lângă una ca Violeta, nu crezi? Nu, probabil că nu crezi, pentru că e mai comod să iei poziția struțului și să nu vezi mizeria care se tot ascunde sub preșul din cancelarie.

      • Inca o data sari cu presupunerile. Nu m-am „balacit” niciodata in discutiile din cancelarii. Asta pentru motivul ca am predat mereu in sitem privat sau unu-la unu. Reactia de care ti-am povestit este pur ipotetica, pentru ca niciodata copiii mei nu s-au aratat plictisiti la ora, iar daca au fost, au avut maniere prea bune ca sa mi-o arate.Eu predau engleza prin joaca, dar dau si pedepse si recompense. Recompensele sunt adorate de copii, pedepsele sunt lucru in plus. Nu mi s-au plans pana acum, si cand predam veneau cu drag la ora. Nu sunt de acord cu sistemul de educatie pe care tu probabil il aplici in familie, dar asta e pur si simplu o problema de gust. De gustibus non est disputandum. Eu consider ca trebuie sa imi disciplinez copilul cand greseste, ca sunt responsabila de caracterul lui. Pentru mine, Biblia imi ofera principiile dupa care ma ghidez. Disciplina nu este razbunare. Disciplina are in vedere binele superior al copilului. Il disciplinez pentru binele lui, nu pentru satisfactia mea de a-l umili. Daca nu iubeam copiii, nu ma faceam profa. Daca nu iubeam copiii, nu scriam despre educatia timpurie de 2-3 ani incoace.
        Eu consider ca am fost suficient de impartiala, atunci cand am afirmat ca nu au ce cauta in invatamant dacali precum VB sau cei cei o aproba (sau partea asta ai omis sa o citesti?), dar nici nu as putea tolera in clasa, la un elev, un comportament de genul celui pomenit mai sus (fetita de 10 ani).
        Da, sustin autoritatea profesorului la clasa, repet- este o chestiune de autoritate care, da, il face pe profesor in momentul in care este la ora LIDERUL clasei, de care elevii sunt datori sa asculte. Ce s-ar face copilul meu daca liderul clasei ar fi elevul insolent? Ce ar invata si ce protectie ar mai avea?
        Nu stiu in ce am gresit daca am sustinut ca in clasa trebuie sa existe bun simt si respect din partea elevilor, lucru tot mai rar intalnit in viata reala.
        Mie tonul tau mi se pare superior…nicidecum dornic sa poarte o discutie, ci mai degraba sa critice si sa atace persoana. Eu nu am presupus chestii despre tine, si m-am abtinut de la a te insulta. Tu in schimb nu. Nu stiu care e mai fair play dintre noi, sincer sa spun. Citeste inca o data toate interventiile mele si spune-mi UNDE mi-am ascuns capul ca strutul, ingropand sub pres mizeria din invatamantul romanesc. Da-mi te rog macar un citat. Continui sa imi pui cuvinte in gura si sa „presupui”, sa afimi chestii pe care „probabil” le-as crede eu (nu ai de unde sa stii, nu ma cunosti si nu reies din ce am afirmat eu pana acum). Acesta, imi pare rau, nu este un dialog. Cel putin nu intre mine si tine. Este un dialog intre tine si ceea ce „presupui” ca vreau sa spun eu, nu ceea ce spun.

      • Ți-am cerut părerea vizavi de cum îți pare Violeta, prin prisma comentariilor pe care le-a lăsat aici căci altfel nu avem cum s-o cunoaștem. Prima oară ai ignorat cu totul întrebarea mea. (Okay, nu-i obligatoriu să răspunzi.) A doua oară ai răspuns în sensul că refuzi să adresezi întrebarea. Pe urmă ai revenit cu textul despre greșelile ei gramaticale și cum îți repugnă ție să faci astfel de analize altora. Până la acest punct nu ți se pare că te-ai comportat precum struțul, preferând să ignori comportamentul unei colege de breaslă, în loc să-ți spui pe șleau părerea despre ea? Mie mi se pare că da.

        Iar gunoiul de sub preș este acest comportament, a la Violeta, pe care tu (profesorii în general; din nou, unde-s protestele profesorilor când a gemut presa cu cazul Bereanda?) te făceai că nu-l vezi. Okay, ți-ai spus până la urmă, cam cu juma’ de mână, părerea despre Violeta în comentariile de aici, deci să zicem că acu’ nu mai e cazul. Dar ideea rămâne: atâta timp cât profesorii nu au să fie pro-activi în a-și curăța mizeriile din rândurile lor, nu au cum să câștige respectul comunității.

        Tu nu ai presupus lucruri despre mine? Și nici nu suferi de amnezie? Pentru că-n mai multe rânduri ai afirmat că eu (sau noi, când mă includeai la un loc cu o parte din ceilalți comentatori) îmi doresc o școală în care profesorii înghit în sec jignirile aduse de elevi. Fă-mi o favoare și arată-mi unde am susținut eu așa ceva?

        E foarte bine că susții ca-n școli să existe bun simț și respect. Asta susțin și eu. Tu aștepți, cu precădere, acest respect de la elevi – eu de la profesori. Și asta pare a fi principala diferență dintre noi.

  34. Si alternativa care ar fi? sa imi fie mie, ca profesor, frica de copil? Sa accept orice comportament din partea lui pe motiv de a nu-i leza stima de sine? Sa il invat ca autoritatea este pusa acolo pentru a fi luata peste picior? Sa ma mir apoi ca legea tarii nu e respecata si ca respectivul, cand va creste mare, nu se va sfii sa dea omului in cap, pentru ca, nu…omportamentul negativ nu are nici un fel de repercursiune…ca asa a invatat el la scoala? Din punctul meu de vedere, un copil care se plicitseste la scoala, este fie supradotat, stie prea multe, si atunci are doar nevoie de ceva de lucru in plus pentru a-si tine mintiuca ocupata si a nu se mai plictisi, fie se plictiseste pentru ca nu tine pasul, nu e la nivelul clasei si nu poate urmari informatia, si atunci are nevoie de ceva lucru in plus pentru a recupera. In mometul in care copilul se adreseaza profesorului, adica superiorului sau cu „FA”, atunci da, este o problema grava de comportament, Ca doar nu m-a crescut el pe mine si impartim aceeasi mahala. Si da, sunt superiorul lui ca varsta, cunostinte, si sunt intr-o pozitie de autoritate pe care el, ca elev, trebuie sa o respecte. Fie si numai prin pozitie (rang ierarhic), daca nu fac dovada ca trebuie sa imi respecte caracterul. Pentru ca da, daca afisezi un astfel de comportament la job- ia sa vedem daca intr-o sedinta ii arunci siktirita sefei un „du-te fa, de aici, ca ma plictisesti” cam ce repercursiuni ar avea comportamentul tau in viata adulta.
    Daca voi scuzati un astfel de comportament doar de dragul de a ma contrazice pe mine, sau daca il scuzati si il aprobati in viata reala…hmmmm, nu mai stau sa ma intreb de unde vine insolenta copiilor si adolescentilor de bani gata (si nu numai), care pana la urma pe poate fi fatala si lor, si altora, pentru ca nu au invatat la timp ca rautatea are si consecinte.
    TE PROVOC pe tine sa imi spui cum ai proceda daca al tau elev/copil ar face asa in public.

    • În primul rand profesorul nu este superiorul unui copil, din simplul motiv că acel copil nu e angajat la şcoală. Directorul îi e superior profesorului, inspectorul îi e superior directorului şi toţi la un loc sunt angajaţi ai statului ori ai vreunui patron, cu scopul de a educă un copil. Iar în procesul de educaţie, după părerea mea nu sunt necesare raporturi de autoritate. Zici că e superior că vârstă şi cunoştinţe, iar eu îţi spun că doar că vârstă poate să fie superior, la cunoştinţe nu-i obligatoriu. Apoi, dacă un copil se plictiseşte la ora unui profesor, nu înseamnă nici că-i prost nici că-i geniu – astea fiind singurele variante pe care mi le dăi tu. Eu îţi pot vorbi despre mine doar şi îţi spun că, atunci când mă plictiseam la ora era dincauza de predare monotonă, de dictat cuvânt cu cuvânt din carte, de lipsa da imaginaţie a profesorului. De unii profesori îmi era frică şi atunci eram cuminte şi păream atentă la ora, nu vorbeam cu colegă, nu desenam pe caiet. Dar, în ciuda aparenţelor, tot mă plictiseam. Şi chiar vroiam să remarc asta, că tot spuneţi că nu-i obligaţia profesorului să-şi facă lecţia atrăgătoare ci e obligaţia mea că părinte să-mi educ copilul să fie atent la şcoală. Şi vă pot spune doar că, da, eu îl pot învaţă pe copil că la şcoală să stea linistti în banca orice i-ar veni să facă, dar nu-l pot educă să nu se plictisească. Plictiseală vine cu sau fără educaţia de acasă şi depinde strict de cel pe care-l ai în faţă în momentul respectiv. Tu când te uiţi la un film care te plictiseşte îţi poţi impune să-l vizionezi până la capăt cu interes, chiar dacă te plictiseşte? Eu nu pot. Fie schimb filmul, fie adorm. Şi exact asta fac şi copiii atunci când un profesor îi plictiseşte, fie schimbă activitatea şi fac ceva mai interesant fie adorm, în ambele situaţii de remarcat este că nu-şi pot menţine trează atenţia. Revenind la fetiţă din poveste. Categoric a fost o exprimare nu foarte inspirată. Şi nu pentru că i se adresa neapărat unui profesor. Nici colegei de banca dacă i se adresa cu fă, nu era de lăudat. Dacă eu aş fi profesor şi un elev mi-ar spune „fă, hai că mă plictiseşti”, cu siguranţă aş fi socata. Când mi-aş reveni din şoc, i-aş comunica că nu mă simt tocmai confortabil când mi se adresează aşa, că nu sunt dispusă să accept să-mi vorbească in acest fel. Mă asigur că a înţeles. Apoi, mă interesez ce anume o plictiseşte şi cum aş putea face să nu se mai plictisească. Încerc să-mi ţin ora în aşa fel încât să o menţin şi pe ea atentă. În cazul în care incidentul se repetă, merg cu copilă la director, explic situaţia. Iau legătură şi cu parintii, apelez la ei. Cam atât.

      Trimis de pe Xperia mini pro Sony Ericsson

    • De ieri vroiam să spun ceva şi am uitat. În ultimul an am avut ocazia de mai multe ori să particip la cursuri organizate cu fonduri europene, în diverse programe POSDRU. La finele fiecărei întâlniri cu un trainer, fiecare cursant completă o fişa de evaluare a trainerului. Atenţie, a trainerului. Trebuia să apreciez cât de interesant a fost ce mi-a predat, cât de atractiv modul de predare, dacă simţeam nevoia de mai multa teorie sau mai multa practică. Dacă timpii acordaţi de trainer unui anumit subiect au fost ok. În funcţie de rezultatele de la aceste evaluări, trainerul este plătit sau nu, sau este plătit mai puţin. Plus că în funcţie de acete evaluări mai este sau nu angajat în viitor. Mie mi se pare corect sistemul şi perfect aplicabil şi la profesori, mai ales că sunt plătiţi din bani publici. Deci, copilul meu, ăla bine educat îi poate spune profesorului, cu tot respectul şi chiar în mod oficial, că se plictiseşte. Şi e de datoria profesorului să-şi îmbunătăţească permanent ora, aşa încât nota pe care o obţine din partea elevilor să fie cât mai mare.

      Trimis de pe Xperia mini pro Sony Ericsson

  35. Buna dimineata voua si intr-un fel ma bucur ca avem aceasta discutie. Raluca, te rugam, nu ne-o lua in nume de rau, insa esti singura reprezentanta cu care se poate dialoga. Te rog, lasa-ma sa cred ca in sinea ta nu abrobi atitudinea de mahalagioaica agramata si laudaroasa a tovaresei Violeta. lasa-ma sa cred ca realizezi din raspunsurile ei imtepate si arogante ca nu este modelul de comportament al unui dascal adevarat. Lasa-ma sa cred ca, din pur respect pentru profesia ta, nu doresti sa comentezi. Si acum, fac si eu un mic comentariu la atitudinea fata de acea copila. Stiti cum zice englezul, KISS- keep it simple and stupid. Eu mai intai m-as fi asigurat daca acea copila intelege cu adevarat semnificatia apelativului urit. Daca parintii ei i se adreseaza asa de dimineata pina seara, atunci amaritei i se pare absolut firesc sa se adresseze asa. Cred ca as intreba-o ce o face pe ea sa mi se adreseze asa, ce o face sa fie plictisita…..Poate vroia sa se remarce in fata vreunui coleg, poate ca avea si ea ocazia sa se remarce in vreun fel pentru ca acasa parintii ii lipesc cate una cand ea vrea sa spuna çeva. Nu cred ca mi-as expune vreo engleza de BBC world news pentru ca asta ar speria-o si mai tare si si-ar cauta si mai abitir loc in zona ei de comfort de acasa. Cu riscul de a intrerupe ora respectiva, mi-as fi pus palaria de educator de cei 7 ani de acasa si as fi incercat sa fac ce parintii ei nu au fost in stare….pentru ea si pentru toti din clasa. Trebuie sa-ti exerciti autoritatea, trebuie sa iei atitudine pentru ea si mai ales pentru toti cei din jur pentru a invata din asta, nu pentru a le fi frica. noi aici vorbim despre abuzul de autoritate al unui profesor. Raluca, si Olandezul si Augustin si Feli si eu suntem oameni care isi macina creierii sa-si educe copiii, deci vrem sa fim de partea ta, nu impotriva ta.

    • Joanna, daca ai citi cu atentie, ai vedea ca am spus cel putin in 3-4 randuri ca nu sunt de acord cu Violeta, si nici ca mi-as da copilul pe mana ei sau a celor ca ea. De aici pana la a ma presa sa o insult, sa ii fac o lista de defecte, sa ii disec comentariile, e cale lunga, si nici nu am timp pentru asa ceva. Cu privire la fetita de 10 ani, era un subiect pur ipotetic, cu mine elevii nu s-au purtat asa niciodata, fie ei cei mai rebeli, am reusit cumva sa ajung la inima lor. Daca s-ar fi purtat, da, i-as fi arat ca eu sunt sefa in clasa. Asta nu inseama ca m-as razbuna pe ea, as respinge-o si nu as cauta sa inteleg. Dar ca si prima reactie, da, m-as impune. Din experienta mea de pana acum, elevii nu respecta un profesor care nu se impune, care nu isi controleaza clasa. Nu e vorba numai de ea. E vorba ca trebuie sa tii o clasa intreaga in frau. Eu nu am nici un avantaj daca sunteti impotriva mea sau de partea mea. Nu stiu daca sunt la judecata, sau…sunt? Eu am intrat sa atrag atentia ca GEorgiana si Elena au mai multa dreptate decat credeti voi, privit din afara, din perspectiva mea atat de mama cat si de profesoara. Ca poate priviti lucrurile dintr-un unghi prea ingust. Trebuie pus la zid oricine nu este 100% de acord cu voi? Eu consider ca am fost destul de decenta in exprimare, nu m-am luat de nici unul dintre voi fara a oferi argumente pentru ceea ce afirm, si nu am facut atac la persoana. Nu am „presupus” chestii care se intampla, „probabil”, in off line-ul vostru, si nu m-am legat de altceva decat de afirmatiile de aici.

      • Draga Raluca, dupa ce ti-am citit blogul si comentariile, sunt absolut convinsa ca tu iti iubesti sincer meseria, iti iubesti elevii si ca gasesti calea de a te apropia de ei. Vezi, chiar tu spui ca nimeni nu s-a purtat urit cu tine pina acum, chiar si cei mai rebeli. Pai draga mea, dar tu insati esti dovada vie ca se poate se te impui in fata copiilor cu blandete, sa-i faci sa te iubeasca si sa te respecte ca profesor si EDUCATOR. Deci se poate!!! Acum crezi ca cerem prea mult de la un dascal? Nu suntem la judecata aici, nu intelege gresit, dar tu esti exemplul ideal ca nu suntem nebuni si nu cerem imposibilul. Aici nu vorbim de note scazute, teme mai multe, aici vorbim doar de a invata elevul fara sa fie umilit. Si sa stii ca noi cei de aici nu ne cunoastem intre noi, e prima data cand intru pe olandezulzburator 🙂

  36. Acum cativa ani, inainte sa fim inregimentati in sistem, intram in contradictoriu pe un forum, privind Homeschoolingul. Mi se parea o ideea foarte faina dar nu ma vedeam pe mine practicand pe termen lung. Nu sunt o perseverenta, imi plac proiectele scurte, iar educatia copiilor acasa mi se pare un angajament pe termen nelimitat si extrem de serios care mi-ar fi cerut foarte multe resurse.
    Acum, dupa 4 ani de gradinita, dintre care doi extrem de traumatizanti, jumatate de an la scoala, doua sedinte in mijlocul profesorilor, dupa Veronica Bereanda, dupa Violeta, Elena si Georgiana, realizez ca pentru mine, ca si resurse este mult mai convenabil de sustinut homeschoolingul decat un razboi permanent cu sistemul si cu parintii care isi doresc copii in lesa. Iar pentru copiii mei, fara nici un dubiu ar fi mai putin nociv.

    • Sunt pe telefon acum şi nu pot vedea clipurile, dar îţi promit că mă voi uită.
      până atunci vreau doar să-ţi spun că nu am folosit un diagnostic drept insultă ci că eu consider că un profesor care timp de 30 de ani nu mai citeşte nimic din domeniul lui, nu evoluează în nici un fel, nu schimbă nimic în ce dictează la clasa, atunci e îndreptăţit să poarte diagnosticul de retard. Nu e o insultă, e o realitate. Desigur, el nu este evaluat de medic, dar dacă ar fi, cu siguranţă ar pleca de acolo cu certificatul în buzunar. Despre asta nu râd, nu spun că e bine sau rău, ci doar am această convingere.

      • Fara nici o ironie, sunt convinsa ca nu vrei sa faci misto de mine, si nici eu de tine…dar chiar CREZI ca ar pleca cu certificat de handicap in buzunar pentru ca nu evolueaza in cariera, nu isi schimba discursul la clasa? Eventual ar si primi indemnizatie de handicapat? Stii cate ore trebuie sa muncesc pe zi cu Cati pentru ca ea sa invete sa raspunda la comenzi? Stii cate in cate luni de exercitii zilnice am invatat-o sa bata din palme la comanda? In 6! In cate am invatat-o sa isi puna mainile pe cap la comanda? in 3!!! Trei luni, nu 3 comenzi. Zi de zi, de cateva ori pe zi. Stii cati ani are si abia face primele miscari de tarare? 1 an si noua luni. Stii ca e probabil cel mai bine copil de varsta ei, cu diagnosticul ei? Pentru ca muncim zi de zi, ore in sir. Si nu e o povara, nu e un blestem, e o binecuvantare si o bucurie sa fac asta pentru ea. DAR NU MINIMALIZA lupta pe care o duc atatia parinti zi de zi, ceas de ceas, punand alaturi de copilul lor cu retard un om care refuza sa se documenteze in cariera. Nu stau pe aceeasi treapta. Nu duc aceeasi lupta. Nu merita aceeasi eticheta. Copiii cu retard invata in in fiecare zi. In fiecare zi lupta pentru ceea ce invata, cu perseverenta, cu ambitie, cu toata inteligenta din lume. Au retard, e adevarat, dar asta nu inseamna ca sunt MAI PUTIN. Sau ca diagnosticul lor este egal cu prost, incuiat la minte, fosilizat. Cu atat mai mult, da, voi reactiona intotdeauna cand cineva foloseste in mod periorativ diagnosticul lor. E o chestiune de respect aici.

  37. Dragelor, eu zic mai bine sa folosim termenul de fosila. Este termenul folosit de o buna prietena de-a mea, profesoara extraordinara de fizica in Lazar, iubita de toti elevii. Ea foloseste acest termen pentru a-si descrie colegii profesori mai in varsta „niste fosile prafuite care nu au nimic in comun cu meseria de dascal”

  38. Imi pare rau, Raluca, in nici un moment nu am minimizat semnificatia. Am prietena cu copil cu SD si inteleg lupta continua, sperantele, dezamagirile, incertitudinea….le cunosc f bine…iar eu nu vad in copilasul ei decat un pushti absolut superb si dulce si cu o ambitie si pofta de viata cum rar vezi. Sa stii ca, desi nu ma compar cu situatia ta nici pe departe, la fel a durut sa citesc ca copilul meu este „un muc” cum spunea violeta, sau un retard, cum a spus Elena…..

    • Exact la fel m-a durut şi pe mine, dar nu am vrut să mai spun nimic pe tema asta. Eu zic să rămânem la subiectul articolului şi să nu deviem. Din respect.

      Trimis de pe Xperia mini pro Sony Ericsson

  39. Abia acum mi-au aparut schimbul de comentarii dintre Augustin si Raluca. Mintea mea refuza sa inteleaga de ce voi profesorii va puneti tot timpul pe picior de razboi. Augustin scrie clar ca lumina diminetii ca noi aici dorim si sutinem respectul reciproc, tu Raluca zici ca ” si ce, alternativa ar fi sa-mi fie mie frica de un copil? ” raluca, cum luna si stelele mamei ei de treaba trebuie sa-ti fie frica de un copil? De ce trebuie sa intrati intr-o clasa presupunand asta? De ce trebuie voi majoritatea profesorilor sa va aratati repede autoritatea de frica sa nu va dea copilul in cap? Oare asa trebuie sa facem si cu copiii nostri? Spui de o societate in care copilul devine un adult agresiv. Cum mama ei de treaba in tarile civilizate nu se pune problema asa? Ai calatorit in Uk sa vezi cum se vorbeste in scoala? Ca de cand si-au scos profesorii capul din fund prin 80 si au realizat ca agresivitatea lor atrage huliganismul, nu mai vezi acte de impolitete pe strada din partea copiilor si a tinerilor. Ai vazut cum se comporta englezul pe strada? Fratilor, chiar in halul asta de indoctrinati suntem? Calatorim toti si ne minunam de cat de civilizati sunt unii si altii, dar nu cautam sa intelegem ce mama ma-sii ii face pe aia sa fie civilizati. O tot dai langa cu faptul ca noi am scuza comportamentul acelei fete care se adreseaza cu FA si nu citesti ce scriem noi. scuze, dar tu nici acum nu realizezi ca noi nu suntem de acord cu un astfel de comportament, dar ca am cauta, daça am fi profesori, sa intelegem ce a facut-o pe nenorocita aia sa se adreseze asa si sa corectam, sa EDUCAM. ne tot iei cu educatia de acasa, si te intreb ce faci daca ai avea o clasa de orfani? le mai vorbesti de sus in cea mai perfecta engleza a ta? cum ii educi pe amaratii aia, cu biciul? Sa-ti spun ce bataie sora cu moartea a luat profesorul de mate din Iorga de la niste fosti elevi pentru ca ne batea si ne umilea pe toti? l-au batut pina a lesinat, au chemat salvarea si au disparut. Tu realizezi ce frustrari are un copil in momentul in care un adult isi exercita autoritatea in mod abuziv? Sa-ti spun cum o batranica in autobuz s-a burzuluit la un tanar ca nu i-a dat locul, iar acesta i-a raspuns cu un ranjet pe fata ” iti mai amintesti tovarasa profesoara cand m-ai batut de fata cu toti colegii si mi-ai spus ca sunt un bou si ca nu se va alege niciodata nimic de capul meu?” Batrana s-a inrosit si a coborit la prima statie. Agresivitatea si abuzul se nasc tocmai de aici din atitudinea de superioritate a profesorului. Si-a uitat baschetii de sport acasa, da-i nota doi, dar nu-l umili spunandu-i ca e un ametit prost care nu stie pe ce lume este. Nu si-a facut tema? Intreaba-l de ce mai intai si nu-l face loaza proasta. Iti vorbeste urit, incearca sa intelegi de c si corecteaza, educa, ca asta va este meseria, scrie in toate manualele de pedagogie. Scrii fantastic de frumos despre educatia de acasa,te admir pentru lupta si perseverenta ta, in schimb cum vine vorba de scoala iti pui palaria de profesoara carevede doar doua alternative -ori mi-e mie frica de ei, ori lor de mine.

    • Exact asta e problema, cand unui profesor i se adreseaza un copil cu fa, ori cu ba, profesorul imediat isi inchipuie ca acel copil de-al dracului ce este vorbeste asa cu el, ca sa-i submineze lui autoritatea, ca sa-l faca sa-i fie frica. Nimic mai gresit. Acelui copil mai mult ca sigur ca asa i se vorbeste acasa, traieste intr-un mediu in care permanent i se spune, in diverse feluri ca este rau, si el, amaratul, vine la scoala si cere o confirmare, de la profesor, provocandu-l cu acel fa sau ba. Si profesorul, ii confirma ca este rau, pedepsindu-l. Iar copilul pleaca cu lectia invatata, ESTE RAU. I-a zis si ma-sa, i-a zis si taxo, ii spune si proful la scoala, deci e clar.
      Daca aceluiasi copil profesorul i-ar raspunde la mitocanie, cu respect, macar ar pleca de la scoala derutat, poate si-ar pune intrebari, probabil ca va provoca si a doua oara, si a treia oara si cat va avea el nevoie pana sa se convinga ca este bun si demn de respect. Abia asta este profesorul in fata caruia eu m-as inclina. Ca sa nu mai zic ca aceasta ar fi o lectie pentru intreaga clasa. Si sa nu mai zic ca peste ani, acel copil probabil ca va povesti intamplarea…

  40. Este ultima oara cand intervin in aceasta discutie, si va spun si de ce: reusiti, planificand sau nu, asta nu imi dau seama, sa scoateti cuvintele omului din context, sa „presupuneti” despre el chestii care nu sunt adevarate, sa intoarceti ORICE, chiar si cele mai nesemnificative vorbe in asa fel incat sa ii demonstrati interlocutorului ca voi aveti dreptate si nu el. De N ori a trebuit sa imi incep discutia prin „ai presupus” , „probabilul” tau nu e adevarat, ceea ce afirmi nu se regaseste niciunde in cuvintele mele, etc. Voi afirmati cu valoare de fapt niste presupuneri false. Din ce citesc, eu sunt profesorul pus pe razboi cu parintii. Nimic mai fals. Niciodata nu am avut un conflict cu parintii, niciodata nu am avut conflicte majore cu elevii mei, nici profesoara nu m-am facut ca sa imi abuzez „subalternii” , in general nu ridic tonul cu elevii si nu cred ca a fost unul care sa nu ma fi iubit, sau cel putin respectat. Acesta a fost motivul pentru care am refuzat sa comentez cu privire la Violeta- voi nu atacati cuvintele, cu caracterul unui om- despre care nu stiti mare lucru dar va dati cu presupusul. Ea afirma, pe langa expresia „un muc de copil” ca fostii elevi o apreciaza, pastreaza legatura cu ea si o cauta. Bun, pe asta nu o credeti. Alegeti doar ce va convine si intoarceti pe toate partile. Am recitit cu mare atentie ce a spus Elena. NIMIC din ce a spus ea nu a fost o insulta la adresa voastra (in general a facut referire la ea, nu la voi), nimic nu mi s-a parut deplasat, fara bun simt, fara proba in viata reala. Nu mi s-a parut comunista. Nu mi s-a parut ca merita, citez: „Fa un bine societatii si ramai in grajdul intunecos in care agramati si comunisti ca Violeta si Bereanda sunt paznici la boi.” Asta da, aduce a insulta.
    Din putinele cuvinte rostite intamplator aici despre persoanele cu handicap, puteam sa va demonstrez cu cea mai perfecta logica ca sunteti niste discriminatori cruzi si lipsiti de respect, fara mila si „comunisti”, insensibili si inumani. Doar v-am atentionat politicos, spun eu, ca un diagnostic folosit pe post de insulta este jignitor pentru o categorie sociala. NU am presupus ca faceti asta intentionat, nu am emis judecati de valoare cu privire la caracterul vostru pe baza acestor cuvinte (pentru ca am presupus ca le folositi cliseic si ca, odata ce veti intelege de ce va trag de maneca cu privire la ele, veti avea suficient bun simt, daca nu sa va cereti scuze, macar sa va ganditi de doua ori inainte de a eticheta pe cineva cu „handicapat”, „oligofren” sau „retardat”). Si da, probabil ca ma veti gasi in continuare si be alte bloguri/site-uri (nici voi nu sunteti primii) facand acelasi lucru- pentru ca asta POT si vreau sa fac pentru a schimba atitudinea si mentalitatea fata de copiii cu handicap.
    DAR nu am incercat sa va demonstrez, pe baza cuvintelor voastre, ce insensibili, needucati si comunisti in mentalitate sunteti, pentru ca NU am presupus asta despre voi.
    Vreau sa va atrag atentia ca, urmarind discutiile voastre nu numai cu mine, ci toate cele 126 de comentarii, atacati persoana si nu opinia. O fac politicos. Nu presupun chestii despre voi, ca oameni, Presupun ca nu v-ati dat seama, si ca data viitoare veti discuta altfel.

    • Dragă mea, mai citeşte încă o dată şi poate vei observă şi că în afara de mucul de copil al Violetei mai este şi „dacă profesorul zice că ai un copil retardat atunci poate că aşa este” al Elenei. Şi dacă astea două au dreptul sa-şi dea cu presupusul despre copilul meu atunci, în numele aceluiaşi respect îmi arog dreptul de a le consideră comuniste, chiar dacă ţie ambele ţi se par de bun simt. Şi da-mi voie să-ţi spun că eu nu înţeleg cum de cuvântul retard folosit la adresa profesorilor te deranjează până la lacrimi iar acelaşi cuvânt folosit la adresa copiilor ţi se pare de bun simt. Nu ţi se pare că ele singure, cuvintele tale vorbesc despre caracterul tău?

      Trimis de pe Xperia mini pro Sony Ericsson

    • Buna Raluca! Am citit pasiva schimbul de comentarii de-a lungul zilelor si ma hotarasem sa intervin..insa din dorinta de a-mi proteja nervii…nu am facut-o 🙂 Ai facut -o tu si foarte bine. Am intrat sa-ti spun ca nu esti singura cu opinia asta si ca din experienta proprie…cu extremistii nu e bine sa intri in polemica. Intotdeauna vor avea DREPTATE si ULTIMUL CUVANT …deci….timp pierdut si nervi….ficare o sa-si dea seama intr-o buna zi unde a gresit..dar ce pacat ca nu vom recunoaste…aici ma refer la educatia copiilor nostri. Traim intr-o societate, cu bune si rele si trebuie sa invete si copiii nostri sa traiasca. Daca nu, e destula padure!

  41. Raluca, multumesc pentru sfat si iarta-ma daca te-am suparat. Intr-adevar nu a fost frumos ca m-am ambalat si mai ales ca m-am coborat la nivelul celor doua interlocutoare. Insa, spiritul meu de trainer ma face sa fiu un pic mai atenta si sa caut cauza intr-un dialog si nu numai reactia. Este exact aceasi situatie cu cea a fetitei care se adreseeaza cu „fa”. A fost urit si organic din partea mea sa folosesc acea expresie cu grajdul, acum imi pare rau, recunosc si-mi cer scuze, insa am facut-o in mod instinctiv si aberant pentru mine acum, doar dupa ce am fost numita fraiera(ca fusesem abuzata in scoala), elitista (ca nu mai sunt in tara), low-class (ca habar nu am sa-mi educ loaza, cu un muc si loaza de copil, si cu un copil retardat (asta a durut cel mai tare)- dialogurile de mai sus si cronologia o demonstreaza, daca citesti intr-adevar cu mare atentie. Daca par agresiva este doar pentru ca vad cu tristete ca, in comparatie cu altii, noi romanii refuzam sa ne schimbam. Asta este realitatea cruda si dezarmanta si pe asta nu ai cum sa o negi, ea ramane si va va manca creierii si sufletul. O vad eu, o vad toti cei care calatoresc, o vad oameni ca Olandezul, Feli, Augustin, care se intorc si revad aceleasi mentalitati prafuite, aceleasi frici, aceleasi frustrari. La aceasta realitate contribuie educatia de la parinti dar in aceeasi masura educatia din scoala. Si aici imi permit sa-ti dau exemplul profesorului de pedagogie din Fac de Fizica, i-am uitat numele, insa mi-au ramas intiparite cuvintele lui: dragii mei, fiti cu mare bagare de seama ca voi aveti cea mai mare responsabilitate asupra educatiei unui om, ca degeaba avem genii daca ele sunt „bata iesi din sac”. Cu acestea, iti urez tot binele din lume, nu a fost absolut nimic personal, ai doi copii superbi si esti un exemplu pentru toti din jurul tau pentru ceea ce faci pentru copii tai.

  42. Bun. Sa tragem linie:
    Ce vrea sa zica articolul:
    – ca eu cand mi-am dus copilul la scoala, cu toate ca nu-mi place ideea, am pornit de la premisa ca atat eu cat si profesorul suntem de aceeasi parte si vrem sa-i oferim copilului ceva bun.
    – aflandu-ma in mijlocul profesorilor am aflat cu stupoare ca ei, profesorii, ne considera pe noi, parintii niste nenorociti, niste jigodii, niste oligofreni.
    – ca un tatic a cerut sa aiba si el acces la filmarile care oricum se intampla in scoala
    – ca profesorii au luat-o razna cand au auzic ca se pune problema ca si parintii sa aiba acces la filmari.

    Ce zic comentariile:
    1. Pe de o parte:
    – ca atat copilul, cat si profesorul au dreptul sa fie respectati
    – ca atat copilul, cat si profesorul au obligatia de a-si respecta interlocutorul
    – ca orice copil are capacitatea de a invata de placere
    – ca orice profesor, ar putea, daca ar vrea, sa-si structureze lectia asa incat aceasta sa fie atractiva pentru copii
    – ca orice copil poate sa primeasca educatie fara pedepse si recompense

    2. Pe de alt[ parte:
    – ca un muc de sase ani nu are dreptul sa deschida gura in fata profesorului
    – ca satisfactia profesorilor este de a-si vedea fostii elevi, peste ani, ajunsi rau
    – ca nu are parintele dreptul sa-l vada pe profesor ce face la ora
    – ca elevul este un subaltern
    – ca elevul trebuie sa-i stie de frica profesorului
    – ca elevul este obligat sa-si respecte profesorul, in timp ce respectul profesorului pentru elev este optional
    – ca parintele trebuie sa-l inete de acasa pe copil ca la scoala nu are dreptul sa se plictiseasca
    – ca profesorul trebuie doar sa predea, nu sa faca sa fie si atractiv ceea ce preda
    – ca daca un profesor spune despre un copil ca este muc, trebuie inteles si chiar respectat
    – ca daca un profesor spune despre un elev ca e retardat, inseamna ca asa este
    – ca daca un copil greseste, este musai sa fie pus cu botul pe labe imediat de catre profesor, ca sa se stie cine este seful
    – ca profesorul este seful
    – ca nici un copil nu invata de placere

    Si dat fiind ca suntem pe blogul meu personal, am decis sa am ultimul cuvant si sa inchid si comentariile pentru moment. Iar ca regula pe viitor, pe acest blog vor fi permise comentariile de orice fel, mai putin cele naziste.

  43. Pingback: Educaţia – se poate şi altfel « Olandezul Zburător…

Comentariile nu sunt permise.