Copii răi

Anul acesta Paştele a fost atât de aproape de Ziua Copilului încât peste frustrarea sacoşelor de ouă şi iepuri de ciocolată pe care trebuie să le pitesc ca să nu fie devorate dintr-o dată vine frica să nu le suplimentăm îndată cu alte rânduri de ciocolată primite din nou în dar de pe la bunici şi alţi adulţi iubitori.

E frumos să faci cadouri unui copil şi mai ales când ştii că şi aşteaptă să primească ceva, chiar nu te poţi duce cu mâna goală. Dar de ce ciocolată? Nu sunt printre cei atât de corecţi care nu au dat zahăr copilului până după 3-4 ani…Le-am dat, au gustat, dar asta nu înseamnă că în loc de ciorbă le dau ouă de ciocolată. În principiu nu avem dulciuri în casă. Dacă se întâmplă să primească o ciocolată, îi las să se bucure de ea. Dar când primesc sacoşe pline de ciocolată care pare să nu se mai termine indiferent cât de multă mănâncă tati, ei bine, atunci sunt depăşită de situaţie şi mă declar neputiincioasă.

Când a împlinit Victor un an, pe lângă alte cadouri scumpe, frumoase şi inutile, a primit de la un alt băieţel un balon roşu. Mi-a povestit mămica lui cu câtă grijă a ţinut aţa balonului prin metrou, de teamă să nu-l scape. Şi-mi amintesc cât de mult s-a bucurat Victor de balon. Şi încă se mai bucură când primeşte baloane.

Balonul mi se pare un cadou care poate înlocui cu succes clasicul ou de ciocolată. Nu cred că există copil căruia să nu-i placă baloanele, excepţie făcând desigur cei care se tem de baloanele care bubuie când se sparg. Am trecut şi noi prin această etapă, dar din fericire am depăşit-o. Balonul este chiar mai ieftin decât o ciocolată, nu are zahăr, nu pune în dificultate părintele posesor de copil pofticios şi în plus, până se sparge, oferă multă distracţie. Şi chiar şi faptul că baloanele sfârşesc întotdeauna prin a se sparge constituie un avantaj – avantajul de a fi mereu un cadou plăcut şi dorit. Aţi reuşit vreodată să treceţi cu copilul pe lângă baloane fără să vă ceară unul? Noi nu.

Se apropie acum 1 iunie, ziua copilului şi cum era şi firesc, încep să mă întreb ce cadou să le fac băieţilor. Primul gând îmi fuge la jucării. Şi după ce stau şi caut şi caut, îmi dau seama că avem podul plin de jucării cu care nu se mai joacă, că în fiecare seară avem discuţii pe tema strânsului de jucării, că eu întotdeauna pierd şi ajung să culeg şi să sortez jucării, asta dacă nu vreau să îmi rup picioarele călcând pe cine ştie ce soldat ori maşinuţă, toate cu muchii ascuţine. Şi îmi revin repede şi spun NU JUCĂRII. Dar atunci ce? O ieşire într-un parc de distracţii. Sună bine. Şi scump. Şi dacă stau bine să mă gândesc, Vlad e mic şi în cele mai multe nebunii nu are voie să se dea nici măcar însoţit. Şi va vrea şi el, se va supăra…deci nu e o idee bună.

Am găsit aseară soluţia. Mergem cu trenul. O plimbare cu trenul, o evadare din rutina zilnică este ceea ce le voi oferi. Vlad nu a fost niciodată cu trenul şi de ceva timp îmi tot cere să-l duc. Victor a fost, însă fascinaţia trenurilor şi a gărilor va rămâne pentru mult timp. Aşa că e stabilit. Mergem cu trenul până la Braşov, ne plimbăm pe după ziduri, încercăm să punem sare pe coada porumbeilor din Piaţa Sfatului, îşi cumpără mami (aka eu) o brăţară de la Star, mâncăm o îngheţată imensă şi apoi luăm iar trenul până în Bucureşti.

Un alt cadou de mare inspiraţie pentru Ziua Copilului pe care vi-l propun este o pereche de părinţi înţelegători. Ăsta e cadoul ideal şi chiar dacă nu declară, sunt sigură că orice copil îşi doreşte cel mai mult să fie iubit şi înţeles de părinţii lui.

Vă povesteam în săptămâna Şcoala Altfel că am fost invitată ca psiholog la discuţiile ce au urmat după vizionarea one-woman show-lui „Copii rai” de Mihaela Michailov. Acest spectacol are menirea de a-i face pe părinţi şi pe profesori să înţeleagă mai bine, mai profund, ce se află în sufletul unui copil. Este un spectacol care ne aduce cu picioarele pe pământ şi ne ajută să ne aplecăm cu dragoste şi înţelegere asupra copiilor noştri.

646x404

Este un spectacol la care vă propun să mergeţi voi, părinţii, pe 31 mai, pentru a putea să le faceţi cadouri frumoase copiilor pe 1 iunie. Altele decât ciocolată. Poate nişte elastice de păr…

Mai multe despre spectacol găsiţi aici.

 

Foto credit: http://www.adevarul.ro

Anunțuri

5 gânduri despre “Copii răi

  1. Scuze pentru ciotul de mai sus, am apăsat din greşeală pe „enter”.
    Ideea de cadou – să mergeţi la Braşov – mi se pare excelentă. Dacă vremea vă permite, vă recomand să urcaţi cu telecabina pe Tâmpa; priveliştea de sus, de pe vrârf (mai urcaţi puţin pe jos până acolo), asupra oraşului este grozavă. Puteţi coborî apoi pe jos, drumul e plăcut şi are popasuri de unde se vede iarăşi oraşul.
    Distracţie plăcută!

  2. Nici nu ma mir ca ti se pare o idee excelenta Brasovul. Buna ideea cu Tampa, sa vedem cum ne incadram in timp. In tineretile noastre singuratice (aka fara copii), urcam pe Tampa pe jos, acum as zice mersi sa coboram macar pe jos. Altufelu, daca esti prin capitala noastra arsa de arsita si batuta de crivat, te astept o data la piesa Copii rai si inca o data la Cornetu.

    • Da, mă sărbătoresc şi eu azi, mulţumesc mult pentru urare! La mulţi ani şi vouă!
      Şi mulţumesc pentru invitaţie! Lucrez intens la doctorat, trebuie să-l predau în septembrie. Dacă nu-mi găsesc timp până atunci, ne vedem sigur după.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s