Delir cu fluturi

Ce naiba e de făcut când, dintr-o dată, după mult timp, simți iar fluturi în stomac? Și mai ales când credeai că ai terminat cu aceste insecte minunate care te tulbură atât de tare? Când viața ți-e liniștită, tihnită, te gândești la lucruri domestice, nimic ieșit din comun nu pare să se mai întâmple? Crezi că știi drumul, calci apăsat, sigur….

Îl vezi, ți se pare total nepotrivit. Ba chiar râzi în sinea ta, nu-ți place deloc. Și te trezești noaptea cu gândul la el. Îți spui că este doar o întâmplare, timpul trece, te iei cu nebunia cotidiană și pare că ai uitat scurta insomnie.

După ceva timp, se conturează o nouă întâlnire, aparent necesară și mai ales nevinovată. Și te surprinzi că o aștepți cu emoție.

Ochii se întâlnesc, un zâmbet, un fior în stomac, un joc pe care numai voi îl înțelegeți și iar câteva nopți în care apare din senin în gândurile tale.

Nu mai poți să ignori. E ceva. Dar ce? Totul este potrivnic, vârsta, momentul, credința, totul….Și totuși fiorul se încăpățânează să fie și mai ales să nască fluturi.

Încerci să-ți spui că nu e adevărat dar nu ai cum să te minți. Ești, în fond, o persoană onestă.

Așa că accepți că simți ceea ce simți. Și te apucă disperarea. Situația devine aproape imposibilă, nu poți lăsa lucrurile să se întâmple pur și simplu. Ești în control. Ești în conflict. Inima vrea, capul respinge.

Și peste toate îl simți și pe el. Speriat, dornic, la fel de nepotrivit ca și tine. Ți-e frică să-i arăți ce simți, nu se cuvine și totuși nu te poți ține departe. Atracția e mare, nu fizic, ci mai ales emoțional. Este chimie, rezonați, gândiți la fel și totuși atât de diferit, sunt două lumi paralele care dintr-o regretabilă eroare matematică, s-au întâlnit. Nici unul nu e dispus să renunțe la lumea lui, sacrificiul este prea mare.

Îți impui să păstrezi distanța. Depresia te încearcă dar reușești cumva, cu eforturi demne de un zeu: o zi, două, trei. E greu, dar speri să treacă.

Și apare din senin un cuvânt, care stârnește un zâmbet…și castelul de nisip construit cu atâta muncă se năruie. Din nou te zbați în perfidul conflict.

Vă întâlniți și vă prefaceți că sunteți doar doi prieteni. Ba chiar puneți la cale o strategie menită să vă asigure o relație pe termen lung, dar care să vă permită purtarea unor măști frumoase. De fluture.

Vă îmbătați cu apă rece, vă faceți confesiuni, ajungeți să știți unul despre celălalt lucruri pe care nimeni nu le știe. Deja sunteți atât de buni prieteni cât să vă permiteți să vă spuneți un te iubesc banal. Ca între cei mai buni amici. La o limonadă. Prietenii se iubesc, nu-i așa? Iar voi sunteți cei mai buni prieteni. Nu-i așa?

Și cât de chinuitoare este iubirea asta interzisă de norme, de etică și chiar de morală.

Sunteți atât de aproape și totuși un abis vă desparte…Este suficient un pas. Îl vei face oare vreodată?

Anunțuri

2 gânduri despre “Delir cu fluturi

  1. Foarte interesant. Cea ce am vazut pe saitul dvs. despre Delir cu fluturi | Olandezul Zburator… m-a impresionat. Va felicit pentru conceperea olandezulzburator.wordpress.com, care e un site care merita distribuita.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s