Replică full de dragoste pentru cine se simte :P

Ai apărut într-un moment în care la nivel raţional îmi spun că lucrurile trebuie să meargă într-o anumită direcţie. Dar emoţional sunt confuză, încă îmi doresc ceva ce teoretic şi raţional nu se poate. Intuiţia însă îmi spune că de fapt s-ar putea…Până una alta nu fac nimic, decât încerc să mă conving să-mi văd de treburile mele, să-mi văd de activităţile mele, să fac ceea ce fac cât mai bine, cu simţ de răspundere. Şi când de dragul ştiinţei vin şi-ţi cer o favoare iar tu îmi răspunzi provocându-mă, complici lucrurile nespus de mult. Te joci cu focul, iar mie îmi place asta.

Nevoia mea de afecţiune este atât de mare încât sunt dispusă să ofer mult din ceea ce ai tu nevoie ca să obţin ce vreau. Dar nu prea ştiu ce vreau…e o nebunie. Sunt avidă după oameni cu emoţii, cu mister, vreau să mă joc, vreau să mă înfurii, să iubesc, să doară, să râd.

Mi-a fost frică să mă apropii, dar trebuia, trebuia să aflu cum eşti. Şi nu mi-ai permis. Continui să fugi de câte ori mă apropii. Ştiu că vrei să vin către tine, dar aş vrea să rămâi pe loc, măcar un moment, cât să nu am impresia că alerg după o himeră.

Îmi place că te joci, chiar dacă unele jocuri nu le înţeleg. Nu vreau să învăţ regulile tale, prefer să joc jocul tău după regulile mele. Ce-o să iasă?

Am vrut să te surprind când te-am luat în braţe şi m-am regăsit topită într-o îmbrăţişare mai caldă decât mă aşteptam. Asta e greu de crezut, mie nu mi se poate întâmpla aşa ceva. Încă nu pot să accept. Eu sunt cea care-i surprinde pe oameni cu o îmbrăţişare. Nu mă poţi învinge cu propriile mele arme. Clar? Trebuie să găseşti aştceva!

Şi nu te-ai oprit aici, ai continuat cu surprizele. Dacă vrei distanţă nu mă provoci, să-ţi fie clar. La cum te porţi acum, sunt vânător şi eşti vânat, ca să nu zic mâncat. Nimic nu-mi poate sta în cale. Poate doar plictiseala. Să ştii lucrul ăsta, e important.

Ce vrei de fapt? Până unde eşti dispus să mergi? Ştiu că urci şi cobori, că te decizi şi apoi te retragi. Ştiu multe despre tine. Ştiu cum ţi se blochează mintea, ştiu cât de greu îţi e cu oamenii. Aş putea să te ajut, dar nu o să o fac. Vreau să mă joc şi sunt cinică. Orgoliul meu nu este mare şi asta face jocul mai savuros.

Mai vreau o îmbrăţişare. Urgent!

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s