Hello says the devil

Adică taurul e cel mai prost?

Da

Ei bine, oricât NU aș crede eu în zodii, când prietena mea îmi spune că taurul e fraier și când un bun prieten îmi confirmă cu exemple că taurul stă și așteaptă cai verzi pe pereți, încep și eu să cred.

Dar zice la carte și nu numai, mai zic și oameni care știu câteva chestii capitale despre dedesubturile sufletului, că în orice defect pe care-l ai zace de fapt un mare dar…Cică se numește umbră.

După ce mi-am tras trei șuturi în cur pentru timpul pierdut așteptând…nici nu știu ce, după ce am bocit, după ce mi-am spus de nu știu câte ori GATA, nu mai aștept, merg mai departe…am respirat și m-am întrebat ok, ce poate să fie bun în prostia omului care așteaptă să se întâmple ceva atunci când e evident că nu se va întâmpla nimic?

Și a venit imediat răspunsul: dacă ani de zile am putut să aștept nimic, înseamnă că eu de fapt pot să aștept, chiar dacă mă lamentez și-mi smulg părul de nerăbdare. Până acum am așteptat nimic, acum poate chiar am ce aștepta. Și chiar dacă nu, tot nu am altceva mai bun de făcut așa că te aștept.

Când tu mi-ai spus să am răbdare, am pufnit ca o domniță alintată, am bătut cu condurul în podea și am urlat fară strop de grație că eu nu am răbdare. NU AM RĂBDARE!

Nu am. Asta știu eu despre mine, că nu am răbdare. Eu vreau ca lucrurile să se întâmple acum și mai ales cum vreau eu. Dar asta e ceea ce cred eu despre mine. Când dragii mei prieteni m-au obligat să mă privesc în oglindă, am văzut o fată zâmbitoare, deschisă, capabilă să aștepte mult și bine, chiar și atunci când evidența spune că nu are de ce să facă asta.

Minunat. Și ce să fac eu acum cu imaginea din oglindă? Să o accept. Da. Eu sunt cea care poate să aștepte. Eu sunt cea care pe dinăuntru nu are stare și provoacă și face tot posibilul să obțină o reacție, dar care nu renunță deloc ușor. Eu sunt cea care, chiar dacă pe interior trăiesc cea mai mare nerăbdare, de fapt am disponibilitatea să aștept. Și iată-mă așteptându-te. Nu-mi place, aș vrea să mă pot bucura de tine… Îmi este greu, nici nu pot să respir, nu-mi vine să fac nimic, de fapt fac în permanență același lucru, te aștept. Asta fac de când te-am văzut.

Mi-ai spus că dacă închid ochii o să te văd. Încă te mai văd. Doar așa te văd. Încă. Oare cât timp mai pot păstra imaginea aceea în spatele ochilor mei? Știi ce imagine am păstrat? Da, și ochii, dar mai ales buzele: Ai secrete? Ce e în spatele ochilor mei? Sufletul. Pe bune? Și cât te pot păstra? Cât vreau eu? Pot să-ti fac tot ce vreau eu? Ar fi corect? Nu am avut curaj până acum, de fapt cred că așteptam să fii tu de acord. De acord să ce? Să te iubesc? Nu știu, nu cred că trebuie să-ți cer ție voie ca să te iubesc. Dar cu imaginea, cu ea ce am voie să fac? E sufletul meu, deci îți pot face ce vreau. Dar e chipul tău. Și ce cauți tu în sufletul meu? Ce faci acolo? Ce vrei să-mi faci? Ce vrei să-ți fac?

Câte întrebări! Cu ele îmi hrănesc răbdarea. Nu am răbdare, cu toate că tu îmi ceri asta, dar stau lângă tine, așa cum ți-am spus. Și tu știi asta, mă simți, te simt și eu.

Fă-mi te rog șederea confortabilă sau scurteaz-o 🙂 Îți promit să te aștept dar nu uita că nu am răbdare…

IMG-20130712-WA0009

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s