Tu ești marea mea cu gust de amintire

Mi s-a tăiat răsuflarea când am aflat că te voi revedea. M-am pregătit și am lăsat emoția să mă cuprindă așteptând momentul. Am sperat să ajung ziua sau măcar pe înserat, să te zăresc un pic …când mi-am îndreptat fața în direcția în care știam că ești am văzut doar negură, nici o sclipire, nimic. Doar cerul sclipea timid în câteva stele. Te-ai ascuns ochilor mei, dar nu și simțurilor. Ne-am plimbat în liniște, fără să ne vedem, fără să ne atingem. Doar am respirat mireasma ta, m-a îmbătat puțin și m-a trimis l-a culcare. Am adormit cu gândul la ziua ce urma să vină și la întâlnirea completă: urma să te văd, să te simt, să te gust, să mă ai…

Noaptea prea lungă m-a amăgit să dorm, dar soarele mi-a fost loial, s-a strecurat pe trapa rulotei uitată deschisă și m-a trimis afară. Aveam de străbătut doar plaja lată. Doar atât. Nici nu știu când am trecut de nisipul alb, cu scoici mari…m-am apropiat de tine parcă în transă. De data asta soarele te lumina…aceeași frumusețe pe care o știam dintotdeauna, în dimineața asta brăzdată de valuri de emoție. Aseară era liniște, nici o mișcare. Încă un pas și ne-am atins. Prea cald pentru gustul meu. Dar mă afund în tine știind că mai ai și altele de oferit. De unde știu? Știu. Te știu chiar dacă nu-mi spui nimic despre tine. Începe lupta. Începe jocul. Voiam doar să mă afund în brațele tale. Dar nu. Capriciile mai întâi! Mă chemi la tine cu putere, mă zmucești, speram să-ți simt pe buze sărutul cel sărat, dar nu, mă îmbrâncești și cad. Nu mă așteptam la asta. Mă ridic mirată și te privesc cu ciudă. Cum, nu mă vrei? Și mă tragi iar cu putere, de data asta-mi dai și sărutul, un sărut grăbit și-apoi m-arunci din nou. Simt furie și supărare. Dar de ce? Nu ai chef de explicații. Știi că nu o să renunț și-ți faci jocul. Reușesc cu greu să înaintez iar tu pari să te liniștești. Încă mă mai împingi și-apoi mă tragi, dar nu cu aceeași furie. Mă las dusă de val și apar amintirile. Mi-ai mai făcut așa și altădată. Trebuie doar să am încredere și să merg mai departe.

În față e o groapă. Mi-o amintesc. Dacă trec groapa știu că voi găsi și liniște și îmbrățișarea pe care atât de mult mi-o doresc. Privesc cu teamă înainte și te întreb cât de mare este groapa. Știam dinainte tăcerea ce va urma, dar tot am întrebat. Mi-a fost frică. Mai făcusem asta, dar mai demult. Acum mai am putere? Acum mai am curaj? Va trebui să las totul în urmă…Și dacă n-o să reușesc? Ce fac, mă întorc? Da, mă întorc dar te voi pierde pentru totdeauna. Ăsta e prețul. Pot să rămân pe loc, nu-i musai să trec groapa. Da, dar așa nu am decât furia ta. Pornesc. Simt bucurie din partea ta, pesemne sperai să iau decizia asta. Și de bucurie mă tragi un pic spre tine. Prea ușor! Dar nu, mă trimiți îndată înapoi cu o respingere atât de grosolană că aproape mă lasă fără aer. Mi-a trecut prin cap să mă întorc. Dar nu. Pot. Pot să fac asta. Și merg mai departe. Nu mai este un joc, este o luptă. Tu știi că te vreau și mă pui la încercare. Un gând apare: dacă nu ai avea încredere că pot nu m-ai provoca la o asemenea încercare. Și merg mai departe. Mă ard toți mușchii, mă concentrez pe respirație. Iar tu îți faci jocul în continuare, mă chemi, mă respingi, cu furie, cu lăcomie. Încerc să te păcălesc, să scap de furia ta.  Simt că nu mai pot, aproape te implor să-mi dai un semn, să-mi spui dacă-am ajuns. Și te încăpățânezi să taci, să mă tragi și să mă împingi.

Deodată se face liniște, plutesc iar tu mă înconjori din toate părțile, mă legeni, mă mângâi și mă săruți. Nici cald nu mai este. Exact așa cum trebuie să fie, doar noi și cerul. Nici un alt om. Toată lupta n-a fost în zadar. Privesc în jur și râd, nu-i nimeni să mă vadă. Doar tu. Și tu râzi. Știai de la bun început că o să reușesc, voiai să reușesc dar m-ai lăsat să lupt.

Acum mă întorc printre oameni. Dar știm amândoi că voi reveni, știu că mă vei chema, iar tu știi că sunt a ta. Te vreau lângă mine.

Mă opresc să mă bucur de soare, dar, ca un amant gelos, nu mă lași. Îmi tragi nisipul de sub tălpi, întâi ușor cât să mă gâdili, apoi cu furie, când vezi că stau pe loc. Mă încăpățânez să stau dar nu mă lași…și fac un pas, spre tine. Din nou spre tine. Zâmbești frumos și mă lovești…aproape că mă supăr, dar îmi amintesc că e jocul tău preferat. Și mai fac un pas…

Tu ești marea mea cu gust de amintire. Te iubesc.

mare

Anunțuri

2 gânduri despre “Tu ești marea mea cu gust de amintire

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s