Nu sunt un criminal

De ieri tot primesc pe fb îndemnul de a semna o petiție pentru omorârea câinilor. Nu numai că nu o semnez, dar mă enervează că primesc chiar și de la prieteni buni. Băi nene, eu nu omor câini. Eu nu omor în general.

M-au mușcat mai de mult niște câini, m-a atacat o haită întreagă și m-au mușcat doi. A fost groaznic, mi-a fost frică, m-a durut, a fost nașpa că a trebuit să fac antirabicul. M-am ofticat, m-am revoltat, am făcut tot soiul de plângeri, mi-am dorit să-i ia de-acolo. N-am avut succes. Încă mi-e frică de haite.

Mi-e scârbă și mie de căcații de prin parcuri, mi-e teamă să nu pună copiii mâna. Aș vrea să nu mai fie.

Și nu, nu cred că nu sunt bani pentru adăposturi. Sunt bani căcălău măria ta. Se poate face. Sigur, cei în măsură să facă fut banii pe alte chestii, începând de la ONG-urile de căcat care apar ca ciupercile după ploaie cu scopul clar și recunoscut deschis de a spăla bani. Și până la cei mai de sus politicieni pe care-i doare fix în pulă că luni un copil a fost sfâșiat de câini.

Bun, și eu ce-ar trebui să fac? Să închid ochii, să mă fac că nu văd, că nu știu. Ba mai mult, ca să fie ei liniștiți, să doarmă bine, eu ar trebui să-mi asum responsabilitatea și să semnez o petiție pentru omorârea animalelor, să mă transform în justițiarul pulii, într-un criminal, pentru liniștea lor. Și să nu-mi spuneți că ar trebui să fac asta pentru copilul mort, ori pentru copiii mei. Băi nene, voi ăștia care mă îndemnați să fac asta, voi care mă îndemnați să vă dau unfriend pe FB dacă iubesc animalele, băi, sunteți sănătoși la cap? Adică voi îmi cereți mie să nu mai pot dormi noaptea pentru că am omorât niște câini. Mie mi-e milă, să știți. Am plâns și mi-a fost milă de copilul mort, nici nu pot privi la poza lui care a invadat internetul. Dacă văd acum o haită de câini probabil că-i voi privi cu furie. Dar să-i omor? Adică dacă un câine a omorât un om, eu omul trebuie să omor un câine? De ce? Pentru ce? Cui îi va fi mai bine? Mă voi răcori eu? Aiurea, n-aș mai avea viață de mustrări de conștiință. Am decis odată eutanasierea propriului meu câine care urma să moară în câteva zile în chinuri groaznice. Rațional a fost decizia corectă. Afectiv nu sunt nici acum împăcată cu ceea ce am făcut. Nu pot acum să decid moartea altor câini. Mi-e imposibil.

Sunt oameni care omoară cu sânge rece alți oameni. Da, îi urăsc, mi-aș dori să sfârșească în chinuri. Dar nu-mi pot eu asuma decizia de a-i omorî pentru că ei au omorât la rândul lor. În momentul în care aș face asta, aș fi la fel ca ei. Pentru criminalii oameni, s-au inventat pușcăriile. A fost abolită pedeapsa cu moartea. O crimă este o crimă, indiferent că omori un om sau un câine, iar eu nu fac crime, eu plătesc taxe.

Eu nu vreau să ajung să mă întrebe fii-miu: “- Mama, ce-ai făcut azi?” „- Bine, am omorât un câine”. Deci nu pot trăi cu asta. Și nu am de ce să trăiesc cu asta. E o capcană. Mă gândesc că dacă politicienii mai au o urmă de conștiință, de morală, de bun simț, de omenie, ar trebui ca măcar acum, când un câine a omorât un om, să facă ceva, să rezolve situația, decent, așa cum peste tot se poate. Dacă eu voi omorî un câine, i-am exonerat pe ei de orice responsabilitate. Vor spune la fel ca proasta cu conștiința curată, cea care și-a asumat responsabilitatea pentru câinele ucigaș, că nu e treaba lor, noi, pulimea am vrut să-i omorâm, ok, hai să-i omorâm. Și peste doi ani când se va întâmpla din nou, ne vor arunca în față că ei au făcut ce-am vrut noi și uite, problema nu s-a rezolvat.

Să semnez acum o petiție pentru omorârea câinilor mi se pare un act irațional, orbit de furie și de neputiință. Și eu simt furie, și eu mă simt neputiincioasă, dar nu-s un criminal. „Moarte pentru moarte” nu e ceea ce mă mână pe mine-n viață, pot face mai mult de-atât.

Anunțuri

23 de gânduri despre “Nu sunt un criminal

    • Daca ar fi fost copilul tau acolo, la fel ai fi gandit? Daca esti vegetarian, atunci chiar nu esti „criminal” si ai tot dreptul sa sustii asta. Altfel…nu prea.

      • Chiar dacă nu a fost copilul meu acolo, tot îmi doresc să dispară maidanezii de pe străzi. Dar ei pot dispărea și altfel decât prin crimă. Există soluții și bani pentru ca maidanezii să dispară, nu e nevoie ca eu să omor câini. Dar dacă tu vrei să faci asta, ești liberă să o faci. Consider că o decizie personală.

      • Mă oboseşte chestia cu „dacă ar fi fost al tău”… Nu sunt genul care să fie preocupată doare de ce este al meu! Este un copil! Punct! De orice naţie şi al oricui! Da, aş fi fost turbată! Dar nu aş ucide toţi câinii din lume, pentru ca e NEDREPT! Sunt turbată că a murit un copil, sunt turbată că mor oameni! Sunt oripilată de copii care sunt ucişi în fiecare zi în Iraq şi de viaţa femeilor de acolo! Aş da o bombă? NU! Pentru că ar muri prea mulţi oameni nevinovaţi! Aşa că să lăsăm chestiile de genul, copilul meu, copilul tău… Nu e relevant! Relevant e că s-a ajuns aici, că am mai fost aici şi propunerea de a ucide toţi câinii de pe străzi e stupidă. Îi ucidem, acum! Şi mâine? O luăm de la capăt! Nu facem decât să ne ascundem crima în spatele morţii unui copil… Stupid. Daţi soluţii! Nu mai aruncaţi câinii pe stradă! Am văzut şi blesteme, în comentarii… Aşa se comporta şi aşa gândesc cei care iubesc atât de mult copiii, cum pretind? Dorind altora să o păţească şi copii lor, ca să vadă cum e?! STUPID! Dacă un om ucide, îi ucidem toată familia şi-i stingem neamul?! Dacă un român ucide, radem România de pe hartă?! O limită, chiar şi în ură, se impune! Ce responsabilitate avem noi, faţă de aceşti câini? Ne-am asumat-o, ca oameni?! Îi sălbăticim, pentru că nu ne pasă! Şi pe urmă strigăm că ne-au atacat?! Penibil…

  1. Esti o ipocrita. Poate daca realmente copilul tau ar fi ucis de un caine, ai gandi altfel. Dar tu nu poti empatiza pentru ca nu poti. Te bati in piept ca nu esti o criminala, dar oare nesemnand petitia nu devii una?

    • Nu, nu sunt ipocrită, chiar deloc. Nesemnând petiția îmi păstrez speranța că politicienii vor face ceea ce trebuie făcut, ceea ce s-a făcut și-n alte țări, fără să omoare TOȚI câinii. În plus, neparticipând la o crimă, sper să le dau un bun exemplu copiilor mei. Cât despre tine…cât de bun și minunat te crezi și probabil dormi bine noaptea pentru că tocmai ai pișat o lacrimă pentru copilul mort, fără să te gândești că în același moment ți-ai dorit ca și copilul meu să fie omorât de-un câine. Asta da, e ipocrizie.

  2. Tind sa-ti dau dreptate, si te inteleg. Cel putin cand vine vorba de faptul ca sunt destui bani pentru adaposturi, si daca s-ar fi vrut luate masuri pentru indepartarea maidanezilor de pe strazi, s-ar fi putut.
    S-ar putea face campanii puternice de adoptie a cainilor, nu neaparat in Bucuresti, chiar relocarea lor in alte localitati din tara, poate chiar si afara.
    Cand ma gandesc ca ASPA are buget de 3,3 mil euro anual, in masura in care ei au doar 8 hingheri…
    Eutanasierea e o masura de last resort, dar cum nu vad autoritatile capabile de a lua alta masura…atunci aleg un oras curatat de caini prin orice mijloace.

  3. Doua observatii: 1. ai fost vreodata la KFC sau la McDonalds? Sau, altfel spus, mananci carne, in general? Daca da, sa stii ca provine de la animale care mor in conditii mult mai crancene. Si nu vad nici un iubitor de maidanezi sa faca scandal pentru asta. 2. Esti impotriva eutanasierii? Bravo tie, felicitari. Eu sunt pentru. O solutie concreta pentru cainii de pe strada nu ai, doar dai din gura intr-un articol scris pe net. Uite ce-ti propun eu; astia o sa faca un referendum. Vino si voteaza impotriva. Eu o sa votez pentru. Si o sa se faca asa cum decide referendumul ala. Daca iese pentru eutanasiere, o sa fii cu cugetul impacat, n-ai omorat caini. Pentru ca vezi tu, chestia asta e ca o strada cu doua sensuri. Nu conteaza ce vrei tu, daca esti in minoritate.

    Simplu, nu?

    • Da Grig, extrem de simplu. Eutanasierea electorala este cea mai simpla solutie.
      Altfel chiar nu e nici o legatura intre masacrarea cu furie a TUTUROR cainilor si consumul de carne. Pentru ca nu o sa omoare nimeni maidanezii ca sa faca hamburgeri din ei. Sau cel putin asa sper!

      • Nu e nici o legatura, intr-adevar, doar ca ma amuza standardele duble. Ucidem vaci, porci si pui pentru ca trebuie sa le mancam, dar sa nu cumva sa ne atingem de cainele blocului, ca „uite ce privire inteligenta are”. WTF people.

  4. „Dar nu-mi pot eu asuma decizia de a-i omorî pentru că ei au omorât la rândul lor. ”

    Nu vreau sa fie eutanasiati maidanezii pentru ca au omorat un copil, ci pentru ca sa nu mai omoare urmatorul copil.

  5. Iar pentru ca un caine nu este un om, pot sa imi asum linistita decizia de a il omori, nu pt ca a omorat un copil, ci pt ca oricand poate omori alt copil. Pentru mine este ATAT DE SIMPLU si pot dormi foarte linistita noaptea.

    Un referendum (ca se tot vorbea si de asa ceva) ar fi bun atat timp cat cei care voteaza cu NU ar pleca cu un maidanez in brate de acolo.

      • Sotia si ambii mei copii au fost muscati de caini. Eu am scapat pana acum, poate si datorita faptului ca sunt mai mare de fel si nu mi-e frica de ei. Eu unul n-as avea nici o problema sa eutanasiez un maidanez (stii tu, injectie, adoarme si moare, nu e nevoie sa-i dau cu lopata in cap, asa cum se insinueaza peste tot – noi, „astia”, am fi niste criminali sadici).

      • Pai exact asta am zis si eu, daca tot suntem atat de umani incat vrem sa-i facem scapati pe cei care raspund cu adevarat, hai sa votam, care e pentru ca maidanezii sa traiasca sa-si ia un caine acasa, cei care sunt pentru eutanasiere sa faca bine si sa omoare unul. Asa, categoric s-ar imputina si toata lumea ar fi multumita

  6. Nu a spus nimeni ca o sa iasa hingherii pe strada si or sa-i eutanasieze pe loc. Or sa fie dusi la un adapost, vor fi vaccinati si pusi spre adoptie. Daca nu o face nimeni intr-un anumit timp 30-60-90 de zile vor fi eutanasiati. Asa este modelul in celelalte tari dezvoltate (care au mai multi bani ca noi), unde nu sunt animale semi-salbatice pe strazi.
    Nu exista decat 2 solutii: ori ii eutanasiezi, daca nu-i adopta nimeni, or ii cresti pana la adanci batraneti. Nu cred ca o sa-ti dai tu intreg venitul ca sa asiguri traiul maidanezilor din Romania.
    Daca vrei animale salbatice pe langa tine te poti muta la tara. Eu unul, nu simt nevoia sa ma inarmez de fiecare data cand ies din bloc pentru protectia mea, sunt si asa destule alte „animale” in Bucuresti.
    Nu incerca sa spui ca exista alte modalitati, pentru ca nu sunt. Singura modalitate viabila o sa fie mereu cea mai ieftina, orice altceva sunt balivernele oamenilor care nu gandesc. *persoanele de fata se exclud*

    • Deja e obositoare lupta, asa ca imi vad de ale mele. Vreau doar sa-ti spun ca m-am mutat deja la tara, nu pentru ca am vrut animale salbatice ci pentru ca am vrut sa plec din Bucuresti. Dar n-am gasit la tara animale salbatice…e o metafora sau tu chiar iti imaginezi cala tara sunt animale salbatice?

  7. Si daca este lupta obositoare… inseamna ca a incetat ? Poate pentru tine, un luptator de ocazie, care si asa nu este afectat in niciun fel.
    Pacat de cei care erau obositi deja de lupta dinainte sa te uiti tu la TV si sa-ti alegi un nou subiect de comentat.
    Pacat de cei care trebuie sa se teama de viata lor prin parcuri sau de cei care nu pot merge cu bicicleta dupa 22:00.

    Si da, era un fel de „metafora”. Totusi.. cum ti se pare ideea ca nu gasesti animale salbatice la tara dar le gasesti in oras ? Si nu, de data asta nu este nicio „metafora”. A… stai… tu nu locuiesti in oras si pentru tine totul ia sfarsit cand te ridici din fata laptop-ului si iesi afara, unde tu nu ai animele salbatice. Must be nice..

    P.S. Scuze daca post-ul meu pare usor ostil. Nu am nimic cu tine, ci doar o divergenta de opinii. Keep writing 🙂

    • Mi se pare ca faci unele aprecieri la adresa mea fara sa ma cunosti, fara sa stii de fapt ce spui. Nu, din pacate lupta nu a incetat, dar este o lupta falsa, pentru ca nu sunt doua cete care se lupta, sunt pe de o parte babele isterice care ar omori un copil ca sa salveze 4 labute si autoritatile care nu fac nimic, si noi, ceilalti, cu pareri diferite, dar care chiar am vrea sa facem ceva dar ajungem sa ne risipim in astfel de false lupte din care de fapt nui castiga nimeni, ci doar se pierd prietenii.
      Daca te referi la maidanezi, din pacate nici macar de statutul de animal salbatic nu se pot bucura pe deplin, atata vreme cat au cipuri implantate si presupusi stapani care-au dat cu semnatura pentru ei. Maidanezi sunt si la mine la tara, sa stii, si sunt la fel de agresivi. Si ce e cel mai rau e ca daca am vrut sa-l reclam pe vecinul ca a aruncat in strada 6 pui, nu am avut unde, pentru ca nimanui nu-i pasa. nu de caini nu le pasa, ci nu le pasa ca sunt jigodii care prin indiferenta lor ne pun viata in pericol. Da, am o haita chiar pe strada, hranita de o femeie singura, de cine altcineva? e strada plina de capuse, mi-a scapat cainele de doua ori, de doua ori a facut babesioza. Am incercat sa discut cu ea omeneste, mi-a zis sa-mi tin cainele si copiii in curte…i-am zis ca-s agresivi si m-a intrebat daca m-a muscat vreunul. Nu, nu m-a muscat pentru ca ma cunosc, dar pe tine, draga Cristian, te-ar musca. I-am explicat asta si mi-a spus ca-s rea. I-am spus primarului, mi-a zis sa fac plangere in scris. Am facut si am primit raspuns sa chem hingherii pe banii mei.
      ce vreau sa-ti spun cu asta? Ca nu ma uit la tv ca sa aleg ce sa comentez, de obicei scriu despre copiii mei, despre cel pe care-l iubesc si cand si cand despre cate un subiect ca asta. dar numai cand am vreo legatura cu subiectul. Doar asa ca sa ma aflu-n treaba nu scriu.
      iti scuz tonul ostil, dar iti reamintesc ca esti totusi la mine-n casa. Am aprobat toate comentariile, chiar si pe cele ostile, pentru ca nu-s vreo sensibiloasa, insa apreciez totusi bunul simt.

Comentariile nu sunt permise.