Magie într-un picior

Magie să fie! Așa a vrut vrăjitorul.

Ce fel de magie dragul meu? Vrei pomi albaștri, flori cu rădăcina-n sus, norișori verzi, șoareci care aleargă după câini? Ori poate vrei păsări în loc de avioane? Cam cum ar fi să ne cumpărăm bilete la cea mai scumpă clasă, pe-un vultur gigantic care să ne ducă-n puf până la capătul drumului? Dacă-i magie, apăi să fie până la capăt! Alice a căzut într-o scorbură și a găsit o lume cu iepuri uriași. Pe noi o să ne ducă un vultur, dar nu călare cum ți-ai fi închipuit, ci în buzunarul de la piept, doar am luat bilete în primul rând! În cioc va duce-un pianist, care ne va cânta tot drumul.  Nu vals și nici tango argentinian, ne va cânta un uragan, iar vulturul va dansa în ritmul muzicii. Mi-e frică să zbor, zbor pentru că trebuie, dar îmi este frică. Așa că o să mă țin bine, o să închid ochii și o să tac. Ești fericit, huh? În sfârșit tac. Dar nu pentru mult timp, pentru că tocmai pregătesc o magie. Când eram mică am fost la școala de magie, nu aceeași la care a fost Harry Potter, am fost la alta, mai de soi, fără pisică, fără bufniță și fără mătură și-am învățat să fac lucrurile să se întâmple. Toată lumea crede că secretul e să-ți dorești cu adevărat. Dar nu e ăsta. Dac-ar fi ăsta am trăi într-o lume de magicieni și nu-i așa, suntem puțini. Uite, eu nu te știu decât pe tine, vrăjitorule! N-am mai întâlnit pe altcineva care să facă vrăji. Dar să revenim la secret. Secretul e să nu mai poți alege, să nu mai fie nici o cale de urmat. Abia atunci apare magia, când creezi tu calea. Asta-i puterea de magician, să faci din nimic un drum, să faci nimicul să se întâmple.

De-asta nu se pot face vrăji oricând, oricum. Atâta timp cât mai există alternativă, nu există vrajă. Când poți alege să te-ntorci ori să mergi înainte, nu e magie. Când ai ceva și nu mai vrei, nu e magie. Când nu ai și știi exact ce vrei, nu e magie. Când ai și vrei mai mult, iar nu-i magie.

Magie e când ai destul, nu vrei mai mult, nu vrei nici altceva, când nu mai ai ce aveai înainte să ai destul și dintr-o dată îți explodează inima de iubire. Când nu există drum și îți faci drum singur către celălalt. Când nu mergi pe drumul altuia, nu mergi nici măcar pe drumul tău, când drumul crește cu fiecare pas pe care-l faci, fix în direcția pe care o alegi, atunci e magie. Nu vezi nimic, nu auzi nimic, nu știi nimic, nu îți dorești nimic, nu știi nici măcar dacă drumul are un capăt, nu speri să găsești ceva anume pe drum ori la capătul drumului și mai faci un pas. Pasul ăla e magie. Pasul ăla face lucrurile să se întâmple. Poate să fie un pas mic ori poate unul mare, un pas ușor ca fulgul sau unul tropăit, nu contează, magie e să faci pasul. Nu știi unde te duce și ce e cu adevărat fascinant e că nu sunt mai mulți pași, este doar unul. Nu e pas după pas, ci doar un pas. Iei pasul din urmă și-l pui înainte, drumul din urmă s-a șters, drumul din față nu există încă. Ai doar un pas. Asta-i magia. Nu poți păstra locul pasului din urmă ci doar amintirea lui, nu știi pasul din față ci doar îl speri a fi unul bun pentru tine. Te lași în voia ta, fără de țel, faci pasul și-apoi sărbătorești magia și drumul presărat cu praf de stele. Rar de tot ai șansa ca pe drumul tău să întâlnești un vrăjitor, același pas, același drum, ca într-un dans.

Anunțuri

Un gând despre “Magie într-un picior

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s