Elefănțelul curios

Sâmbătă am răspuns invitației Deliei de a petrece câteva ore la noul loc de joacă din sectorul 4, Elefănțelul curios. N-am ezitat pentru că ai mei cupii sunt mereu dornici de joacă, de companie, de nou. Mai ales de când ne-am mutat și mai rar au parte de locuri de joacă. De fapt, de când îl am pe Vlad nu prea am frecventat locurile de joacă acoperite.

Acum 7 ani, când am început să merg cu Victor, era altceva, altfel. Erau în București doar câteva spații de joacă acoperite, abia apăruseră. În plus pe vremea aceea aveam o gașcă destul de generoasă de mămici cu copii de aceași vârstă cu Victor și periodic o puneam de o ieșeală, unde altundeva decât la un loc de joacă. Mai schimbam o vorbă, mai prindeam și câteva minute de liniște, chiar era mișto.

Apoi au răsărit noi locuri de joacă, precum ciupercile după ploaie. Mai ales în mall-uri. Teoretic e bine că s-a întâmplat asta, cică face bine la comerț concurența. Practic, au devenit din ce în ce mai impersonale, reci, aglomerate, fără să mai înlesnească și întâlnirea dintre părinți. Treptat am încetat să mai mergem. Copiii au crescut, aveau deja alte preocupări, gașca s-a destrămat…

A apărut Vlad și chiar nu m-au mai tentat locurile de joacă. Majoritatea din gașca veche au rămas la un singur copil în dotare, așa că nici companie nu mai aveam.

Când m-a invitat Delia, mi-am spus, ok, mergem, dar fără să mă gândesc vreo clipă că îmi voi face un obicei în a veni la Elefănțel.

Toată treaba se desfășoară într-o casă cu 3 etaje. Am găsit la parter un spațiu generos, colorat, vesel și totuși destul de intim. Și ce mi-a plăcut mie maxim și s-a mulat perfect pe noile mele idei de loc de joacă a fost faptul că aveau tot soiul de jucării care să faciliteze jocul de rol. Desigur, există și o trambulină pentru copiii țopăitori, există și un tobogan și balansoare, dar există și altfel de jucării. Jocul de rol, în afară de faptul că stimulează imaginația și creativitatea, după părerea mea, ajută și la crearea de legături mai puternice între copii. Una e să se întreacă la cățărarea pe o platformă și alta e să gătească și să servească mâncare la o bucătărie de jucărie. În ultimul caz e nevoie de cooperare, e nevoie de comunicare, mai schimbă două vorbe, e altceva. Exista și un modul frumos, din lemn, pentru copilași micuți, case stimulează motricitatea fină.

DSC_0009

Spațiul pentru părinți este în aceeași încăpere. Mi-am amintit de când era Victor mic, că majoritatea locurilor de joacă aveau spațiile delimitate. La început mi s-a părut un avantaj, vezi doamne lași plodul în grija altcuiva și tu stai la o bârfă mică cu alte doamne. Dar, din experiență zic, se poate întâmpla ca un copchil să fie mai de nedespărțit de mamă și atunci fie pierzi mama, fie te procopsești și cu copchilul, iar discuția derapează inevitabil în câți caca a mai făcut copilul și ce culoare au avut mucii de ieri. Sau, cel mai nașpa caz, plodul personal e într-o zi plângăcioasă și stai și te plimbi între spațiul de joacă și spațiul pentru părinți, de la final ajungi să-ți juri că nu mai faci așa ceva câte zile mai ai de copilărit. Așa că, spațiul Elefănțelului mi s-a părut ideal: suficient de mare cât să te poți retrage într-un colț cu alte mămici și suficient de mic cât să te poți și juca cu copilul propriu fără să te sustragi total discuției cu ceilalți adulți.

Micul atelier oferit de Miniarshow, a venit la marele fix, după ce copiii se cunoscuseră, se obișnuiseră cu locul, așa că au fost cooperanți când au fost invitați la etajul 1 unde au realizat niște mirobolante aripi de fluture, cu care, apropos, ai mei zboară și acum pe tot câmpul încercând să polenizeze buruienile 😀

DSC_0015

Izabela, gazda, ne-a prezentat și ultimul etaj, unde din câte am înțeles se vor desfășura dansuri și diverse sporturi, chiar și pentru mămici, idee genială, zic eu.

Acum că a început școala, în spațiul unde se desfășoară atelierele, Elefănțelul va găzdui și un afterschool pentru copiii din zonă.

Am primit și un voucher care ne permite accesul nelimitat la locul de joacă, timp de o lună. Și mă tentează tare să-l folosesc, pentru că m-am simțit foarte bine, exact ca-n vremurile bune, când locurile de joacă aveau personalitate. Mă gândesc să convoc din când în când și alte mămici și să ne facem cadou câte o după-amiază de pălăvrăgeală activă, de care să se bucure și copiii.

De Izabela doar am amintit, dar merită ceva mai mult de două cuvinte. Este și ea mămică și asta o ajută să înțeleagă atât nevoile copiilor cât și ale părinților, ceea ce e un mare plus. Probabil de aici vine și căldura spațiului. Categoric nu este genul de afacere de mall, în care unicul interes este câștigul imediat. Elefănțelul, prin Izabela, oferă ceva mai mult, oferă atenție și nu în ultimul rând prietenie, pentru că sunt convinsă că la orice vizită Izabela ne va întâmpina cu zâmbetul pe buze, cu o poveste, ne va împărtăși realizările ei, ne va cere părerea, adică ne va fi o gazdă primitoare.

Sâmbătă, în afară de compania selectă a câtorva alte mămici bloggerițe, am savurat și dulciuri de la Secret Kitchen – Home Bakery – bestiale, ce să zic!

Ca și încheiere, zic doar că deîndată ce încep ploile, pe noi ne găsiți la Elefănțelul curios.

Anunțuri

2 gânduri despre “Elefănțelul curios

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s