Nu vreau să te uit

Aud tot timpul oameni care-și promit că nu se vor uita niciodată. De cele mai multe ori este o promisiune de amor, este un jurământ pe care-l rostesc îndrăgostiții. Sună bine, promițător, probabil se vrea o garanție a durabilității în timp a iubirii.

Mie mi se pare greu. Și nu numai că mi se pare greu, mi se pare o promisiune deșartă, o minciună ordinară pe care o spui conștient fiind că vei uita foarte repede. Nu e ca atunci când îți moare tatăl, de exemplu și îți spui că nu-l vei uita niciodată. Asta e clar, lasă în sufletul tău un gol pe care nu-l vei umple vreodată cu un alt tată.

Dar cu o persoană vie? Concret, un bărbat pe care-l iubești dar pe care nu-l vezi, cu care nu vorbești???? Cât timp durează de fapt niciodată? Nu-l vei uita pentru cât timp?

Pe mine mă sperie liniștea care se așterne. După focul pasiunii care a pârjolit tot, a urmat un foc mai domol, apoi doar o căldură, apoi muzica. Iar acum îmi este frică să nu se aștearnă liniștea. Îmi este frică de liniște. Este egală cu moartea. Dacă nu simt intens înseamnă că am murit și toată lumea se teme de moarte. Și eu mă tem de moarte. Nu-mi place liniștea deloc. Gălăgia, agitația, mișcarea, toate astea mă fac să simt. Emoția e viață.

Am încercat să las liniștea să mă cuprindă, dar îmi este frică să nu te uit. Dacă motive de bucurie nu am, atunci măcar îmi caut unele de supărare, de furie, de dezamăgire și dacă nici așa nu merge o să-ți reproșez, o să te rog, o să bat cu piciorul în podea. Măcar așa simt ceva. Și nu te uit. Nu am încredere în “nu te voi uita niciodată”. Ca să nu uiți trebuie să faci ceva, trebuie să provoci, să te miști, să simți ceva, orice. Dacă ai fi lângă mine nu mi-aș face probleme. Dar nu ești. Mi-e frică să nu te uit și-atunci îți scriu. Scriu lucruri cu sens, scriu și prostii, scriu și despre lucruri care-au fost, scriu și închipuirile, scriu și dorințele, scriu tot. Doar așa mă mai simt conectată. Chiar și tu ai spus că nu-mi poate lua nimeni scrisul. De fapt tu ai spus că nu-mi poate lua nimeni talentul….eu nu-s convinsă că-i talent, dar scrisul nu mi-l poate lua nimeni, într-adevăr. Doar inspirația, aia mi-o poți lua chiar tu.

Sunt oameni care reușesc să-și păstreze amintirile mult timp. Eu nu-s bună la asta, mereu le rătăcesc, uit să am grijă de ele…Până acum mai că nu m-a deranjat, dar acum e altceva. Nu vreau să te uit. Când ți-am spus că vreau să te văd mi-ai îndemnat să închid ochii și o să te văd. În fiecare zi verific dacă e așa. Deocamdată merge, dar tot mi-e frică. Nu vreau să te uit și-atunci îți scriu. Alții pot dezvolta obsesii, nu fac nici un efort ca să retrăiască iar și iar o experiență. Eu nu știu să fac asta. Eu am nevoie de senzații reale, am nevoie să alimentez focul. Eu îmi repet că nu vreau să te uit dar nu știu să te păstrez, așa că-ți scriu.

Nu-mi doresc să-ți spun că nu te voi uita niciodată. Este o minciună. Și în plus îmi sună a despărțire, îmi pare că asta își spun oamenii care știu că nu se vor mai vedea vreodată, dar nu au curajul să înfrunte despărțirea. Eu doar nu vreau să te uit și-atunci îți scriu tot felul de prostii.

Anunțuri

2 gânduri despre “Nu vreau să te uit

  1. De uitat, e imposibil să uiți ceva ce ai trăit profund, cu toată ființa ta ! Doar că… felul sentimentului se va schimba, nu va mai fi acel foc de care spui tu, va fi doar o căldură liniștită, care nu doare… și pe care o poți evoca oricând îți e dor de ea.
    Sufletul nu uită, doar că nu putem păstra aceeași intensitate atunci când persoana e departe, în timp sau/și spațiu. Și, e normal așa, e omenesc…. Și totuși, femeile pot păstra acest sentiment, chiar în absența ființei iubite, mult mai mult timp decât bărbații. Uneori, chiar pentru toată viața… Asta dovedește că sufletul lor este cu o octavă mai sus; nu degeaba spune un frumos poem că femeia e mai aproape de cer.

    Îmi place mult blogul tău, ești un suflet frumos, și se vede că ai iubit mult. Ești unul dintre oamenii care îmbogățesc acest pământ. Pentru că, probabil, sunt și destui care trăiesc degeaba…

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s