Ce-ar fi fost dacă am fi plecat atunci împreună?
Cred că mi-ar fi dat prin cap să-ți propun să mergem să bem o limonadă, tu ai fi acceptat, cu siguranță mi-ar mai fi trecut din emoție și aș fi fost un pic mai lucidă. Cu siguranță aș fi aflat de la prima întâlnire că locuiești la mii de km. depărtare și asta poate că m-ar fi descurajat. Probabil că ai fi devenit încă una dintre cunoștințele mele.
Ce-ar fi fost dacă ți-aș fi spus că sunt singură?
Ai fi fost poate un pic mai interesat, altfel ar fi decurs discuția. Ba chiar cred că mi-ai fi cerut să ne întâlnim și nu ai fi anulat întâlnirea. Și cu siguranță aș fi aflat de la bun început că locuiești la mii de km. depărtare și asta poate că m-ar fi descurajat. Probabil că ai fi devenit încă una dintre cunoștințele mele.
Ce-ar fi fost dacă nu ți-aș mai fi răspuns la telefon după ce mi-ai vorbit urât?
Probabil că în timp mi-ar fi trecut supărarea și ai fi devenit încă una dintre cunoștințele mele.
Ce-ar fi fost dacă ai fi venit la întâlnirea de la cafenea?
Aș fi aflat că locuiești la mii de km. depărtare și asta poate că m-ar fi descurajat. Probabil că ai fi devenit încă una dintre cunoștințele mele.
Ce-ar fi fost dacă atunci când amândoi eram la mare aș fi riscat și aș fi venit la tine?
Probabil că ne-am fi distrat, cu siguranță am fi băut iar a doua zi mi-ar fi părut rău și mi-ar fi fost rușine. Aș fi încercat să uit întâmplarea, în timp ea s-ar fi estompat, te-aș fi evitat un timp până când ai fi devenit încă una dintre cunoștințele mele.
Ce-ar fi fost dacă atunci când mi-ai spus că mă iubești ți-aș fi spus că nu te cred?
Ai fi fost dezamăgit, ți-ar fi părut rău că ai făcut-o, m-ai fi evitat, ai fi lăsat să treacă timpul până când aș fi devenit încă una dintre cunoștințele tale.
Ce-ar fi fost dacă ți-aș fi spus acum câteva zile că vreau doar să bem împreună o cafea?
M-ai fi crezut probabil nebună, ai fi crezut că te-am mințit, că tot ce-am spus au fost cuvinte goale. Sau poate ai fi crezut că te mint când îți spun că vreau doar să bem o cafea. Cert e că ai fi crezut că te-am mințit și asta ar fi fost o dezamăgire. Te-ai fi îndepărtat de mine și în timp aș fi devenit încă una dintre cunoștințele tale.
Ce-ar fi fost dacă tu ai fi fost de la început doar încă una din cunoștințele mele?
NIMIC
Și ce-ar fi fost dacă eu aș fi fost de la început încă una din cunoștințele tale?
NIMIC.
Nimic este și acum cu toate că nimic din toate astea nu s-a întâmplat.
Tu ti-ai pierdut timpul citind si vorbind despre scutece, cand aveai asemenea ganduri in cap si te pricepeai atat de bine sa le pui pe hartie? Țțțț…
Hai că m-ai făcut să râd :)))) Au fost și scutecele o parte importantă din viața mea, poate că merita să scriu și să citesc și despre ele.
Sigur, nu le contest importanta, insa asemenea povesti nu trebuie lasate sa se piarda. Asemenea ganduri frumos asternute, e musai sa stea la lumina, sa fie apreciate de cat mai multi.
Promit să nu le mai țin doar pentru mine 🙂
Ce-ar fi fost dacă nu ți-aș fi găsit blogul? Nu știu, dar apreciez că am făcut-o și nu îmi pun întrebări care nu vor avea niciodată un răspuns!
Multumesc Petru! Eu mă bucur că mi-ai găsit blogul
Încă nu mi-au trecut nervii produşi de faptul că ai oprit comentariile la postarea „Bune şi rele” … 👿 Odată mă face şi pe mine cineva „domn” şi eu să nu pot să spun măcar un „Mulţumesc” ??? 👿
Amu’, revenind la oile noastre, există întrebări născute pentru a nu căpăta niciodată răspuns. Cum ar fi dacă … am şti să răspundem la toate întrebările… ?
Domnul meu, eu îți mulțumesc! Fără nervi, da? 🙂
Mă bucur mult că ai ales să scrii şi aşa! Ţi-am spus, aveau şi scutecele farmecul lor dar rândurile astea ajung mai uşor la suflet!
Așa scriam de mult, doar că rămânea scris la mine în calculator, nu îndrăzneam să pun pe blog…Orice are un început 🙂