Povestea tocanei de oaie

Acum exact 3 ani, cam cu burta la gură, am mers, pentru ultima oară, în Schwarz, un sat la capătulul drumului, în Bucovina. Nu este zonă turistică ceea ce face să fie și mai tare.

În anul ăla, am prins Zilele Humorului, un soi de festival al orașului Gura Humorului. Recunosc că pe mine m-a impresionat fix cât zilele berii din parcul Izvor, adică deloc. Nu aș fi mers dacă Victor și verii lui nu ar fi insistat. Mă așteptam la ultra-mega-aglomerație, la mici, bere, țigani, semințe stupite peste tot și alte mizerii.

Am găsit un festival răsfirat în tot Arinișul, de-o parte și de alta a Moldovei, aerisit, civilizat. Copiii, ceilalți decât Victor insistau să le cumpăr turtă dulce. Am cedat până la urmă și le-am cumpărat cele mai mici și mai meschine turtițe pe care le-am găsit. Imediat au mai cerut altele și altele și altele. Uimită, am gustat și eu. Delicioasă! Turta dulce de pe la târgurile din București este un soi de piatră sfărâmicioasă cu un ușor gust dulce pe care în cel mai nefericit caz ai vrea să o mănânci de foame, în lipsă de altceva. Turta dulce de Humor era moale-sfărâmicioasă, dulce, parfumată, cu coajă ușor crocantă, un adevărat deliciu…După această pățanie am fost mai atentă la cererile copiilor și nu mare mi-a fost mirarea să gust cele mai faine dulciuri găsibile prin târguri. Toată floarea Betty Ice era și ea venită la Zilele Humorului, așa că ne-am depravat cu multă și bună înghețată. Am trecut apoi apa Moldovei pe un pod demn de filme de groază dar care dă farmec Arinișului, am executat toate tiribombele posibile, eu mai puțin pentru că Vlad îmi transmitea din burtă cum că nu prea are chef de acrobații…

Pe seară, în compania aleasă a părinților copiilor cu care hălăduisem, am revenit în zona cu haleală, care, culmea, nu era deloc aglomerată. Se pare că doar Bucureștenii se distrează la un festival numai stând la coadă la mici și bere, Humorenii se plimbă, se distrează, ascultă o muzică și numai când îi ia foamea bagă ceva la maț. Așa se face că am gustat un pic de purcel de lapte, mici și, piesa de rezistență, eu și restul bărbaților am mâncat o tocană de oaie, făcută acolo, în tuci de niște neni veniți tocmai din Târgu Mureș. Nu am cum să povestesc cum era tocana aia…bună, bună rău de tot. M-am întors și a doua zi ca să mai mănânc și mi-am luat o porție pe care am dus-o cu mine la București ca să guste și mama. A fost atât de bună că am ținut-o minte, iată, cape piatra de referință a tocanelor de oaie pe care le-am mâncat eu la viața mea.

Acum două săptămâni, ieșisem cu două doamne foarte dragi mie la o terasă colorată pe Polonă, Acuarela pe numele ei. Încă de dimineață se pregăteau oamenii de ceva târg ce părea fain. Pe la amiază, iaca ce vin doi domni cu un ceaun cât toate zilele lângă masa noastră și pun de-un foc…din una-n-alta ne roagă să ne mutăm la altă masă ca să nu ne afume, cum că ei vor să facă o tocană de oaie pentru seară. Whaaaaat? Tocană de oaie? Îmi venea să-l pup pe nenea, dar m-am abținut.

Din păcate nu am reușit să stăm până a fost gata tocana, așa că am rămas cu oful.

Ieri, am intrat într-o măcelărie și primul lucru pe care mi-au căzut ochii a fost o pulpă de berbecuț. Imediat s-au aprins toate beculețele pe care le aveam la mine: bling, bling, tocană de oaie, tocană de oaie, must, octombrie, bling, bling. Cumpărat pulpa, făcut aseară cubulețe, lăsat la fezandat peste noapte cu condimente și un pic de ulei.

De dimineață dar nu foarte, că am dormit bine cu foc în sobă, am curățat și mărunțit morcovi, păstârnac, ardei gras, ceapă și ceva frunze de țelină, am făcut în curte un foculeț, am scos ceaunul de la iernat, am aruncat în el carnea și legumele și un pic de apă și le-am uitat acolo.

IMG_20131005_120306

Doar de foc m-am ocupat și din când în când am mai dat cu linguroiul prin tuci.

Când a început să scadă, am curățat mult usturoi, l-am pisat bine și l-am aruncat și pe el în flăcările iadului să dea gust tocanei.

IMG_20131005_125354

Când deja scăzuse binișor am vărsat și un iaurt ca să-i mai taie din grăsime și am urcat ceaunul mai sus ca să fiarbă la foc mic până pregătesc eu mămăliga….

Ce să mai zic? A fost bună, ca aia de la Zilele Humorului. Bag samă că mă cam pricep 😀

DSC_0638

Anunțuri

3 gânduri despre “Povestea tocanei de oaie

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s