Ca un blestem

Sunt furioasă și mai ales dezamăgită. Aproape că mi-a venit să strig că nu mai ești vrăjitorul meu și mi-am dorit atât de tare să te doară asta cum nu te-a durut până acum vreodată, să-ți lase o rană adâncă, o cicatrice care să-ți amintească toată viața că ai fi putut primi dar n-ai știut să iei. Am deschis o pagină nouă ca să-mi aștern furia. Am ajuns să-mi aștern toate emoțiile pe calculator, dacă vreodată ar prinde viață, probabil că s-ar spulbera instant în fărâme de furie, de bucurie, de lacrimi, de speranță și de dorințe. Dar a sunat telefonul…de când a început să sune mi-am spus că nu o să răspund, dar când am văzut cine e, mi-am schimbat decizia și starea și gândurile. Am fost deturnată de la planul inițial…dar nu pentru mult timp, perseverez, încerc să-mi recreez starea de furie și pare să nu fie prea greu, sunt toată numai furie.

Mă dezamăgești când îți închipui că poți șterge totul doar apăsând butonul delete. Dai dovadă de superficialitate. Cum crezi tu că doar ștergând o melodie de pe facebook despre care eu știu că ai ascultat-o și te-ai gândit la mine, o poți șterge și din sufletul meu? Mi-ai dat-o și nu mi-o mai poți lua după bunul tău plac, când te apucă crizele și nehotărârea. Cum crezi tu că după ce o poveste de-a mea ți-a atins sufletul o poți face să dispară doar cu un click de mouse? Povestea aia te-a emoționat, a lăsat o urmă acolo la tine, în inima ta, a rostit niște vorbe numai pentru tine, pe care tu le-ai auzit, ele există acolo și vor exista mereu. Mă mir că n-ai aflat că nu poți șterge nimic.

Cum îți poți imagina măcar că după ce mi-ai spus că sunt o stea, îmi poți lua acum sclipirea doar ignorându-mă? Rămân aceeași stea, chiar dacă tu te încăpățânezi să nu te mai uiți către mine și o să sclipesc atât cât va fi nevoie, atât cât îmi e dat să sclipesc, fără ca tu să poți influența cu ceva. Și chiar dacă tu nu te uiți spre mine, vei știi în fiece clipă că sunt acolo și că tu ești cel pentru care sclipesc.

Cât de naiv ești când îți închipui că după ce ai spus niște cuvinte care au lăsat urme de foc în inima mea ți le poți lua înapoi? Îți poți lua cuvintele, dar ele sunt goale acum, toată bucuria din ele este acum la mine și eu nu vreau să ți-o dau înapoi. Nu ți-o voi da vreodată, iar tu nu ai cum să mi-o iei.

Stă în puterea noastră să facem lucrurile să se întâmple, dar suntem prea mici și prea neputiincioși ca să le împiedicăm să se întâmple, atunci când ele trebuie să se întâmple. Tu te îndârjești să te opui, nu vrei să simți, nu vrei să vezi, nu vrei…Lucrurile își urmează cursul lor, ignorându-te! Tot ce-ai putea face ar fi să te bucuri, să trăiești, să primești ce va să vină, dar tu te ambiționezi să nu o faci. Tu încă mai crezi că poți face să dispară, că poți șterge cu buretele ceva ce deja există. Ai vrea să știi ce vreau când nici măcar eu nu știu. Și eu sunt curioasă să aflu ce se va întâmpla, dar eu vreau să las lucrurile să mă surprindă. Îmi plac surprizele.

…aș vrea să-ți îndeplinesc dorința dar știu că nu mă pot face să dispar. Nici măcar o moarte nu te-ar ajuta cu nimic.  M-ar ajuta pe mine, poate…

Sunt foarte supărată pe tine. Îmi vine să te fac bucăți ca pe o foaie de hârtie și să te arunc, să dispari și să nu te mai pot face vreodată la loc…ca un blestem, să-mi petrec apoi toată viața încercând să aflu bucățica care lipsește. Măcar așa ar avea sens, tot te-aș căuta, tot aș fi cu tine și tot ar lipsi ceva, exact ca acum.

Anunțuri

2 gânduri despre “Ca un blestem

  1. O femeie grasa sta in fata oglinzii fermecate:
    – Oglinda-oglinjoara, cine-i cea mai frumoasa din tara ?
    La care oglinda:
    – Daca vrei sa-ti spun da-te la o parte, ca nu vad nimic !

    • Știi, inițial nu am vrut să aprob comentariul ăsta pentru că mi-era clar că-mi este adresat mie, personal și că citindu-l nu am făcut decât să te ajut să-ți atingi scopul, acela de a-mi produce durere. Dar azi am simțit să-l aprob, pentru că de fapt nu mă mai doare. Și vreau să-ți spun, indiferent cine ești, că nu am o oglindă, că nu pun întrebări, că nu aștept confirmări. Sunt momente când mă simt frumoasă și momente când mă simt urâtă. Cred că toți avem astfel de momente și ele nu țin în nici un caz de numărul kg. în plus sau în minus. Cu drag, Mihaela

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s