Ciocanul vomitatului

Tot vroiam să povestesc despre copii și nu găseam starea. Azi am citit-o pe Vienela, la cafea (mda, sunt câțiva oameni cu care-mi beau eu cafeaua zilnic Vienela, Mara, Ina – doamnelor sper să vă placă cafeaua la gura sobei)

Așadar, marți, trei ceasuri rele. Pregătesc copilul de școală,suntem gata cu vreo 20 de minute mai devreme, dar stăm și ne uităm la Garfield. După ce se termină episodul, dau să plec și nu găsesc neam cheile de la mașină. Nicăieri, nada, 0. Așa că o luăm la fugă pe jos. Ajung în clasă, parchez copilul și plec. La colțul școlii, aflu de la o tanti că doamna învățătoare și-a dat demisia. WTF? Merg înspre casă cu mintea tulbure și cu nervii în creștere…Mă rog, ziua a continuat cu o amendă de 350 lei – între timp găsisem cheile dela mașină, apoi, cu ocazia întâlnirii cu nea polițistul am constatat că pierdusem asigurarea, bateria de la mașină s-a hotărât și ea că e momentul să crape….dar nu despre asta vroiam să povestesc, cu toate că este extrem de amuzant.

Ieri am convocat consiliu de familie, ca să decidem, eu și tatăl copiilor Vasilescu ce naiba e de făcut cu școala celui mare. Și când adulții au de discutat chestiuni arzătoare și când fac exces de seriozitate, trebuiesc provocați cumva, scoși din starea aia de căcat…Așa că, s-a decis că eu dețin puterea pișatului, Victor este cuprins periodic de puterea căcatului, Vlad beneficiază de puterea vomitatului iar tatălui din dotare, prin excludere i-a rămas înspre folosință veșnică puterea bășinii. Ei bine, după ce ne-am împărțit puterile în cel mai echitabil mod cu putiință, a început lupta. Ca niște părinți responsabili și profund preocupați de educația progeniturilor, nu am rezistat și ne-am alăturat lor. A urmat o adevărată bătălie în care plușurile, pernele și păturile s-au transformat în ciocanul vomitatului, lasoul căcatului, biciul pișatului, sabia bășinii și multe alte arme corect folosite într-o astfel de luptă.

Cu școala nu ne-am decis încă ce facem, cred că mai este necesar încă un consiliu de familie, nici nu știu dacă să-mi iau puterea cu mine sau să-mi iau doar armura de resturi de mâncare uscate.

L.E. – Între timp, câinelui Krug i-a fost atribuită puterea mucilor. Deja aștept cu nerăbdare următoarea bătălie.

Anunțuri

5 gânduri despre “Ciocanul vomitatului

  1. :)))) Abia acum imi dau seama cat de util ne este internetul! Avem si noi asemenea super-puteri, dar nu ne-am dat niciodata seama de ele, nu ne-am gandit sa le impartim, pana cand nu mi-ai deschis ochii! Abia astept consiliul de familie! :))))
    Nasoala treaba cu invatatoarea! A baiatului meu nu si-a dat demisia, dar ne-am mutat noi si am fost nevoiti sa o parasim, ceea ce a daunat grav copilului, pentru o perioada. 😦
    Multumesc pentru cafea! 🙂

  2. Asta îmi amintește de dialogul dintre Făt Frumos și zmeu : În săbii să ne tăiem, în ciorapi să ne mirosim sau în tramvai să ne înghesuim ?
    No, nu știu acum cât de eficientă mai mi-e superputerea ciorapilor dar, în cei 8 ani de armată în care purtam bocanci inclusiv vara, câte 16 ore pe zi, ciorapii puteau clar fi folosiți ca armă chimică.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s