Colțul specialistului

De câte ori nu ți s-a întâmplat să-ți cadă sub ochi o carte, un articol, un filmuleț ori poate doar un status de facebook care să te răscolească? Care să ți se potrivească mânușă, să-ți facă mintea BLING, să-ți tragi o palmă (virtuală, desigur) peste frunte și să te întrebi cum de ai fost atât de idiot până atunci încât să nu trăiești după principiul ce tocmai ți s-a revelat? Mie mi s-a întâmplat de multe ori.

Și tot de multe ori, cu toate că ideea era simplă, logică, de bun simț, cu toate că rațional eram convinsă că mi-ar aduce numai bine, am dat greș de la prima încercare și am și renunțat la idee.

Concret, despre ce vorbesc eu aici? Hai să zicem că vorbesc despre parenting, cu toate că, la fel de bine aș putea vorbi și despre altceva.

Am fost de curând la o prezentare a unei metode de, să zicem, dezvoltare personală, care, mie îmi era complet străină. După niște ani buni de terapie, de formare, de lucru efectiv cu mine (și când zic asta nu mă refer la citit cărți ci la vindecat răni) am reușit să ascult prezentarea și să-mi spun, da dom’le, e treabă bună, vreau și eu! Prezentarea s-a adresat doar în mică măsură raționalului, informația a fost transmisă în special către latura intuitivă a celor din sală. Am privit în jurul meu, erau persoane care știau metoda, care lucraseră cu ea, deci lucrurile aveau sens. Am recunoscut alte persoane care (se) lucraseră cu alte metode și care chiar dacă poate că nu au fost convinși măcar au înțeles profund despre ce este vorba. Și au fost și persoane care nu au ieșit deloc din sfera raționalului și pentru care informația nu a avut sens chiar dacă la final au declarat că le-a plăcut, că a fost interesant.

Din păcate, atunci când vine vorba de educare, de dezvoltare personală, modalitatea copleșitor majoritară în care este primită informația este cea rațională, ceea ce face ca informația să circule, să provoace mici excitări, pe alocuri chiar câteva orgasme, dar cam atât. Comportamente nu reușește să schimbe pentru că, vă spun eu, comportamentele învățate de generații și generații nu se schimbă cu o carte sau cu un filmuleț.

Ori ai avut marele și rarul noroc să te naști într-o familie în care pedeapsa și recompensa nu au existat și atunci vii din copilăria ta cu instrumentele potrivite pentru a crește un copil fără pedepse și recompense.

Fie, ai o înclinație nativă către profunzimi și, până la vârsta la care procreezi primul copil te-ai lucrat deja în diverse moduri concrete și ai scăpat de tarele educației punitive pe care ai primit-o și o asculți pe Aletha Solter și ce spune ea devine ușor de aplicat.

Ori ești un om bun și de bun simț, dar care duci în cârcă tarele educației primite. Și atunci o asculți pe femeia aia bătrână, îi dai dreptate, începi să faci ca ea, dar strângi din cur de fiecare dată când îți vine să-i crăpi capul copilului care nu face ca tine…ești părintele perfect, mereu zâmbitor, niciodată urlător, dar te transformi încet încet într-un sac fără fund de frustrări. Ai înțeles cam cum ar trebui să faci, dar nu știi, nu ai comportamentele potrivite. Când copilul aruncă cu piatra în uriașa plasmă din sufragerie și se duce dracului într-o secundă agoniseala ta de …12 luni, când ți-ai mâncat de sub unghii ca să ai și tu iPhone ca vecina, iar plodul îl aruncă la budă și trage și apa…Ce faci? Atunci ce faci? Nu poți să-l pedepsești, că doar nu-i bine, știi și tu că nu-i bine. Dar furia ta există. Ei bine, atunci fugi în baie, îți înghiți furia, bei eventual și o gură de apă ca să fii sigur că nu mai iese prea curând și apoi ieși de-acolo, calm și-i zâmbești odorului. Care ce a înțeles din toată treaba? A înțeles că a făcut o nefăcută – că doar nu-i tâmpit, că tu te-ai enervat, dar că furia se înghite și mai ales că trebuie să te ascunzi când o înghiți, pentru că furia, supărarea, tristețea, durerea, toate acestea sunt emoții pe care nu trebuie să le avem, trebuie să facem cumva să le reprimăm…Frățică, E GREȘIT!!!!!!! Când procedezi așa, ajungi după un timp, care poate să fie luni dar și ani, să fii obosit, sictirit, să simți orice clipă fără copil ca pe o evadare – pe bună dreptate, dealtfel, că doar atâta timp ai fost în închisoarea propriilor tale emoții. Da, obosești la un moment dat să fii părinte bun. Și cel mai nașpa e că de cele mai multe ori obosești când plodul e adolescent și când poate e cea mai critică perioadă, și-l pierzi și-atunci tot strânsul tău din cur a fost în zadar…

Deci, ca să fim practici, o conferință, un interviu, o carte, un articol NU ARE PUTEREA DE A REPARA CEEA CE PĂRINȚII TĂI AU STRICAT. E excelent să te informezi, să știi ce mai zic alții, să-ți pui probleme, să dezbați, să ai modele, să mergi la conferințe, să privești emisiuni, seminarii, dar du-te și la terapie. Rolul conferințelor, al emisiunilor, al interviurilor, este să informeze, săprezinte, se deschidă ochii, NU SĂ TE REPARE PE TINE. Nu e nevoie să fii în cea mai cruntă depresie, să ajungi să te târăști, poți merge la terapie așa cum mergi la sală sau la înot sau doar la plimbare prin parc. O faci când ești ok, ca să fii și mai bine. O faci ca să repari mici chestii și ca să te menții pe termen lung. Când ești tu reparat, crede-mă, vei merge la o conferință sau vei vedea un film și vei putea cu ușurință să aplici ce-ai învățat, nu vei renunța la prima gherlă, nu-ți vei mai înghiți furia în locuri ascunse, vei fi întreg.

Săptămâna trecută s-a lansat canalul youtube Totul despre mame, unde găsim tot felul de interviuri interesante, informații folositoare. Terapia însă se face cu un specialist, într-un cadru special. Numai de noi depinde dacă lăsăm să fie doar informații sau le transformăm într-un stil de viață liber consimțit, care pe termen lung să ne ajute și nu să ne frustreze.

Anunțuri

Un gând despre “Colțul specialistului

  1. Măi, io unu zău că nu mai înțeleg nimic. Nu am citit în viața mea o carte, un articol, nu am văzut o emisiune, n-am fost la nicio conferință, nu m-a consiliat niciun terapeut, mama era la peste 500 de kilometri distanță, soacră-mea nici să n-audă și totuși am un băiat care este elev la cea mai bună clasă din an (cea de mate info bilingv) al unui liceu care apare ca fiind al 9-lea din țară (clasamentul are în vedere cea mai mică notă de intrare), a terminat clasa a X-a cu media 9,70, a fost olimpic național (și ceva îmi spune că va fi și anul ăsta), a făcut baschet de performanță, acum este plecat pentru două săptămâni în Italia în cadrul unui proiect Comenius de limbă franceză (care este a doua lui limbă ca nivel de cunoaștere după engleză) și cântă la chitară electrică făcând parte dintr-o încercare de trupă.
    În situația asta stau să mă întreb : am greșit că nu m-am informat și documentat cum trebuie pentru creșterea și educarea lui ? 🙄

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s