Nu-mi mai văd drumul

Când m-am născut știam deja cum e iubirea, cum să o recunosc, știam ce o să simt când o voi întâlni, știam că arde cu flacără, că e frumoasă, știam că o să o găsesc, nu aveam nicio îndoială. La fel și tu. Și tu. Și chiar și tu…

Dar nu asta era preocuparea mea, aveam alte priorități, să mă joc, să râd, să învăț despre restul. Când a venit vremea iubirii am pornit încrezătoare în călătoria ce promitea să fie magică…dar uitasem deja ce caut, nu-mi mai aminteam prea bine. Doar intuiția îmi lumina drumul ca o lumânare ce pâlpâie în noapte. Am bâjbâit așa un timp până când, cei din jur, cu cele mai bune intenții, mi-au aprins lumina, mi-au arătat drumul, mi-au spus ce trebuie să caut și când să mă opresc. Și ca să se asigure că nu greșesc și că nu mă voi arde și nici ceară fierbinte nu-mi va curge pe degete, mi-au stins și lumânarea. Din acel moment lucrurile s-au simplificat mult, drumul a fost scurt și drept, flacăra nu m-a mai orbit, a fost suficient să pun pas după pas iar la capătul lui am găsit ceea ce-mi spuseseră ei. Mi-am luat darul mulțumită și mi-am văzut de viață. Lucrurile erau simple, mergeau bine, sfătuitorii mei se dovediseră destul de înțelepți și cu bun simț, îmi puseseră în cale un dar de care nu aveam a mă plânge, ba mai mult, drumul pe care mă îndrumaseră, continua, la fel de lin și drept într-o direcție bună, liniștitoare, sigură.

Pe drumul meu fiind, mi-ai ținut calea. Nu mi-ai făcut nimic, doar mi-ai întins o lumânare cu flacăra galbenă, jucăușă. Ai dispărut, apoi. Poate că nu ar fi trebuit să o iau. Mama mi-a spus doar să nu primesc nimic de la necunoscuți, însă n-am ascultat-o…

M-a ars flacăra ta. Mi-am amintit ceva ce am găsit fără să caut și am știut. Ceara îmi arde degetele, uneori atât de rău încât îmi vine s-o arunc…

Abia acum, la lumina chioară a lumânării, văd bezna din lumina drumului meu. Și-ți sunt recunoscătoare pentru mica flăcăruie. Și te urăsc că mi-ai arătat ceva ce alții mi-au ascuns atât de bine. Mă bucur acum că știu din nou. Era bine când nu știam. Acum e cald. Nu-mi mai văd drumul. Îmi știu calea. Te știu pe tine.

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s