Gay or straight? This is the question

Știu ce-aș vrea să scriu dar nu am nici cea mai vagă idee cum să încep, cum să continui, cum să termin și mai ales cum să le leg.

Vă propun un exercițiu. Cam toată lumea în care mă învârt eu are facebook, care facebook are funcția find friends. Ia bifați voi male și la categoria de vârstă, 35-45. Fără alte filtre. Ce observați? La cel mai subiectiv mod, fără pretenții de adevăr absolut, nici măcar de cercetare serioasă…Mie-mi dă bărbați însurați care arată….nașpa. Na c-am zis-o! Și nu că-s urâți neapărat, ci mai ales neîngrijiți, îmbătrâniți parcă înainte de vreme.

Următoarea idee, văd eu apoi cum le leg. Am avut șansa (!!!! chiar mă simt norocoasă) ca în ultimul timp să fac loc în viața mea mai multor gay, de diferite vârste. Și sunt frumoși. Ok, hai, nu musai  cu trăsături mirobolante, nu toți sunt pe gustul meu, dar toți sunt îngrijiți, sunt impecabili, se îmbracă fain, miros bine.

A treia idee. Am 37 ani, am terminat cu alăptatul de…4 luni. Hormonii alăptători au început să plece, corpul meu își revine încet dar sigur la forma de dinainte de sarcini, nașteri, alăptări, chiar înainte de momentul în care a început să ticăie ceasul meu de mamă, deci, să tot fi avut vreo 26 – 27 ani cu sexualitatea specifică acelei vârste. Acum câteva zile mi s-a spus (cică în glumă, dar pot să jur că nu a fost glumă) că revenirea asta e de fapt un semn de bătrânețe, de out of the game. Mi-a spus asta un straight care, culmea, pretinde că mă place.

Prietenul meu, pe care în momentul ăsta îl simt poate cel mai aproape de sufletul meu și care este gay, mă găsește adorabilă 😀

Mă uit în jur, îmi amintesc de când eram mică și constat că băieții, viitorii soți ai femeilor care suntem, sunt învățați de mici să nu plângă, să nu se emoționeze, să nu se exprime, să se îmbrace în albastru și cât mai șters cu putință, orice culoare, cataramă, floare fiind prin definiție pentru fete. Păpușile sunt tot pentru fete. Băieții nu trebuie să fie frumoși, e suficient să fie sănătoși. Doar fetele trebuie să arate bine. Doar ele au voie să fie preocupate de felul în care arată și asta nu de dragul frumosului ci pentru a reuși să atragă priviri. Băieții e suficient să fie spălați, cu unghiile tăiate și tunși scurt. Acești băieți ajung bărbații puternici care-și iau neveste cărora le fac copii, acei bărbați care țin case, care muncesc ca să-și întrețină familiile, care planifică concediile, o săptămână la mare și una la munte…acei bărbați de care, noi, femeile, ajungem să ne plângem că sunt insensibili, că nu știu să asculte, că nu observă nici dacă ne vopsim părul verde, că iau în râs orice durere de-a noastră, că fac gaură în canapea în timp ce noi ne dorim cu disperare o ieșire romantică. Aceștia sunt bărbații pe care mi-i arată facebook la o banală căutare fără prea multe filtre.

Pe gay îi vezi doar dacă vor ei să fie văzuți. Cei mai mulți aleg însă să nu se expună. Pentru un ochi experimentat (nu al meu, cu toate că mă perfecționez) ei se remarcă totuși prin aspect, prin gesturi, prin atitudine, prin sensibilitate și prin sexualitate. În superficialitatea care ne caracterizează, chiar dacă ne pretindem toleranți, îi considerăm anormali și incompleți prin prisma găurii pe care aleg să o penetreze. Și trecem cu vederea prea ușor toate cele care le lipsesc celor “normali”.

Mda, am promis că nu dau din casă, dar dacă m-am pornit trebuie să spun. Am găsit la prietenul meu gay sensibilitate, emoție, profunzime, conectare. El observă cum mă îmbrac, cum arăt, nu neapărat cu ochi critic ci cu atenție. Da, exact asta e ideea, îmi acordă atenție. Simt că mă vede, ceea ce e mare lucru. Câte femei nu se plâng oare că trec neobservate în fața bărbaților lor? Lui îi pot împărtăși cu ușurință tristeți, decepții, neliniști și are răbdare să asculte, sensibilitate să spună o vorbă, implicare să ofere un sfat. Și tot el are încredere să-și deschidă sufletul în fața mea și să-mi arate acea față umană care le este interzisă de obicei bărbaților. El suferă și plânge și râde și se bucură, autentic, chiar dacă nu în văzul tuturor, dar măcar în fața mea și tot e mult mai mult decât deschiderea pe care am văzut-o la alți bărbați.

Se spune despre gay că au predilecție către anumite meserii din  zona artistică, acolo găsind spațiul în care să poată excela cât de cât liberi de constrângerile societății.

Eu intuiesc că este cumva exact invers. Cred că tocmai plusul cu care vin ei, exact libertatea de care se bucură le înlesnește accesul la niște meserii care presupun simțire, emoție, încântare, frumos. Ei și-au luat cândva această libertatea să fie frumoși, să debordeze de sexualitate, să fie expresivi în diverse moduri, asumându-și riscul de a fi priviți ca niște incompleți, anormali etc. Și toate astea în timp ce noi, ceilalți, „normalii”,  nu încetăm să ne cramponăm de niște tipare constipate care nu ne lasă să fim ceea ce suntem de fapt

Probabil că tocmai atenția lor pentru frumos îi ajută să arate bine un timp mai lung, în timp ce noi, după ce ne vedem la casele noastre începem să facem burtă, să ne îmbrăcăm și cu haine mai urâte, că pân’ la urmă cin’ ne vede? Partenerul ne vede, în principiu, adică exact persoana pe care se presupune că o iubim cel mai mult. Noi facem un efort să arătăm bine, să părem buni și sensibili până când ne găsim perechea, apoi dăm masca jos și ne arătăm adevărata față. E o motivație de fațadă, care dispare de îndată ce ne vedem cu sacii în căruță. În lumea noastră ”normală” frumusețea este moneda cu care cumpărăm un certificat de căsătorie. În lumea lor „anormală”, frumusețea este un lucru care merită păstrat, care merită exprimat, mereu în diferite forme. Grija pentru estetic (chiar dacă uneori exagerată) este un scop în sine nu doar o tehnică de manipulare a potențialului partener.

În tot acest vălmășag de idei, nu pot să nu mă întreb ce este mai de dorit, accesul la emoție, la sensibilitate, la frumos cu asumarea posibilității de a fi gay sau o viață sexuală procreatoare cu asumarea posibilității de a pierde accesul la simțire și la frumos?

L.E. – No comment 😛

Anunțuri