O zi mov

Duminică am avut o zi mov. Asta după ce o prietenă dragă și foarte simpatică mi-a demonstrat științific că eșecul are gust de migdale. Nu intru în amănunte, dar e pe bune.

După ce am aflat acest mic detaliu interesant, am avut o revelație: bucuria este mov, mov de lavandă.

Am plecat de dimineață către parada de Ziua Națională a României și așa cum ne șade nouă bine, am ajuns la timp pentru paradă – lavandă, dar mult prea târziu pentru a găsi vreun loc de parcare – migdale. Așa că m-am plantat cu cei doi copii lângă un stâlp în timp ce altcineva se chinuia să parcheze. Nu vedeam nimic, nici pomeneală de paradă…speram doar la avioane – migdale. Colac peste pupăză, am nimerit lângă un nene care venise ca să se certe, cu oricine, pe orice temă – migdale amare rău. După ce am am asistat la câteva scandaluri în doar 10 minute, am decis ca, dacă tot nu văd nimic, măcar să schimb stâlpul în speranța unui nene mai puțin recalcitrant. Zis și făcut, stâlp nou, o nouă perspectivă – salt copilul cel mic în cârcă, victorie, vede! – lavandă. Cel mare cu botul lung că el nu vede nimic – migdale. O doamnă se împiedică cumva de botul lui Victor care de la atâta supărare atârna deja prin noroi și-i propune să-l ia în cârcă. Încerc să protestez, dar până sa mă dumiresc eu, copilul era deja sus și privea fericit parada – lavandă, lavandă, lavandă! Ca să nu stric echilibrul trebuie să spun că pe jos era noroi, geaca mea era deja plină, iar doamna cu suflet bun avea o hainută de stofă albă – deci, migdale.

După ce i-au paralizat umerii și l-a lăsat jos, am observat că stâlpul pe care-l sprijineam avea niște găuri numai bune pentru cățărătorul familiei. A fost suficientă o privire și Victor a fost sus de unde a privit parada…- lavandă.

Între timp nici Vlad n-a stat degeaba, a sedus un bătrânel care mi-a șoptit la ureche că după paradă, mașinile militare se parchează pe Kiselef și pot să-i duc pe copii să le vadă, să le atingă, să le miroasă – lavandă.

La final, când urma să defileze fanfara și regimentul de gardă și protocol Mihai Viteazu, lumea nerăbdătoare a plecat cât au dat ăștia onorul, așa că am ajuns în față de tot și i-am văzut în toată splendoarea – din nou lavandă.

După paradă am mers să vedem mașinile…ce fericire – lavandă.

Apoi întâlnirea cu prietena, bârfe ca între fete, cu picanterii, cu obscenități, tocat bărbați, băut vin, povestit despre mari iubiri cu aromă de lavandă.

Iar la final de zi – o fluturare de drapel care-a adus…ce altceva? Miros de lavandă, desigur.

Ajunsă într-un final acasă, fericită dar înghețată și obosită, mi-am pregătit o cadă fierbinte cu sare de baie cu lavandă, mi-am curățat apoi fața cu apa de lavandă și m-am cremuit cu crema cu lavandă și migdale (!!!) de la Farmacia Basarab după care am trecut repede în revistă ce știam eu despre lavandă de la doamna doctor Ruxandra Constantina: relaxant, cicatrizant, antiinflamator. Și desigur miros de fericire!

Anunțuri

3 gânduri despre “O zi mov

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s