Eu sunt tu

Atâtea senzații mi-ai dat să simt, chiar de atunci din prima clipă…m-ai cotropit, te-ai apropiat fără să te chem și n-ai mai vrut să pleci. Dar ai plecat cu toate că eu te-am așteptat. Am vrut să te iau cu mine și tu ai preferat să te hlizești și să pleci singură. Pentru ca imediat să începi să vrei, vreau aia, vreau și ailaltă…tot vrei! Iar eu nu vreau. Nu vreau nimic, doar liniștea mea, echilibrul. Nu-l am dar mi-l doresc, nu-l văd dar mă salvează.

Te-am gonit și apoi mi-a părut rău. N-aș fi vrut să te superi, n-aș fi vrut să pleci. Îmi place să te gonesc iar tu să te întorci. Îmi place să te alung dar să te știu totuși aproape. Nu vreau să mă părăsești…

M-ai fermecat cu poveștile tale și oricât am încercat n-am reușit să stau departe, te-am urmat îndeaproape, am răspuns prezent la fiecare chemare de-a ta. M-ai vrăjit cu siguranța ta, m-ai bulversat cu fragilitatea, m-ai surprins cu inocența…am fost rău și tu m-ai iertat, am fost meschin și tu mi-ai arătat înțelegere, am vrut să-ți rănesc orgoliul dar tu nu ai așa ceva.

N-am vrut să recunosc, dar devenea chinuitor. Nu ești perfectă, nu ești așa cum îmi doresc, nici pe departe cum mi te-am construit în gând. Ești atât de…umană! Și peste emoțiile mele le torni și pe ale tale. E ca și când ai turna gaz pe foc. Știi ce explozie o să fie dar nu te oprești, te joci și-ți admiri apoi opera bătând din palme ca un copil ‚”uite ce-am făcut, ia uite ce frumos arde!” Eu ard, mie-mi dai foc de fiecare dată, fată nebună.

În ziua aceea n-am mai rezistat și ți-am spus. Am schimbat puțin rolurile. Am vrut să fiu tu, să torn eu gaz, să fiu eu cel ce provoacă incendiul. A fost fabulos. Este de neimaginat să răzbată până la mine o fericire așa de mare ca a ta. A fost zguduitor să-ți simt nesiguranța, sfâșietor să-ți simt iubirea și să-mi dau seama că nu ți-o pot întoarce așa cum mi-aș dori. Pentru că mi-e frică. Imediat m-am simțit vulnerabil. Eram descoperit, te-am lăsat atât de  aproape de mine încât am devenit unul singur. M-am considerat slab și m-am judecat aspru. A urmat o furie oarbă, mai presus de distanțe, de timp, de iubire. Am vrut să te rup în bucăți, să te dobor, să te lovesc, să-ți interzic să mai respiri. Nu ți-am dat răgazul nici măcar să te ridici între două lovituri, în furia-mi distrugătoare de orice-mi stătea în cale te voiam dispărută. Nici măcar nu am avut curajul să-ți spun că eu sunt acela care-ți trage pământul de sub picioare, însă tu ai știut, m-ai mângâiat și mi-ai vorbit atât de blând… Mă așteptam să încerci să oprești furia mea, să te pui în calea ei, să te revolți, să o înfrunți. Sau măcar să te înfricoșezi și să stai departe. Te-aș fi învins. Dar nu, tu te-ai scufundat în mine, mi-ai simțit toată lupta, toată durerea, toată deznădejdea, toată încrâncenarea, mi-ai trăit drama…când ai văzut că nu poți rămâne în picioare în fața izbiturilor, te-ai lăsat dusă de val, purtată brutal, fără avertisment, ai plutit, te-ai scufundat. Știu că ai fost surprinsă de forța mea, nu ți-ai fi imaginat câtă energie poate să zacă în liniștea mea. Nu te-ai luptat nicio secundă cu mine, ți-ai dus lupta cu tine. Tu ți-ai propus să nu renunți și asta faci. Rămâi lângă mine. Eu sunt tu.

Anunțuri

Un gând despre “Eu sunt tu

  1. E fabulos articolul…rezonez cu el 100%! Imi citesti gandurile, eu nu te cunosc, dar parca mi-as citi proprile reflectii, inversate fiind doar rolurile de gen. Felicitari!!!!!!

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s