Săptămâna bloggerului sustenabil

Am acceptat fără rezerve provocarea lui Chinezu, așa că iată-mă parte în experimentul Săptămâna bloggerului sustenabil.

Mi-a spus mai prin vară o prietenă că ea nu-și poate imagina cum este să stai la casă, că la ea totul curge prin țevi, și apa, și gazul, și căldura. După mai bine de un an de locuit la casă cred că pot afirma despre noi, ca familie, că suntem sustenabili. Atunci când stăteam la bloc, în București, pe Calea Victoriei și când totul îmi venea pe țeavă și tot pe țeavă se ducea, nu-mi puneam mari probleme.

Nu știu câtă apă consumăm acum pentru că apa vine din pământ, dintr-un puț al nostru și nu am montat apometre. Primul gând care probabil vă vine în minte, e că risipa e înfloritoare dat fiind că apa noastră nu-i pe bani. Nu-i pe bani, dar…apa noastră nu pleacă într-o canalizare colectivă ci într-o fosă septică aflată sub intrarea în garaj. O fosă pe care e bine să nu o umplem foarte repede, o fosă care e parte din casă și de care avem grijă. Despre canalizarea de la bloc nu am avut vreodată conștiința că-i a mea… Și atunci, de când ne-am mutat aici am învățat să spăl vasele punând apă în chiuvetă și fără să las robinetul să curgă pe toată durata operațiunii. M-am obișnuit să închid robinetul atunci când mă spăl pe dinți. Chiar și atunci când fac duș mai opresc apa. V-am spus de ce, din economie în vederea (ne)umplerii fosei. Dar nu-i numai asta. Mai este și boilerul de apă caldă. Să nu înțelegeți greșit, și apa noastră caldă vine tot pe țeavă, dar vine fix din camera tehnică, din boilerul de 150 l. Este un volum pe care-l pot cuprinde dintr-o privire…dacă-l consum pe tot, e musai să las să treacă câteva ore până să am din nou apă caldă. În București? Habarnam ce se afla la capătul țevii, nu știu de unde venea apa, nu aveam nici cea mai vagă idee asupra volumului și recunosc că nu mi-am pus niciodată problema dacă apa va ajunge și pentru vecinul. Acum, când spăl vasele fac în așa fel încât să rămână apă și pentru îmbăierea de seară.

Cealaltă problemă, cea a resturilor alimentare sau cât de multă mâncare aruncăm este și ea o problemă pe care am conștientizat-o recent. Și tot pentru că ne-am mutat la casă și ne-am lovit de o cu totul altă realitate decât la bloc. La bloc, aruncam la gunoi, strângeam sacul la gură și-l zvârleam la ghenă…nu am nici acum dimensiunea cantității de mâncare aruncată. După ce ne-am mutat aici, din cauza birocrației și desigur și a comodității noastre, nu am încheiat contract cu REBU decât câteva luni mai târziu, timp în care gunoiul era cărat cu mașina proprie până la cea mai apropiată pubelă publică – operațiune deosebit de scârboasă, pestilențială și extrem de insalubră prin prisma zoaielor care se scurgeau din sacii menajeri. Așa se face că după doua, maxim trei drumuri, am început să-mi pun problema ce arunc. Și aruncam mâncare, munți de mâncare. La început mi-am spus că nu am ce să fac, este gunoi și asta e. Dar nu-i chiar așa. De nevoie am calculat cam câtă mâncare ar trebui să fac ca să reduc cantitatea de resturi. Am început să gătesc mai puțin și nu numai asta. Am acordat o mai mare atenție felurilor care aveau succes și celor care aveau șanse mai mari să ajungă la tomberon. Pe cele din urmă le-am rărit sau chiar le-am eliminat. Până la urmă, cred că e mai bine pentru toată lumea să mănânce lucruri plăcute. Am ales să gătesc cantități mai mici așa încât să nu se mai plictisească mesenii de aceeași mâncare servită mai multe zile la rând. Procedând așa s-a redus semnificativ cantitatea de mâncare aruncată. Bașca câinele din dotare și maidanezul aciuat la poartă care au devenit cumva porcii familiei, adică nu mai merge la tomberon nici măcar ultimul dumicat din farfurie, totul este strâns într-o troacă și merge la câini. Desigur, la limită se poate contoriza și-n bani, de când procedez așa le asigur o masă caldă pe zi și restul boabe, iar un sac de boabe ne ajunge acum dublu ca și timp.

Mi se întâmplă ca la finele săptămânii, atunci când fac curat în frigider, să am tot felul de resturi de brânză. Mezeluri nu consumăm, deci n-avem resturi. Cu brânza aceea, fie fac plăcintă, fie paste….ideea e că folosim și acele resturi care devin mai puțin apetisante dar sunt încă comestibile.

Toată această introspecția în intimitatea familiei mele am făcut-o în cadrul experimentului social susținut de Unilever și agenţia 360Insights.

După o săptămână în care am ținut cont de recomandările Unilever, am realizat că, de fapt, pe noi nevoia ne-a ajutat să conștientizăm și să stopăm risipa de apă și mâncare. Sunt conștientă că situația noastră este una particulară, că nu toată lumea se mută de la bloc la casă, nu toți trecem de la canalizare la fosă septică sau de la ghenă la tomberon de 120 l, dar o monitorizare făcută cu simț de răspundere și adoptarea unor recomandări de bun simț, ne pot transforma din risipitori în sustenabili. 

Anunțuri

Un gând despre “Săptămâna bloggerului sustenabil

  1. Subscriu la ce zici. Eu si Dana avem cam 8 luni de cand ne-am mutat si mai de voie mai de nevoie suntem destul de covernisiti cu ce consumam, cu timpul nostru, cu tot.
    Este o senzatie placuta sa fim constienti de ce se intampla cu noi si in jurul nostru.
    Nu aruncam decat plastic si chestii nereciclabile.
    Resturile de mancare, daca ramane ceva, se duc la cei doi caini maidanezi aciuati pe langa casa. Frimiturile se arunca la pasarele, o mica plata pentru trilurile de dimineata. Resturile de legume se duc in ladita de compost. Sticlele si hartiile se transforma in „ateliere de hand&craft”.
    De ce toate astea? Pur si simplu ne-am trezit cu obiceiuri noi si mai sanatoase, cred. Toate lucrurile au capatat un sens pentru noi si pentru mediul in care traim.
    Platim mult mai putin pe mancare, gatim mult mai des si suntem incantati sa descoperim chestii noi care sunt pur si simplu in jurul nostru si nu costa nimic, cum ar fi macese, nucile (avem nuci salbatici prin toata zona), mere si prune (ale fel salbatici). ca sa nu mai zic de papadie, coada soricelului, pelin salbatic ….
    Phui cate ar fi de scris.
    Pe scurt tot ceea ce noua ne place sa facem si sa traim le-am combinat intr-un singur proiect: Casuta Familiei Noastre.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s