Stătea tolănită lângă sobă și sorbea tacticoasă din cana mare de cafea. Unghiile roși, bine îngrijite încolăceau licoarea și o făceau să pară valoroasă, banala cafea căpăta noi valențe. Mereu am admirat-o, este frumoasă, este îngrijită, isteață, tupeistă și are marea calitate de a pica mereu în picioare. Și e mereu atât de veselă.
Știi care a fost cel mai trist moment din viața mea?
Mi-am calculat repede de când o cunosc. Să tot fie 10 ani. Știu că a fost și tristă în timpul ăsta. A fost tristă și înainte, mi-a povestit câteva episoade. Încerc în gând: atunci când te bătea tatăl tău? Atunci când ți-ai pierdut firma?
Apoi gândul s-a mutat de la ea la mine. Nu știu cum… Când a murit tata? Când mă critică mama? Când omul pe care-l iubesc nu-mi vorbește?
Stăteam în brațele lui (ale soțului) pe canapea, mă ținea de după umeri și ne uitam la televizor. De fapt se uita el. O fată de pe ecran mi-a amintit de o fostă prietenă și gândul a fugit aiurea. M-am trezit că făceam un fel de inventar: și S și-a găsit iubit, până și L are o relație după atâta amar de vreme, chiar și M care era resemnată și nici nu mai căuta și tot și-a găsit pe cineva….numai eu nu am pe nimeni, sunt singură de-atâta timp și nu pare că asta se va schimba prea curând. Apoi mi-am adus aminte că sunt în brațele lui, că-s măritată…dar așa singură mă simțeam încât am uitat toate astea. Mi s-a părut atât de trist. Încă-mi vine să plâng când îmi amintesc cât de singură m-am simțit în brațele lui.
A sorbit apoi din cafeaua cu mult lapte și am vorbit despre altceva. Era tristă cu unghiile ei roșii, perfecte.
Trist si atat de adevarat pentru multi, foarte multi oameni de pe acest pamant.
Cuvintele tale au o forta extraordinara!
Imi place!
:(((
simt ca asta ma asteapta si pe mine….imediat.dupa colt