Tu ești iepurele, așa mi-a spus Moș Crăciun

Crăciunul nostru este azi. Acum. Închide ochii și simte mirosul de iarnă. E prea ger ca să răzbată mirosul de brad. A nins mult azi-noapte, doar brazii mari își mai arată crengile, cei mici sunt doar mormane de zăpadă. Cu un băț lung și ascuțit aduni rășină de pe scoarța crăpată a celui mai bătrân brad. În sfârșit simțim mirosul…tu încă mai fumezi. Îți scapi pe jos mânușile mari și-apoi cauți prin buzunarul de la haină. Bricheta nu vrea să se aprindă, dar un pic încălzită în palmă merge. Dai foc rășinii iar mirosul devine tăios. Totul în jur este sticlos și rece, doar mirosul acela pare viu. Mă apropi ca să simt mai bine iar tu îmi scuturi zăpada de pe creanga de deasupra fix în cap. Pentru o secunda nu mai văd nimic, apoi mă simt precum Crăiasa Zăpezii cu genele de gheață. Revin la forma mea umană când zăpada începe să mi se topească în jurul gâtului, semn că încă-s vie și caldă…neplăcută senzație și totuși însoțită de amintiri dragi de demult, din curtea școlii. Privesc la vremea de atunci și știu ce am de făcut, nu trebuie decât să te prind, să te trântesc și să te bag cu nasul în zăpadă…Alergi prea repede dar nu mă las, sunt la doar un pas în urma ta, întind mâna și chiar când să te prind te-mpiedici și te-ntinzi pe burtă cât ești de lung. Mă arunc lângă tine, cu o mână dibace îți afund fața în albul ce ne înconjoară, zvâcnești cu forță într-o încleștare pe viață și pe moarte și ne rostogolim așa până la primul obstacol apărut parcă de nicăieri. Un brad micuț, deranjat de hârjoneala noastră și-a scuturat zăpada peste noi, certându-ne că-i facem țăndări liniștea. Un sărut scurt, furat printre hohote de râs…și-apoi ne scuturăm zăpada de pe gulere. Ăsta e bradul nostru de Crăciun. E mic cam cât mine și morocănos cam ca tine. Izbitura l-a lăsat în fundul gol, nici fir de zăpadă nu mai e pe el. Pufnește arțăgos către noi când ne prostim cântându-i “O, brad frumos”. Te-ntinzi deasupra lui și-n vârf îi pui căciula ta, iar eu îl înconjor cu fularul cel lung ca un curcubeu. Acum îi vine și lui să râdă și nici măcar nu s-a uitat în oglindă. Când ceasul lui Moș Timp a înghețat de tot, ne strângem jucăriile și o luăm din loc spre nicăieri.

Te invit la mine Crăciunul ăsta. O să-ți ofer o cană de vin fiert cu scorțișoară și cuișoare. Mai sunt și câteva fursecuri și cozonac făcut de mine. Și-i cald la mine, o să avem urechile și nasurile roșii și n-o să putem să ne spunem că suntem frumoși pentru că vom arăta exact ca piticii din Albă ca Zăpada. Nici cadou nu ți-am pregătit…dar tot îți dau ceva, o poveste cu un iepure. M-am gândit la tine când am citit-o. Tu ești iepurele, așa mi-a șoptit Moșul. Eu sunt nimeni sau cine vrei tu să fiu.

cartea cu iepurele

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s