Bilanț 2013: a fost un an rău

2013 a fost rău. Chiar dacă a fost o piatră de hotar, chiar dacă el va rămâne un an de referință, chiar dacă îmi voi aminti de el, a fost totuși un an rău. Așa îl simt. În afară de partea materială, concretă, palpabilă, care e mers extrem de prost, altceva rău nu-mi vine totuși în minte. Dar sentimentul e de an rău, greu.

Ia să vedem…a fost un an în care am fost îndreptată către relație, de fapt către oameni, noi, în cele mai multe cazuri. Asta a adus în atenția mea lipsurile din relația personală. Neplăcut…

Am cunoscut anul acesta oameni noi, extraordinar de faini și simt că îi voi avea mult timp în preajmă. Dar niciunul nu a umplut golul pe care tocmai îl recunoscusem. Ba mai mult, anul acesta am observat o repoziționare a mea în așa fel încât toată atenția mi-a fost către un anumit tip de oameni, mai sensibili, mai profunzi, care prin datul lor au acces la durerea interioară. Asta m-a ajutat pe mine să iau act de prezența propriei mele dureri, să mă uit către ea, să o ating, să curăț rana, să iau decizii și spre finele anului, chiar să mă împac cu ele. Ăsta e un pas important, de-asta zic că 2013 va rămâne un an de referință, el este anul în care m-am hotărât să-mi dau din nou voie să simt. Pe termen lung știu că va fi bine, acum însă simt doar durere.

Tot acum, pe final am început să mă întreb din ce în ce mai insistent care e rostul încercărilor ce mi-au fost date în acest an. Am sentimentul că mi se pregătește ceva sau poate că eu îmi pregătesc ceva.

Pentru ce mi-au fost aduși în juru-mi toți acești oameni speciali? Să fie doar o întâmplare sau ceva din mine i-a chemat? Ori poate ei m-au chemat pe mine? Dar de ce? Ce urmează să întreprindem împreună?

De ce s-a făcut ca exact în 2013 să încep să mă îndoiesc de lucruri pe care le credeam de mult clarificate? Cum s-a făcut că exact acele certitudini pe care le construisem cu prețul pietrificării mele și pe care le credeam cele mai solide s-au dus dracului, s-au zguduit și s-au dărâmat?

De ce mi-a fost dat să simt gustul celei mai dulci iubiri dacă nu reușesc să mă bucur de ea?

Toate astea la un loc mă fac să aștept să se întâmple ceva. Dar ce? O nouă reclădire a lucrurilor vechi pe o altfel de bază? O nouă construcție? Un nou început?

Îmi pare că fiecare lucru adus de 2013 are un sens profund, este o părticică fără de care întregul ar fi imposibil. Și totuși nu reușesc să văd întregul, nici măcar nu-l intuiesc, nu reușesc nicicum să leg părțile între ele. Ca într-un puzzle, în care fiecare piesă este importantă, doar una dacă lipsește tabloul nu există, dar numai întregul te bucură. Așa e 2013. E anul în care am primit piesele. Rămâne un an rău, pentru că nu am reușit să le leg…

Acum, la vreme de bilanț, singura soluție care-mi vine în minte este să iau distanță, să mă retrag. Poate că o privire de ansamblu, de la distanță, îmi va schimba perspectiva.

Anunțuri

Un gând despre “Bilanț 2013: a fost un an rău

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s