Crăciun vesel ca-n reclamele la Coca Cola

La finalul unui 2013 de căcat mă așteptam desigur la niște sărbători de căcat. Banii, cei puțini, ne-au intrat foarte târziu, deajuns doar pentru cadourile copiilor. Într-un suflet am alergat să cumpărăm două lego-uri, le-am împachetat și, desigur, când am ajuns acasă am constatat că Victor avea deja lego-ul pe care Moșul tocmai se pregătea să i-l aducă. Pe 24 decembrie cine alerga prin afi să schimbe lego-ul? Je, evident. Dar nu despre lego vreau eu să vă povestesc. Am început așa doar ca să creez contextul potrivit.

Mă întreabă Moșul ce-aș vrea să-mi aducă…mna, ce naiba să-mi aducă când știu că ratele-s neplătite? Nici nu m-am gândit prea mult, am zis din prima de niște pastile de slăbit (!!!). Tot pe 24 dec, m-am trezit așa c-un gând bun și mi-am zis buei, ești nebună, n-ai luat în viața ta așa ceva, ce-ți veni? Și pe altă voce, tot eu Da fată, ai dreptate, nu asta ne trebuie nouă…

Ce să-i mai scriu Moșului, că nu mai era timp, l-am sunat direct:

– Frățică, mie să nu-mi aduci pastile! Ai înțeles?

– Păi și ce plm să-ți aduc?

– Nu știu…o carte?

– Ce căcat de carte?

– Nu știu, vezi tu…

Fix în mijlocul acestei domestice conversații, păcăne mesajul pe whatsapp sau pe facebook, nici nu mai știu

– Ți-ai luat măh, Cimitirul?

Cimitirul – îmi spusese un prieten de ea cu vreo două săptămâni înainte, citisem și o recenzie, mi-am spus că trebuie citită și a rămas cu trebuie…Acum era un moment bun.

– Băi, gata, știu, îmi cumperi Cimitirul

– Ce-i asta?

– Carte

– Cine dracu a scris-o?

– Unu, Teleșpan

– Să mori tu c-așa îl cheamă?

– Pe bune…

– Și unde o găsesc?

– La Cărturești.

Pe 25 decembrie, în sfântă zi de Crăciun m-am apucat, așadar, să citesc cea mai tare carte, Cimitirul, a lui Teleșpan.

Cimitirul-Telespan1

Eu cred despre mine că sunt un om vesel și cu simțul umorului. Și mai cred că oamenii veseli și cu simțul umorului greu pot fi făcuți să râdă. Nu râd frate din orice, tre’ să spui ceva de râs, inteligent, ca să râd. Zâmbesc mult, dar să râd în hohote?

La filme am mai râs până acum, dar la cărți nu prea. De fapt chiar nu-mi aduc aminte să fi râs la vreo carte.

Ei bine, la Cimitirul am râs din tot sufletul, am râs în hohote, am râs cu lacrimi. În ciuda faptului că am râs așa de mult și că m-am distrat copios este o carte foarte profundă cu multă muie, pulă și căcat.

Și uite cum de unde mă așteptam la un Crăciun de căcat am avut parte de un Crăciun cu căcat și cu multe lacrimi de râs. Pe bune, a fost exact genul ăla de Crăciun vesel, așa cum e el în reclamele la Coca Cola, numa’ că spiritul venea de la Cimitir.

În alte circumstanțe aș fi zis că dacă nu sunteți prea pudici să o citiți, dar la dispoziția pe care o am acum zic să o citiți oricum, că e mișto tare. În plus, chiar este o carte bună de citit la început de an. Ridică suficient de multe probleme cât să ne alegem rezoluții pentru anul ce tocmai începe.

An nou cu bine!

Anunțuri

2 gânduri despre “Crăciun vesel ca-n reclamele la Coca Cola

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s