Sabia de lemn

Astăzi m-a certat doamna. Victor n-a avut caietul la el la comunicare și la dezvoltare personală. La comunicare de fapt i se terminase și a uitat să-mi spună. La dezvoltare personală știam de dimineață că și l-a uitat. Aș fi putut să i-l dau dimineață sau să i-l pun în ghiozdan. Dar nu am făcut-o.

Eu vreau ca dacă tot îl duc la școală măcar să se aleagă cu ceva. Și nu mă gândesc la învățat scris, citit, adunări, scăderi. Mă gândesc să folosesc măcar primii 5 ani întru formarea lui ca om. Mă aștept ca dacă doamna l-a mustrat că și-a uitat caietul acasă, să se responsabilizeze, să înțeleagă că orice activitate are nevoie de o pregătire în prealabil, că dacă vreau să mă duc la piscină ar fi bine să-mi iau slipul, tot așa cum dacă mă duc la ora de dezvoltare personală, bine ar fi să am caietul la mine. Când avea 2 ani i-am cumpărat un troler mic și când plecam pe undeva îl lăsam să-și facă bagajul. Primul bagaj a conținut doar un pluș. Al doilea a avut și o mașinuță. La 5 ani a plecat în tabără și și-a făcut bagajul singur, impecabil. Dacă i-aș face eu ghiozdanul nu cred că ar înțelege asta prea curând. Este exact cum vezi prin parcuri, copilași dornici să se cațere pe tobogane care apucă să facă doi pași și vine mama/tata/bunica/bona/etc. smulge copilul și-l urcă-n zbor pe tobogan, pentru ca mai apoi, dacă întoarce o secundă capul, bietul copil se aruncă de sus, în gol…normal de altfel, dacă în zbor a urcat, tot în zbor coboară. Dacă l-ar lăsa să se târască la urcare, mai mult ca sigur că i-ar da în cap să se târască și la coborâre. Ei bine, cam astea sunt așteptările mele de la școală, să învețe să fie responsabil, să afle că acțiunile lui au consecințe…dar astea le învață numai dacă-l las să facă, chiar și prost, mai ales prost. Dacă-i fac eu ghiozdanul, dacă-l verific tot timpul, dacă îi fur toată libertatea nu va învăța niciodată nimic, va face dacă i se spune. Se va angaja și va fi un angajat bun dacă șeful îi va spune ce să facă. Eu nu-s un angajat bun. De fapt nu-s nici măcar angajat…

Aș fi vrut să-i spun doamnei toate astea, să-i explic că de fapt tocmai pentru că mă interesează ce se alege de capul lui îl las să vină fără caiet la școală…

Dar nu i-am spus. Pentru că în cele 5 minute cât am așteptat la ușă cu ceilalți părinți, mămica celui mai silitor copil din clasă ne povestea cum stă seara lângă el cu o sabie din aceea de lemn în mână și cum greșește cum îi arde una peste picior…sau dacă numără pe degete îl arde peste mână.

O altă mamă povestea că a fost foarte obosită când s-a întors de la serviciu și că nu a avut chef să-i facă desenul (!!!!!), așa că l-a pus pe fratele mai mare…Nu m-am gândit niciodată să-i fac tema…de ce i-aș face-o?

Și în condițiile astea de ce i-aș spune doamnei cum gândesc eu? Dacă mă sfătuiește să-mi iau o sabie de lemn?

Anunțuri

Un gând despre “Sabia de lemn

  1. Vai, tot citesc de-astea incep sa apreciez tot mai mult clasa Maiei. De la prima sedinta doamna a insistat sa nu le facem ghiozdanul exact pe aceeasi idee… In rest, recunosc ca in zilele mai aglomerate cand o vedeam cam la pamant cu nervii am mai aplicat si solutii sa o ajut la teme, sa coloram impreuna sau chiar mai mult de atat…dar ca exceptii pentru ca in momentul ala de criza am considerat ca e o solutie ca sa evitam un scandal…de fapt ce voiam eu sa evit era reticenta fata de scoala, teme…
    Iar de violenta nu am mai auzit de muuult, nici la parinti nici la doamne….nasol rau ca se mai practica metodele astea.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s