Două gume de mestecat

Cu unele lucruri nu poți să greșești, chiar dacă tu crezi că da. Când ne-am văzut prima dată inimile noastre și-au zâmbit și chiar dacă eu m-am desprins din îmbrățișarea ta, inima mea nu i-a mai dat drumul inimii tale. Știam de mult că inima mea e o gumă de mestecat, se întinde și se întinde și iar se întinde. Te-ai dus departe, te-ai ascuns, dar inimile noastre s-au ținut de mână tot timpul ăsta și și-au vorbit, și-au spus secrete. Eu știu despre tine că ești…, tu știi despre mine că sunt…

Inima ta nu știa că se poate întinde până la mine, credea că este doar o caramea. Inima mea s-a prelungit până la ea și a ținut-o în brațe mult timp. Ai o inimă speriată, pe-o parte are o rană veche care încă doare. Acolo dacă te sărut se vindecă. Îți mângâi rana aia de când ne-am cunoscut. Încă te doare dar parcă nu așa de rău și totuși ți-e frică. Ăsta-i păcatul inimii, că are memorie bună. Ți-ar trebui o inimă cu Alzheimer, să uite tot ce-a fost, să știe doar prezentul, să se trezească dimineața, să vadă că e în culcușul inimii mele și să bată liniștită încă o zi, să pompeze fericire în venele tale și împreună cu aerul rece să alunge durerea.

Tu n-ai avut curaj să mă vizitezi, dar inima ta a fost mai curioasă. Stângaci, cu multe șovăieli, a pornit într-o zi la drum. Și a ta e tot din gumă de mestecat chiar dacă ea se credea caramea. Mână în mână, căpșune și banane, au pornit la drum, la început sub formă de șarpe pentru că inima ta nu credea că poate lua orice formă vrea. Apoi a prins curaj și s-a transformat în maimuțică – cu o mână se ține de gâtul tău, cu alta se ține de coada dragonului în care s-a transformat inima mea.

I-a plăcut la mine, inima mea e veselă, liberă și iubitoare, o ține mereu în brațe, sărutare peste sărutare, rana aproape că s-a vindecat…încă-și mai amintește durerea, dar mult mai rar, acum e ocupată mai tot timpul cu viața cea nouă și-și face planuri să te aducă și pe tine aici. Nu știe cum să facă, ești încăpățânat și nu asculți niciodată de inima ta cu toate că doar ea știe unde ți-e locul.

Te-am căutat zilele trecute și iar te-am găsit gol, sumbru și mut. Am trântit ușa gândind cu furie că ești un om fără inimă…și ești, pentru că inima ta și-a găsit locul lângă inima mea, două gume de mestecat care s-au ținut prea mult în brațe și au devenit una singură, aromele s-au amestecat, nu se mai pot separa. Dacă ai rupe acum o bucată, ai lua un amestec de inima ta cu inima mea și în felul ăsta vei avea două arome care caută să se întregească….oricum ai face, tot acolo ajungi. Suntem o inimă care bate pentru amândoi.

Guma-de-mestecat

Foto: Photoxpress.com

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s