Mi-am întâlnit dorința în mii de cioburi de poveste

Odată ce-ai gândit ceva, gândul acela devine realitate…sau cam așa ceva! Așa a spus cândva un vrăjitor. Wow, am și uitat exact cum s-a exprimat…asta-i de bine 🙂

Eu am gândit, și-am tot gândit, m-am întrebat tot timpul de-i doar o fantezie sau e real ceva. Purta un nume vrăjitorul, avea și chip, chiar și fărâme de poveste, cioburi colorate ce le-am lipit cu grijă, le-am completat cu alte cioburi de poveste și-am întregit un gând cu chip de om.

Exact când îndoiala făcut-a țăndări toată șandramaua, un străin și-a făcut intrarea…fără chip, fără nume, fără poveste, fără trecut și fără viitor. Doar muzică și vorbe, părea că-l știu de undeva. Povestea mea părea să nu-i fie străină, știa ce vreau și-mi oferea exact ce-aveam nevoie. Ceva-mi spunea că nu e vrăjitorul și totuși eram sigură că-l știu de mult și bine. Atunci cum, de unde și de ce? De ce-mi părea că-l știu de-o veșnicie?

Era dorința mea, gândul dintâi pe care vrăjitorul mi l-a promis aievea. Asta da magie, să întâlnesc dorința mea reflectată în miile de cioburi în care-am spart chiar eu chipul construit cu-atâta drag.

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s