Zdrăngănel și Zâna bună. Adică Zurli

Tot citeam la Mămica începătoare despre Zurli, despre cum se distrează la spectacolele lor…și nu am fost curioasă, am crezut-o pe cuvânt 😛

Când era Victor mic nu cred că am ratat vreo ocazie de a-l duce la tot felul de chestii. Faza e că atunci nu prea erau, așa că am ajuns de fapt la locuri de joacă și la diverse sporturi. Dar îmi doream, jur că-mi doream.

La Vlad însă lucrurile s-au schimbat, acum sunt tot felul de ateliere, spectacole, chestii, trestii pentru puradei. Și nu mă mai atrag.

Când stăteam în București, dar mai ales acum, am observat că lor, copiilor, nu numai alor mei, ci tuturor copiilor care ne intră nouă în casă, curte, viață, le place libertatea. Adică, da, ok, e mișto la atelier, dar dacă pot plonja într-o baltă cu noroi e mult mai fain. E frumos la spectacol, dar când se cațără pe schela casei, e de departe mult mai antrenant. E mișto chiar și în parc, dar nu se compară cu câmpul care este tot al tău.

Așa se face că accept invitațiile la chestii pentru copii, doar așa, ca să mă aflu în treabă și ca să mă întâlnesc cu gagicile.

Am ajuns la Carousel Cafe, la un atelier-spectacol Zurli. Am ajuns cu câteva minute mai târziu așa că lumea era deja adunată. Victor, mai mare fiind, s-a adaptat rapid, Vlad însă a fost mai reticent, cu toate că, jur că e cel mai sociabil copil ever.

N-a vrut să meargă în grupul de copii și să facă ce făceau ei, dar, mă rog, nici ceilalți pitici nu au vrut…

Băiatul Zdrăngănel mi-a plăcut, avea niște pantaloni și niște zdrăngănele fix pe gustul meu. În plus l-am simțit cald, vioi, cu drag de copii, tolerant chiar și cu mofturoșii ca Vlad.

Zâna bună (bunuță bunuță, numai bună să facă ceva vrăji pentru adulți)…sorry, n-am cuprins-o. Este poate cea mai înaltă femeie pe care am văzut-o eu în carne și oase. Nu mi-am dat seama dacă avea tocuri imense sau așa era ea, însă mi-a dat impresia că se mișcă cu grijă ca să nu se spargă. Deci, clar am fost depășită de situație, nu am știut cum să interpretez mișcările ei în reluare, fie se dorea o apariție diafană, din altă lume, fie se temea să nu se spargă. Ciudățică! Pe tot parcursul reprezentației am avut pornirea să-i ridic fusta ca să vază și ochiul meu cu ce-i încălțată femeia. Dar mi-a fost târșă, nu cred că s-ar fi amuzat.

Așa, Vlad a urlat frăție, de când a apărut bunăciunea de zână și până și-a primit medalia. A venit un nene la un moment dat și i-a dat un trandafir făcut din șervețel. După ce a urlat întâi că nu-l vrea, a găsit că poate-i mai bine să-l ia și să-și șteargă mucii cu el.

La sfârșit au primit medalii și diplome. Dacă era după mine, cu aia ar fi trebuit să înceapă.

Ideea e așa: muzică de copii, dată la maxim, probabil ca să-i acopere pe cei ce urlă, precum Vlad. Nu bun, nici muzica infantilă nici volumul la maxim. Am mai spus-o și o repet, există muzică clasică , muzică, care-i pe placul copiilor, muzica pentru copii este de fapt o muzică simplă care nu dezvoltă absolut nimic. Volumul la maxim…hai să fim serioși, noi, adulții suntem deranjați când intrăm într-o cârciumă cu muzica prea tare, de ce pana mea să ne imaginăm că unor copii le-ar face bine să le bubuie creierii în cap de la boxele la maxim? Deci, nu bun.

Zdrăngănelu simpatic, Zâna bună…simpatică, înspăimântător de simpatică (!!!). Hai să zicem c-a fost bine, că până la urmă la ateliere mai vin și tătici și trebuie să se bucure și ei de ceva, să nu le pară rău că au fost scoși cu forța din casă.

Atelier, bănuiesc fain…nu știu, am stat departe. În timp ce ceilalți copii și părinți au bricolat coronite de prințese eu mi-am decorat rochia cu lacrimi, muci și bale de la copil. În ton cu dinozaurii, mi-am luat rochița cu dinozauri. O fo fain, mai ales că după am mers la o reuniune de familie unde lumea se aștepta să apar măcar curată, dacă nu și călcată.

Deci, nu sunt cea mai potrivită mamă să scriu de bine despre ateliere, spectacole etc. Dar, dacă nu aș știi că puradeii se simt mai bine cu joacă la liber, dacă nu aș crede cu toată ființa mea că așa stau lucrurile și nu altfel, aș zice, fără să exagerez deloc, că Zurli sunt faini, au costume faine, mai frumoase decât ale altor animatori pe care i-am văzut eu, au cântecele antrenante, îi implică și pe părinți, toată treaba nu a durat nici mult, nici puțin. Mi-a plăcut că la început toți copiii au fost prezentați, ceea ce e fain, cumva sunt toți integrați. Toți au primit medalii și diplome de prințese, ceea ce e fain pentru mintea românului – nu știu de ce, dar am observat că așa-i mentalitatea la noi, mergem undeva și așteptăm să primim ceva, o foaie, un curs, o diplomă de participare, ceva, numai să nu pleci cu mâna goală. N-am plecat cu mâna goală, am primit și eu o floricea de la Zdrăngănelu-veselelu care-a cerut și pupici…i l-am dat cu drag, chiar mi-a fost simpatic și am primit și nește prăjituri foarte colorate de la Octavian. Am gustat doar din cea verde-mentolată, pe restul le-au halit copiii, bănuiesc că au fost bune.

Am primit și invitație la spectacolul Întâmplări din lumea poveștilor de pe 30 martie de la Palatul copiilor și dacă tot am primit-o o să o și onorăm. Așadar, mulțumim Zurli!

DSC_0732

Anunțuri

4 gânduri despre “Zdrăngănel și Zâna bună. Adică Zurli

  1. Macar nu-s singura careia i s-a parut muzica prea tare atunci. Si mie mi s-a parut spectacolul frumos facut, singura data cand am fost, dar am rezistat 15 minute doar si ne-am carat. Imi bubuiau urechile.

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s