Învață lecția umilinței

Când ești urcat pe piedestal privești lumea de sus, privești în zare și vezi departe, cât îți permite agerimea ochilor. Dar pierzi aproapele, pierzi ce-i la picioarele tale. Chiar de te uiți în jos, o faci cu aroganță, privești de la înălțimea orgoliului tău, tu ești mare și restul sunt mici, drumul tău se vede în zare, departe, nu te împiedici tu de pulimea de la picioarele tale, tu ești Dumnezeu, ei trebuie să te accepte așa cum ești, e alegerea ta, nu comentezi, nu-ți pasă, nu contează. Tu știi că-i bine.

Nu te cobori de-acolo. De jos ți-ai pierde perspectiva, drumul tău e în afara ta, îl știi doar dacă ți se-arată. De-ai sta jos n-ai mai știi nimic. Jos te-ar durea, te-ai murdări. Găsește-ți drumul înăuntrul tău și-atunci nu va mai conta locul în care ești, îl vei afla oriunde-ai fi.

Ție ți se arată semne, tu știi despre ce-i vorba, tu hotărăști ce-i bine și ce-i rău. Tu ai dreptul să-ți schimbi starea după cum poftești, tu nu faci promisiuni pentru că tu nu vrei să te simți prost în caz că nu le respecți. Tu spui „du-te” sau „vino”, după cum ai chef, ceilalți s-accepte de te vor. De nu te vor nu-ți pasă. Tu poți să săruți o fată pe care-o vezi acuma prima oară.

Tu ești limpede precum apa de izvor. Ceilalți te tulbură, nu tu. De ai o rană veche și te ating acolo, tu știi că te doare pentru că te-am atins eu. Tu nu ai îndoieli. Orgoliul nu te lasă să vezi că doare rana ta nu atingerea mea. De te ating sau nu, rana-i a ta și doare. Te poți opri o clipă să o vindeci sau o poți lua cu tine pe drumu-ți prețios. Orice-ai alege ai de plătit un preț. De te oprești s-o oblojești, o să te doară, o să te tulburi și o să stai din drumul tău, un timp. De mergi cu ea, tot vei plăti un preț, vei fugi mereu de orice ți-ar putea atinge rana ta, fără să știi ce pierzi.

Tu știi, tu vrei, tu poți, tu ai. E clar că aroganța o cunoști.

Dar lecția umilinței când ai de gând s-o înveți?

Anunțuri

3 gânduri despre “Învață lecția umilinței

  1. De bună voie, singur şi nesilit de nimeni, aşaaa… pornită dintr-o inexplicabilă introspecţie a propriului eu, lecţia umilinţei nu este accesibilă celor care plutesc în *stratosferă*. Ea se învaţă, de cele mai multe ori prea târziu, atunci când eşti căzut. Aşa cum bogatul nu-l înţelege pe sărac tot aşa omul mândru, arogant, nu va fi capabil să empatizeze cu umilinţa.

  2. Pingback: Gala Oamenilor, 7 Mai 2014, Metrou Unirii M1 | Despre sufletul meu

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s