Aici și acum. Iubirea necondiționată

Este extrem de la modă acum iubirea necondiționată. Toți părinții își iubesc necondiționat copiii, toți adulții sau aproape toți își iubesc necondiționat partenerul. Și dacă nu o fac încă, cu siguranță după ce aud termenul, o vor face, țoc poc.

Uneori stau și mă întreb dacă nu cumva sunt eu a mai tâmpită dintre tâmpite și doar mie mi se pare extrem de greu să iubești necondiționat. Am auzit prima dată de iubirea pură (același lucru cu iubirea necondiționată) acum 11 ani. M-a sedus termenul din prima clipă la fel cum îi seduce acum pe toți cei ce aud de el pe la conferințe, ateliere, prin cărți și reviste. Seduce la fel cum seduce și termenul „zonă de confort”. Cred că societatea în care trăim a ajuns la un anumit nivel intelectual care face destul de facilă înțelegerea acestor concepte, la nivel rațional. Pare simplu, iubire necondiționată e atunci când te iubesc fără să-ți pun condiții, fără dacă, doar te iubesc. Na, nu-i nimic complicat în asta, chiar e simplu, la mintea cocoșului.

–          Îmi dai o brichetă?

–          N-am.

–          Te rog!

–          N-am.

–          Bine, dar eu vreau să-mi aprind o țigară…

–          E în regulă, dar eu n-am foc și dacă nu am, nici nu am de unde să-ți dau. Dacă aveam, poate că îți dădeam.

Tu, cel care susți că iubești necondiționat, ai iubire necondiționată? De unde? Din păcate nu poți să-mi spui că te-ai născut cu ea, cu toate că așa ar fi firesc.

Mă uit în jurul meu, la oamenii pe care îi cunosc, cei cărora le cunosc și părinții și nu văd nici măcar unul care să fi primit în copilărie iubire necondiționată. Toți am fost crescuți cu “dacă…atunci”. “Dacă mănânci tot din farfurie atunci o să te iubesc”. “Dacă ești cuminte, atunci o să te iubesc”. “Dacă…atunci” este o condiționare. Noi toți am primit iubire condiționată. Și-atunci de unde avem noi de dat iubire necondiționată? De nicăieri, nu avem de dat și nici nu dăm. Este doar o iluzie că le oferim copiilor noștri sau partenerilor iubire necondiționată. Cum am putea oferi ceva ce n-am avut niciodată? Cum poți tu oferi ceva despre care nu ai nici cea mai vaga idee cum se simte? Ai simțit vreodată iubirea pură?

Am citit azi o maximă, un citat, cine nu le citește oare…? ”ca să fii deștept trebuie să fii întâi prost”. Ca să iubești (necondiționat) trebuie întâi să urăști? Mă întreb și eu…

Am avut șansa și neșansa în același timp să cunosc, să învăț și să experimentez pe propria-mi piele o terapie care susține că orice traumă se vindecă cu iubirea pură (necondiționată). În șase ani de contact cu această terapie am văzut atâta durere, atâta furie, atâta frică, cât nu mi-aș fi putut imagina vreodată că există. Am văzut oameni și am fost și eu unul dintre ei, care și-au asumat munca cu sine tocmai întru dobândirea accesului la iubirea pură. Mi-a luat câțiva ani ca să ajung să ating acea durere care exista în mine, durerea provocată în timp tocmai de absența iubirii necondiționate și care, atunci când am simțit-o am fost convinsă că aduce cu ea moartea. Nu știu să descriu, pentru că nu este la nivel de cuvinte, ci la nivel de viscere…doare tot, doare înăuntru, mintea e goală, respirația se oprește, ai nevoie de ceilalți care să te ajute să respiri, mușchii se contractă atât de tare  încât cu greu te mai pot ține câțiva oameni zdraveni…Ați văzut în filme vreo exorcizare? Cam așa este durerea despre care vorbesc eu. Ei bine, abia după ce am simțit o astfel de durere, am reușit să simt iubirea pură, necondiționată și abia după ce m-am hrănit cu ea, am avut de unde să dau mai departe, la rândul meu.

Nu zic că-i singura cale către iubirea pură, cu siguranță mai sunt și altele pe care eu nu le cunosc, doar le intuiesc. Dar ceea ce știu sigur este că e nevoie de muncă multă, de lucru cu sine susținut, de vindecare, de acceptare, de practică, de acțiune….Nu cred în ruptul capului că doar citind o carte sau doar mergând la o conferință, doar înțelegând la nivel rațional conceptul de iubire necondiționată, poți să-ți iubești copilul sau partenerul, necondiționat.

Să nu confundăm dependența cu iubirea necondiționată.

Atunci când îți iubești partenerul atât de mult încât ai sta tot timpul cu el, când îți însușești pasiunile lui doar de dragul lui, când îi dai acces la spațiul tău intim dezvăluindu-i parola, când ai parola partenerului pentru că numai așa vă puteți dovedi încrederea reciprocă, când ești sfâșiat de dorința de a-l avea aproape atunci când nu știi secundă de secundă ce face, când simți că îți fuge pământul de sub picioare dacă face ceva de unul singur, atunci când renunți la viața ta pentru a o trăi pe-a partenerului, când prietenii lui devin prietenii tăi, fără discernământ, când uiți de prietenii tăi, atunci când faci toate acestea sau doar o parte din ele, înseamnă că ești dependent. Nu din prea multă încredere ai nevoie de parolă, ci pentru a-ți putea controla partenerul, tocmai pentru că nu ai încredere. Nu din dragoste îți dorești să petreci tot timpul cu el, ci din nepuțința de a fi tu. Nu dorul este cel care te sfâșie când e departe, ci tot neîncrederea în tine și în el. Nu din iubire renunți la viața ta, ci din cauză că tu nu ești, tu nu ai propria ta viață. Tu nu exiști ca individ, nu ești definit și-atunci te lipești ca timbrul de scrisoare și trăiești viața altuia, pentru că tu nu ai viața ta. Dependența e urâtă.Nici măcar nu poți spera că în timp s-ar putea transforma în iubire. Se transformă în luptă până la urmă…urât, urât, greu de dus, cu efort mare, cu senzația acută că înghiți prea mult, greu de scăpat din așa ceva.

Iubirea pură e altfel, e liberă, e caldă. Tu ești tu și ești separat de celălalt, care este celălalt. Este încredere în tine și în celălalt, distanța în timp și spațiu este primită cu seninătate, cei doi se prelungesc și rămân conectați, nu au nevoie de garanții, de control, de promisiuni. În întâlnirea lor fiecare vine cu ce are, se oferă pe sine și îl ia pe celălalt așa cum este, fără explicații, fără reproșuri, fără încercarea de a schimba ceva, fără a judeca lucrurile în termeni de bine sau rău. Doar aici și acum, ca o stare de grație.

Anunțuri

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s