M-am îndrăgostit

Când eram eu mică și abia mă angajasem aveam colegă și prietenă dragă o doamnă veselă cu picioarele lungi (mă rog, eram trei Doamne și toți trei – cu picioare lungi.) care era absolut scârbită de cafeaua ce ne era servită la firmă și care destul de des îmi oferea o lecție de viață: cafeaua, dacă nu e foarte foarte bună nici nu merită băută.

Pe vremea aia se pare că nici picioarele nu erau foarte lungi, pentru că la mine cafeaua era o chestie, un lichid negru care făcea să intre mult tutun. Nu aveam o relație cu cafeaua.

A venit vremea să mă las de fumat și cam ca majoritatea fumătorilor, m-am lăsat și de cafea. În mintea mea cele două erau strâns legate.

După alți câțiva ani am început să beau câte o cafea, rar de tot.Abia acum începeam să realizez că are un anumit gust, miros…dar, incultura, lipsa de informare și altele m-au împins către o zonă promiscuă a lumii cafelei și anume cafeaua decofeinizată. Cu care m-am împrietenit atât de bine că nici nu mai concepeam o cafea cu cofeină.

A urmat apoi în viața mea o altă doamnă cu picioare lungi care la preafrumoasa vârstă de 45 ani și un copil de 25 știe să gătească salată de roșii, salată de varză și cafea. Băi nene dar le gătește bine. Cafea ca a ei mai rar beau. Așa bună o face că am început să beau cu ea, în concedii, cafea cu cofeină. Dar cu remușcări, tot decofeinizată aveam în cap.

Până când am întâlnit un domn, un tânăr simpatic, care la prima noastră întâlnire absolut întâmplătoare în cafeneaua unei prietene comune, mi-a livrat o mică lecție despre cafea. Mi-a vorbit cu atâta siguranță, cu atâta plăcere, privea cafeaua cu atâta voluptate încât din clipa aceea am renunțat la decofeinizata mea și mi-am început povestea de dragoste cu cafeaua

Băiatul era un renumit barista din București – pentru mine încă un argument în favoarea unei munci făcute cu multă pasiune. Dar nu despre el e vorba aici cu toate că are și el rolul lui.

Acum ceva timp, nu mult, pe o ploaie absolut dementă, împreună cu prietena mea, alergam prin Brașov spre locul unde urma să ne întâlnim cu niște bărbați mișto. Ei bine, chiar și așa, cu ploaie, cu alergat, cu entuziasmul întâlnirii ce urma să fie, nu am rămas indiferente când am trecut pe lângă o cafenea nouă în oraș: printre stropii mari de ploaie, ne-am promis că vom veni să bem cafeaua într-o dimineață, acolo.

N-am ajuns în Brașov, nici măcar nu știam atunci cum se numește, dar am ajuns în Ploiești, la Coffeol.

După o perioadă tensionată, agitată și dezamăgitoare din prea multe puncte de vedere, am primit cu brațele deschise invitația Anei de a merge într-o excursie la Ploiești. Cu copiii veseli după mine, cu autocarul care din fericire avea un șofer bine dispus, cu muzică și zdrăngănele de la Learn with music (personal, aș fi preferat să jucăm mim), cu hlizitele pământului, am ajuns la Mall-ul de pe centura Ploieștiului, la o oră numai bună de băut cafele, mâncat înghețate, prăjituri și stat la taclale.

Genul ăla de cafenea unde savurezi o cafea bună și unde, discret, dar totuși imposibil de ignorat, există și vitrina cu prăjituri. Atât, nu-i nevoie să spun mai mult. Cafele cu arome de scorțișoară, cardamon, caramel, cu tot felul de desene, toate preparate cu cafea proaspăt râșnită, de către o barista cu experiență, într-o atmosferă primitoare. Este locul potrivit în care să stai să trăncănești cu cea mai bună prietenă cu o cafea mare în față și eventual cu o înghețată. Parol, la Coffeol și înghețata e bună.

Ideea este că orice cârciumă, ba chiar orice butique vinde cafea. Așa, generic, cafea – a se citi lichidul negru care merge cu o țigară. O cafea însă, ca să fie memorabilă are nevoie de ceva mai mult. Chiar nu e vrăjeală cu cafelele de origine, proaspăt râșnite, cu felul cum e preparată…lucruri pe care un barista le știe…de aceea, în ultimul timp, cafeaua o tratez ca pe-un cadou pe care mi-l fac mie, pentru că merit și am grijă să fie cafea cum se cuvine. La Coffeol cafeaua este așa cum trebuie să fie.

Despre sâmbăta la Ploiești…a fost și Nico dar n-a cântat doar a povestit. A fost și Daniela Man cu sentimentalele bijuterii Smallprint. Și au fost doi băieți care-au cântat, pe care mi-am propus să-i urmăresc. N-au cântat decât vreun sfert de oră, dar ar mai fi mers, mi-au plăcut tare. 2 man show se numesc…

Cam asta a fost atmosfera, cafeaua vă sfătuiesc să o gustați pentru că o cafea doar povestită este tristă rău. Deci, Coffeol Ploiești, când mergeți spre munte faceți un popas.

IMG_9374 IMG_9830

Anunțuri

3 gânduri despre “M-am îndrăgostit

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s