După furtuni, ploaie și grindină urmează bălăceală

Când ai copii nu e nevoie să urmărești nuș’ ce canale de știri ca să afli ce locuri de distracție mai sunt prin oraș. E suficient să te dai cu mașina pe centura Bucureștiului cu radarul pornit (aka să fie treji copiii) iar copiii din dotare vor observa orice tobogan nou a mai crescut pe câmp. Anul trecut, pe câmpul dinspre autostrada București-Pitești, de exemplu, au crescut niște tobogane foarte înalte…ca urmare a acestui fapt, radarele (eu îs mai șmecheră și am două) s-au transformat brusc în sirene:

– uite un ștrand nou!

– vrem și noi!

– haide, haide, ne duci? Ne duci? NE DUCI? Vrem, vrem VREM!!!!!!!!!

Anul trecut n-am ajuns, dar anul ăsta da. Noroc că am apucat să le spun că mergem duminică la Divertiland, pentru că despre acest parc de distracții este vorba. Dacă nu le spuneam, mă lăsam convinsă de Olo și amânam, pe motiv că ploi multe în ultimul timp. Așa, când am deschis gura să zic că mergem peste două săptămâni, s-a pornit tornada (da, da, aia de-au dat-o și la știri, tornada din Bragadiru – de-ai mei a fost provocată) și n-am mai avut loc de întors. Nuș’ ce-au făcut, ce-au dres, au dat cu praf magic, au făcut incantații, cert e că duminică a fost soare, așa că iată-ne debarcați la Divertiland.

Oamenii de-acolo, maxim de drăguți, ne-au tot invitat la niscaiva concursuri și programe de animație pentru copii, darrrrr ei nu știau bieții, că noi suferim de două boli grave, incurabile și transmisibile de la o generație la alta: înghețătită și bălăceală cronică. Noi și când plecăm către mare, plecăm cu slipul pe noi, iar înainte de cazare, mâncare etc. poposim în apă. Așa am făcut și duminică, ne-am aruncat hainele pe primul șezlong ce ne-a ieșit în cale și am pornit să facem un tur.

Primul popas a fost, nu la, ci în bazinul cu valuri: limpede și cu valuri faine, cu maxim de adâncime de 1,80 m. Ce mi-a plăcut a fost că odată ajunși la 1,80, ne-a fluierat salvamarul să ne întoarcem și dăi și înoată, la fel ca la Mamaia când treci groapa și sunt valuri. Mi-a plăcut.

De aici, am poposit la bazinul pentru copii, cu tot felul de tobogane nu prea mari, cu țâșnitoare, stropitoare și cireașa de pe tort, găleata imensă care din timp în timp se revărsa în capul celor ce-i stăteau martori, spre deliciul copiilor. Vlad a fost marcat de găleată, a povestit tuturor celor ce-au avut timp și chef să-l asculte cum că a fost la ștrand și acolo era o găleată mare care se tot vărsa.

10464298_912341422116132_1342848260123138245_n

După popasul la faraon (găleata era de fapt un cap de faraon) am ajuns….ei bine, da, în sfârșit am ajuns în miezul problemei și anume la toboganele adevărate 😀 Trei ansambluri distincte, cu diverse înălțimi, viteze și stiluri de a te da. Nu mă apuc acum să le povestesc pe fiecare în parte pentru că aș strica surpriza celor ce nu le-au încercat încă. Doar atât spun că atunci când m-am dat pentru prima dată pe unul de dificultate medie, am țipat cât a fost toboganul de lung, de sus, de când am pornit, până jos când am căzut în apă, un singur țipăt, lung, mai ceva ca Țopescu la Campionatele Mondiale. Mulțumesc încă o dată pe această cale formatorului meu care m-a învățat și care mi-a oferit șansa de a exersa strigătul primal 🙂 E terapeutic!!! Până acum țipam doar în pădure, noaptea (prietenii știu despre ce vorbesc), de-acum mi-am mai găsit un loc de tratament.

DSC_0809

Pe scurt, Victor s-a dat încontinuu, timp de vreo 5 ore, pe absolut tot, pe colaci, pe covorașe, cu capul în sus, cu capul în jos, cu picioarele încrucișate, bla, bla, bla…

Mai era un bazin micuț, pentru de-ăștia ca Vlad, de 2,3,4 ani, cu tobogane micuțe. Frumos, i-a plăcut Vlăduțului. În apropierea ăstuia era o platformă cu tot soiul de stropitori și găleți (mici) care se vărsau, pentru amuzamentul copiilor bănuiesc, dar am văzut și ditai hăndrălăii alergându-se printre jeturile de apă. Bănuiesc că era destinat tot copiilor, pentru că tot în aceeași zonă se află și un loc de joacă, cu umbră, tot pentru piticanii de câțiva ani.

DSC_0810

Pe toată suprafața șerpuiește așa numitul Lazy River, o apă care curge doooomol, îți îndeși fundul în gaura unui colac și te lași dus de apă, o tură, două, trei….până te saturi. Din loc în loc sunt ieșiri, deci nu-i bai dacă te saturi repede. Pe gustul nostru ar fi fost eventual un parcurs de rafting, dar aia o să fac când o să am eu ștrandul meu personal 😀

Ce am eu nevoie să știu: ștrandul se deschide la ora 10 și se închide la 20, toboganele încep să meargă de la ora 11.

Intrarea este 50 de lei în cursul săptămânii și 80 lei în weekend, în banii ăștia intră accesul la toate distracțiile, șezlong, umbrelă, colaci la discreție, programul de animație pentru copii, accesul la grupurile sanitare. Se plătesc doar sucul, berea, mâncarea și există multe locuri de unde pot fi cumpărate diverse. Copiii de până la 3 ani nu plătesc bilet. Informații și bilete (unele la reducere) puteți găsi pe site-ul lor sau pe pagina lor de Facebook. Astea sunt de urmărit pentru că mereu au promoții, concursuri și alte surprize.

Peste tot sunt salvamari, la tobogane sunt și sus și jos, cei de sus nu dau voie pe tobogan decât când locul este gol, ala că riscul de accidente este minim. Bașca, cred că unul din criteriile de secție a fost felul cum arată…felul cum arată…felul cum arată…Da? Ați prins ideea? Te poți da pe Lazy River și poți admira salvamarii – asta mi se pare o îndeletnicire practică, sănătoasă și de bun gust pentru doamne 😛

Alte plusuri, în afară de salvamari, din punctul meu de vedere, ca mare amatoare de bălăceală, deci și de ștranduri, implicit:

Pavajul întregului complex este atât de zgrumțuros încât nu există pericolul alunecării. Ăsta e coșmarul meu la ștranduri, copiii mei sunt așa de entuziasmați încât deplasarea se face pe modul viteză maximă și mai mereu se lasă cu căzături. Ei bine, la Divertiland nu există așa ceva.

Grupurile sanitare sunt multe și foarte curate, sper, îmi place să cred că sunt așa și când e aglomerat.

Șezlongurile, pe lângă umbrele și măsuțe sunt accesorizate cu scrumiere, un detaliu banal care face diferența. Nu mai fumez de mai bine de 9 ani dar știu să apreciez o scrumieră la locul și momentul potrivit. Bravo lor!

Animatorii mi s-au părut simpatici, cu toate că în afară de înghețată nu am servit nimic din ce ne-au propus, dar nu din cauza lor. Chiar și așa însă am surprins cel puțin două jocuri pe care nu le-am mai văzut altundeva.

Pe majoritatea toboganelor accesul este permis numai pe colacii imenși, ceea ce e bine pentru coloană. Eu nu mă pot abține, mă dau pe orice nebunie și nu o dată mi s-a întâmplat să-mi paradesc spatele de la atâtea curbe și atâta viteză. Cu fundul în gaura colacului și cu spatele pe colac, șocurile sunt mult amortizate, deci liber la distracție, coloana rezistă 😀

Accesul la Divertiland, în ciuda faptului că se află pe autostrada București-Pitești, la km. 13, este destul de facil, divers și ieftin:

– tren, există tren din Gara de Nord care oprește fix la intrarea în ștrand. 2 lei costă

– microbuzele Divertiland care se pornesc din zona Turbohale, stația de metrou Păcii. Astea-s gratuite.

– autobuzul RATB 236  pe care îl puteți lua de la Eroilor și care are capăt de linie chiar în parcarea Divertiland

– autoturismul personal, prima la stânga, după Kika

Așadar și prin urmare, ieri când am fost cu puradeii prin Cișmigiu, nu mi-au cerut nici înghețată, nici popcorn pe motiv că fac economie ca să-i mai duc la Divertiland. Joi îi duc.

Anunțuri

2 gânduri despre “După furtuni, ploaie și grindină urmează bălăceală

  1. Ai să râzi. Olo nu voia să meargă, într-adevăr, din cauza polii, din cauza fricii că apa var fi rece, DAAAR s-a răzgândit după ce a vorbit cu tine şi a aflat că tu mergi. Cum e asta? Cum ar fi fost să nu mai ajungi că Olo zicea că va fi apa rece?

    Textul tău are nevoie de o modificare: voi nu aţi făcut un tur, apoi aţi revenit la şezlonguri, ci aţi fost păsări rare în zona şezlonguri! Da’ rare rrrrăăău!
    PS am poze cu voi cu curu’-n gaură:) O să vi le dau, până de Revelion 😉

  2. Va invidiez…noi am fost anul trecut si Andrei nu a vrut sa se dea in nimic. A bagat varful degetelor intr-un bazin mic de tot si atat a fost. Fireste ca nu m-a lasat nici pe mine sa ma dau, desi as fi stat acolo pana seara. Cred ca anul asta nu incercam, va fi cam la fel …El zice ca i-a placut, dar zau ca nu merita drumul pana acolo ca sa se joace cu galetusa si masinutele si sa se urce pe scaunele de la bar :))

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s