Te iubesc chiar și când nu te mai iubesc

Fără să-mi dau seama când și cum, m-am transformat în tu. Sau tu, cel care mă locuiești de-un timp, atâta de mult ai crescut că mi-ai luat locul.

Atât de frică mi-e să nu mă doară, că fac ceea ce faci și tu, mă folosesc de tot ce ești ca să te scot din mine, afară din mintea și inima mea. Dar tu ești eu și nu pot scăpa de mine. Mi-e bine cu mine, doar că eu nu mai sunt eu acum, ci tu. Un tu care îți faci rău, ție sau mie, nici nu știu. Și ție ți-e frică să nu te doară cum te-a durut odată și-atunci te închizi…în lumea ta, în mine. Eu sunt refugiul tău, durerea ta toată e în mine, de-aia îmi e atât de greu. Prostule! Tot trecutul tău l-ai pus în mine. Cum crezi tu că poți fugi de mine dar să trăiești în mine? E ca și când te-ai ascunde de tine…

Te iubesc chiar și când nu te mai iubesc, nebunule!

Anunțuri