Dacă în loc de copil, crești cănguraș, așteaptă-te să pici bac-ul

Sunt deja câțiva ani buni de când aud din toate părțile părinți, elevi și profesori care condamnă vehement sistemul. Sistemul de învățământ. Că e prea mult, că e prea greu, că s-a schimbat, că nu mai este ce a fost pe vremea noastră (????), că e haos, că regulile jocului se schimbă prea des…ce mai tura-vura, toată lumea e nemulțumită de sistem. Care sistem ce face? Păi face regulile jocului și subiectele de evaluare. Jocul îl jucăm noi, părinți, elevi și profesori. Evaluați sunt doar elevii. Rezultatele sunt catastrofale.

De doi ani sunt și eu în joc, în calitate de părinte. Așa că o să scriu despre cum se văd lucrurile din ograda mea, o să vorbesc numai din experiența mea, nu fac analize savante. Ca să n-avem vorbe!

Avem așa: părerea generală că progeniturile noastre sunt mult mult mai evoluate decât eram noi la vârsta lor. Sunt de acord cu asta și nu-i musai să fiu vreun geniu ca să mă uit la copiii mei și să-mi dau seama că în afară de jucat elasticul, ascunselea, frunza și șotronul au acces la o grămadă de alte chestii. Nu spun decât de internet și de accesul la tot felul de aparate care ca să fie fiabile trebuie să fie extrem de intuitive. Asta pe de o parte, spus așa pe foarte scurt, pentru că n-am niciun dubiu că toată lumea știe despre ce vorbesc și mai ales că toată lumea e de acord.

Pe de altă parte avem educația, în speță școala, pentru că, nu-i așa, la noi este obligatorie.

Ce am aflat de la ședințele cu părinții, de la școala lui fimiu: că numărul de ore de română și matematică a scăzut și că numărul de ore la alte materii precum muzică, pictură, sport, educație civică etc. a crescut. Că materia la română și matematică s-a schimbat, în sensul că acum fac în clasa I-a lucruri pe care noi le făceam prin a III-a. Că există o săptămână de Școală Altfel în care ar trebui să se facă diverse activități de educație nonformală, folosind metode alternative.

Ce se face concret? (încă o dată, vorbesc despre clasa copilului meu – cu toate că sunt sigură că pot generaliza fără nicio teamă) Orele de muzică, pictură, sport, educație civică nu există. Aceste ore sunt folosite pentru a face tot română și matematică. Programa și metodele de învățare nu sunt absolut deloc respectate, adică nu are nicio importanță că în metodologie învățătorului i se cere să folosească o anume metodă, el, de la sine putere folosește tot metoda veche, cea de pe vremea noastră.

La cel mai înalt nivel se află concursurile, cangurașii, arhimezii, euclizii * și mai știu eu ce, pentru care, noi, părinții cotizăm (sau nu, eu nu) din greu. Pentru că (tot de la ședință citire) în societatea noastră extrem de importantă și valoroasă este concurența. În același timp (tot de la ședință!) ne plângem că tinerii nu mai au valori precum empatia, cooperarea, bunătatea…De unde le-ar avea? De la căngurași? De unde cooperare, când la fimiu în clasă, în doi ani nu a existat nici măcar un proiect în care să lucreze în echipă? Cum ar putea învăța cum este să-l ajuți pe cel de lângă tine când, nu numai că sunt încurajați, dar chiar sunt instigați în permanență la concurență acerbă.

Ce mi-ar plăcea mie? Aș susține financiar și chiar fizic orice proiect care să le permită să descopere singuri diverse soluții la probleme. Pare tâmp ce spun, știu. Mi-a ajuns până în gât școala și orice activitate, atelier pentru copii, în care li se spune clar că pentru pictat folosim pensula, pentru cântat folosim țambalul, pentru sport folosim mingea, clopoțelul e folosit la clopoțit, iarba e verde s.a.m.d. Aș vrea ca la școală și la ateliere să li se spună doar că sarcina este să cânte, lăsându-i pe ei să facă muzica cum vor. Mi-ar plăcea să văd iarbă albastră, clopoței folosiți pe post de solnițe sau pahare, mingii folosite la pictat ziduri, sport făcut cu frânghii, picturi cu degetele și mă opresc aici…Mi-ar plăcea să nu li se spună apriori că Eminescu e cel mai tare poet. N-ar fi mai frumos să descopere ei singuri, după câțiva ani că le place Eminescu? Sau că nu le place? Eu îi mulțumesc și acum profei de română din liceu pentru că mi-a permis să nu-l prefer pe Eminescu. Ba chiar mi-a dat de înțeles că e ok să am altă părere. Nu numai că nu am avut nimic de pierdut pentru că nu m-am aliniat turmei, dar am câștigat plăcerea de a citi poezii și de a putea spune, fără să am habar de autor, dacă îmi place sau nu-mi place, să înțeleg sensul cuvintelor, să pot lega două vorbe între ele.

Nu-mi place Săptămâna Școala Altfel în care se merge în excursie la Peleș, se strânge gunoiul din curtea școlii și cam atât. Mi-aș duce cu drag copilul la un atelier ținut de un nea Vasile care are școala vieții și nicio facultate în plus, care să-i ducă pe copii în pădure și să le explice din tainele buruienilor. L-aș duce la un atelier de pictură în care profesor să fie un copil care să mâzgălească.

Părinții vor performanță. Vrem licențe, vrem programe testate care să ne garanteze prin diplomele profesorilor că plodul personal pleacă de acolo deținând tehnica, apt de a face performanță. L-aș duce să cânte de plăcere, nu pentru concurs. L-aș duce să se joace cu culorile, nu ca să învețe să copieze o imagine. L-aș duce să danseze pentru a-și elibera corpul nu pentru a executa neapărat corect niște mișcări impuse.

Anul trecut a vrut și Vlad la grădiniță. Am întrebat educatoarea dacă-l primește și mi-a spus că da, dar numai dacă stă cuminte pe scăunel pentru că ea face performanță cu copiii. Serios? La 3 ani?

Am surprins o discuție între învățătoarea lui Victor și o profă de mate din aceeași școală, ideea care se desprindea fiind că, ok, facem Școală Altfel, dar să ne spună exact ce să facem, nu să ne ceară nouă să inventăm ceva. (!!!!!) De ce? Suntem incapabili să mai inventăm ceva?

Și-atunci, dacă noi jucăm jocul după propriile noastre reguli, de ce ne mirăm că picăm la evaluare? De ce învinuim sistemul? Eu nu știu în momentul ăsta dacă sistemul e de vină. Mă întreb cum ar fi evaluarea dacă jocul s-ar desfășura după regulile pe care ei le propun? Nu am de unde să știu dacă este un sistem funcțional atâta vreme cât eu nu respect regulile jocului. Este strict problema mea că nu respect regulile jocului. Sistemul nu face decât să mă sancționeze și să mă atenționeze că am picat examenul.

Nu avem dreptul să ne plângem că la bac s-au dat subiecte care presupuneau niscaiva creativitate și ieșirea din tipare atâta vreme cât de bună voie, nesiliți de nimeni, mână în mână cu profesorii și total împotriva regulilor jocului, am omorât tot ce însemna intuiție, imaginație, creativitate. Poate că dacă în clasa I-a făcea și pictură sau muzică, la bac ar fi reușit să lege 3 cuvinte care să nu le fi fost dictate la oră. Eu m-am săturat de scuza asta cu „nu s-a predat la clasă”. Și ce dacă nu s-a predat la clasă un text? La 18 ani, să fii incapabil să spui 3 vorbe despre un text la prima vedere, vorbește despre incapacitatea profesorilor și a părinților. E vina noastră că acceptăm să ne transformăm copiii în niște bieți idioți. Nimeni la ședințele cu părinții nu se revoltă de imbecilizarea deliberată a copiilor. Ba chiar mai mult, părinții sunt parte activă a acestui proces de imbecilizare, părinții sunt cei care cotizează căngurașii, părinții sunt cei care nu cer niciodată nicio activitate interesantă pentru copiii lor, părinții sunt cei care susțin și dau mână liberă unor profesori fosilizați, incapabili să accepte schimbarea.. Când oricare copil cu acces la tehnologie ajunge să mânuiască laptopul, tableta, telefonul etc. mult mai bine ca un adult, noi îi obligăm să citească „Ana are mere”, pentru că așa cere căngurașul. În vacanțe, în loc să le arătăm lumea, îi punem să facă teme de vacanță. Care, apropos, ce sunt temele de vacanță? Oare contabilii, în vacanță, își iau cu ei niște bilanțuri ca să nu uite cum se fac? Sau chirurgii, în concedii, își iau și bisturiul și mai prestează câte o disecție, pentru a rămâne în formă? Sau constructorii, când merg la mare, în loc de castele de nisip, construiesc câte o casă de cărămidă? Învățătorul care dă tema de vacanță, își ia oare cu el un set de lucrări de control, în concediu, ca să se antreneze? Și, mai ales, care e criteriul de notare a temelor de vacanță? Pentru că, la fiecare început de an, copiii conștiincioși sunt notați cu calificative bune, iar loazele cu calificative mai puțin bune. Tema de vacanță aparține anului care s-a încheiat? Și dacă da, de ce se notează în catalog în anul ce urmează? Sau poate aparține anului ce abia începe? Și dacă da, o temă nu vine ca urmare a unei lecții la clasă? Tema de vacanță este ilegală. Și nu, nu mă interesează argumentul conform căruia, dacă nu fac teme de vacanță uită tot. Nu uită tot, uită exact cât trebuie. Uitarea este un fenomen absolut normal și extraordinar de sănătos. Nefericiți cei ce nu uită niciodată nimic. În plus, programa prevede o perioadă de acomodare și recapitulare la fiecare început de an…perioadă care, așa cum se știe, este folosită pentru a preda, pentru a pompa performanță în fundul căngurașilor. Eu când mă întorc din vacanță am nevoie de o perioadă de reacomodare. La fel și tu. De ce crezi că un copil nu are? De ce-i iei dreptul de a fi normal?

Nu liceenii au picat bacul, ci profesorii și părinții. În fiecare an picăm bac-ul, pentru că, din păcate, numai la adăpostul facebook-ului părinții și profesorii servesc intereselor copiilor, în realitate însă eu nu am întâlnit acei părinți care să-și dorească și să și acționeze în sensul creșterii copiilor.

Așadar, dacă în loc de copil, crești cănguraș, așteaptă-te să pici bac-ul.

*pentru necunoscători, Cangurul este doar unul din multele concursuri pe care părinții le plătesc pentru …pentru ca profesorii să-și ia comision!

Anunțuri

41 de gânduri despre “Dacă în loc de copil, crești cănguraș, așteaptă-te să pici bac-ul

  1. Imi place tare mult ce scrii aici! Intrebarea mea e daca ai si curajul concret de a-ti tine deoparte copilul de acest sistem aberant, adica sa nu il inscrii la concursuri, optionale si excursii, sa le atragi atentia cadrelor didactice cand gresesc sau sa refuzi sa faca tema de vacanta. Si intreb asta pt ca aud extrem de multi parinti plangandu-se si totusi nu se schimba nimic si pentru ca ma pregatesc si eu de marele salt in necunoscut: la toamna, fetita mea va merge la scoala.
    Avand o pregatire teoretica in domeniul educatiei si o fire impulsiva, mi-e tare teama ca o sa intru in conflicte cu invatatoarea si ca fetita mea va avea de suferit… Deja am facut primul pas concret: am depus o cerere la directoare sa asigur, voluntar, supravegherea copiilor care nu vor sa faca religie. Pe copilul meu cu siguranta nu il voi lasa la acele ore si as vrea sprijinul scolii in a oferi si altor parinti aceasta alternativa (in conditiile in care multi spun ca nu au incotro). Am scris pe blogul meu motivele pentru care nu sunt de acord cu religia in scoala (http://mamaalunitza.wordpress.com/tag/educatie-religioasa/). Prefer si eu sa desenez copaci albastri cu copiii in loc sa ii sperie cineva cu pedeapsa eterna daca iubesc in afara casatoriei 🙂
    Si am scris si despre scoala „de pe vremea lui Ceausescu”, asa cum mi-o amintesc eu si care nu difera extraordinar de mult de ceea ce se intampla azi, oricat am vrea noi sa ne inchipuim altceva: http://mamaalunitza.wordpress.com/2014/06/11/aranjamente-navetisti-si-sanctiuni-fizice-in-scoala-romaneasca-de-azi-dar-si-de-ieri/

    • Victor a participat la un singur concurs, pentru ca a vrut sa vada cum este. In excursii il las, imi plac excursiile si mie si lui. Nu mi se par insa o buna activitate pentru Scoala Altfel. La sedinta am spus ce am avut de spus. Din pacate replica invatatoarei a fost ca este o prostie ce vreau eu, iar parintii nu m-au sustinut…

      • Si atunci care crezi ca e solutia? Sa renuntam la lupta doar pt ca cei din jur sunt toti impotriva si sa ne limitam la a suplini noi acasa educatia alor nostri? Sau sa incercam cu preseverenta sa ii convingem si pe ceilalti, ca sa salvam cat mai multi? E doar o intrebare, ca ma macina subiectul, nicidecum o provocare 🙂

      • Solutia mea este sa raman constanta in ceea ce cred, sa spun pe orice cale ce am de spus, sa nu ma tem ca nu am sustinere la sedintele cu parintii…alta solutie nu am.

      • fiica mea nu a fost admisa la o clasa cu predare a limbii germane la liceu pentru ca nu a avut participari la concursuri, desi a a avut 9,90 la evaluarea nationala. La inceput ne-am suparat, dar sansa a fost de partea noastra pentru ca a fost repartizata intr-o clasa cu profesori foarte buni dar a ramas acea nemultumire in mintea noastra. Asa ca trebuie sa vezi si „politica ” liceului.

    • Ţin să răspund la primul comentariu, cel care dădea un vot de blam temelor de vacanţă. Şi „pe vremea noastră” se dădeau teme de vacanţă, iar noi, generaţiil care am rezultat, nu ne-am scrântit mintea din cauza lor. Analogia cu adulţi care nu-şi profesează meseria în concediu mi se pare… cel puţin surprinzătoare… pentru un părinte care pare să-şi dorească pt. al său copil să iasă ceva bun din el. Nu numai că astfel de activităţi nu au ca scop să ofere materie primă pt. prima notă din anul şcolar următor, dar ele sunt destinate menţinerii unor abilităţi care se uită după o stagnare de mai mult de 21 de zile (sigur ştiaţi asta, doar v-aţi informat privitor la psihologia educaţiei), a căror uitare i-ar îngreuna copilului de 7, 8, … 13 ani revenirea la cerinţele specifice după o vacanţă venită la pachet cu spălarea creierului – pe care ar preupune-o abolirea temelor de vacanţă.
      Cât despre ce fac un medic sau un profesor în vacanţă, nu ştiu de ce am bănuiala că nu prea aveţi cum să gestionaţi situaţia a nu ştiu câţi angajaţi în aceste domenii de activitate; şi chiar dacă nu ar activa în concediu, este destul de forţat să comparăm situaţia unui adult care a terminat studiile, încheiând un anumit ciclu de învăţare şi un copil pt care este de preferat să-şi menţină treze abilităţile de învăţare…
      Şi de unde ideea că profesorii şi părinţii au picat bacul? În cazul generaţiei noastre – profesorii şi părinţii l-au luat?! Spus mai pe înţeles: oare actualii adolescenţi trebuie absolviţi de orice responsabilitate … pt. că nu sunt capabili să-şi asume vreuna?? Adică ei nu ştiau că dau un examen şi că au în programă anumite lecţii – şi lecturi?! Lecturi care … de obicei se recomandă ca teme de vacanţă – pt. că în timpul anului şcolar elevii susţin că nu au timp să citească pt. au teme la celelalte discipline…; iar în vacanţă ar exista disponibilitatea de a face şi fişe de lectură…

  2. Total de acord cu tine! Cu mica mentiune ca unii (extrem de putini dar sunt) profi fac chestii misto in saptamana Scoala Altfel (eu insami m-am dus sa le vorbesc despre voluntariat unor elevi de la Scoala Centrala pt ca ne-a contactat profa lor) dar vin foarte putini copii in saptamana aia. Majoritatea considera ca e vacanta si atat. Si aici tot parintii sunt de vina. De asta ma chinui eu sa explic cui pot ca scoala noastra nu e de ajuns, nu ii ajuta sa-si formeze gandire critica, logica, creativitatea, le ingradeste initiativa si spiritul liber. Dar vin toti gramada peste mine (inclusiv familia mea) cum ca vorbesc prostii. Si atunci mai crapa un dram de energie din mine.

    • SI eu am incercat acum doi ani activitati faine cu ei si stiu ca uneori se mai face cate ceva. Dar, uite, tot de acum doi ani cand cei de la Dacia Plant au pus la dispozitie autocar pentru copiii de la fimiu din clasa, ca sa-i duca la o ora de biologie faina, au mers doar doua clase, cealalta nu a mers pentru ca activitatea se termina la 12 si invatatoarea avea program pana la 11.30. Pam pam Cu mentiunea ca aia ar fi fost unica activitate a clasei respective in sa[patamana scoala altfel. deci da, sunt si exceptii, dar atat de putine incat sunt nesemnificative. Din pacate

      • Eu cred ca tu ca mămica iti doresti ca băiețelul tau sa învețe intr-un fel pe care l-ai fi dorit tu. Dar, nu uita, ca e vorba de un copil, nu de un adult. Si mai ales, lumea s-a schimbat. Acel sistem nu mai există decat in varianta modificată, dar nu in masura pe care o vrei tu. Societatea in care va trăi copilul tau e bazată pe competiție si performanță. Scoala pregateste copii care sa asimileze logic ceea ce invata. Un exemplu simplu simplu este sa întrebi copilul când ii arăți o camera de zi în lb.străină „living room/ wohnzimmer” de ce este camera de zi. Iar el poate descrie mobilierul specific. Asa, nu memoreaza cuvantul si atat. Tu ceri profesorului dar nu uita ca sunt profesori care nu au experienta comunistă. Iar tu ca părinte ai un rol decisiv in viața scolară a copilului. Eu cred in săli de clasă cu pereti in culori, cu mijloace IT, cu flori si animalule, cu mese in forme diferite si da in lucru pe echipe si mai ales in clase cu 15 – max20 elevi. Iti dai seama cat ar trebui sa investească statul, pt asemenea condiții!! Profesorii ar trebui sa aibe salarii decente, sa-si facă meseria, sa fie lăsați sa-si faca meseria, sa-si corecteze greselile iar părinții sa aprecieze acea persoana care isi da silința sa ii ofere copilului pregătire pt societate. Copiii sunt isteți, nu ii subestimati. Pot fi creativi, respectuisi, iscusiti – daca ii lăsăm, daca ii lăsați. 🙂

  3. Eu as avea ceva de spus: ca nu ma simt pe lista ta de mai sus. Nu trebuie sa mi se ridice statuie si nici medalie nu vreau. La mine in clasa e asa cum vor copiii mei si cum vreau eu. E dupa programa si cu ceva in plus. E cu romana si mate si cu toate orele de muzica, pictura si dezvoltare personala cat cuprinde. Si sa stii ca eu toata vara cercetez si caut activitati pentru anul ce vine, nu ma las pe tanjala.

    Blogul meu scolaresc:
    http://emalascoala.blogspot.ro/

    • Așa cum am spus, am vorbit despre clasa copilului meu, nu despre clasa ta. Dar, nu pot decat sa ma bucur ca la tine e altfel. Probabil ca tu vei creste randurile promovatilor la bac. Felicitari! Sa speram la cat mai multi ca tine!

    • Ema, ba eu cred ca ti-ar trebui o statuie, una mititica, macar 🙂 Am „rasfoit” un pic blogul tau si sunt impresionata de tenacitatea cu care gandesti activitatile, le faci cu copiii si scrii despre ele, ca sa invete si altii. Si mi-a placut si expresia „creatoare de amintiri”, pe care o folosesc si eu pt a ma caracteriza. Nu vrei sa te muti la scoala unde o sa o inscriu pe fiica-mea? Te rooog….

  4. Mi-a placut articolul si sunt de aceeasi parere in mare parte. Dar cangurasul cu ce a gresit? Eu am participat cand eram in scoala generala la acest concurs si tocmai ca imi parea un concurs de creativitate matematica si de logica – era altfel decat matematica de la clasa. Nu era olimpiada. Habar n-am daca acum e altfel…

  5. Orele de muzica sau desen nu au crescut! Nu stiu de unde informatia asta! :)) Iar legat de concursuri, Profesorii au nevoie de punctaj pentru transferuri, salarii de merit si lista poate continua! Cat despre sistemul de invatamant, nu prea il intereseaza decat dosarele pe care fiecare profesor trebuie sa-l faca an de an! Foi peste foi si diplome peste diplome in care trebuie sa justifice un dascal ce-a facut el un an de zile cu elevii! Niste tampenii! Directorii ascund sub pres problemele pentru a avea scoala imaculata! In acte evident! In foi peste foi in fata a comisii peste comisii! Astia suntem noi! Elevul e… vai de el! Si vai de noi dascalii! Vai de parintii care nu-si educa odraslele! Vai de profesorii care vor sa faca ceva si nu au cu cine! Si toooot asa… am incalecat pe-o sa si v-am spus doar o farama din dezamagirea sistemului in care lucrez si nu pot face nimic!

  6. Da… noua generatie de parinti . Sa lasam copii liberi ! De ce sa invete sa deseneze? Lasa-i sa mazgaleasca , asa e natural , De ce sa ii invatam sa cante la un instrument ? Sa il foloseasca asa cum doresc in libertate totala : de exemplu cu flautul putem sa rezemam florile sau sa suflam in gaurile pe care se pun degetele in mod normal . Dar cum sa indraznim sa le aratam cum se danseaza , ce inseamna gratia si ritmul? Sa-i lasam sa se scalambaie cum simt ei , pentru ca Dumnezeu i-a facut perfecti si natura lor ii va invata sa se miste pe muzica in ritmul lor interior …, etc .
    Din pacate asist intr-o tara care adopta de 20 de ani acest tip de non-educatie si rezultatele sunt dezastroase .Sa lasam copii sa manance cu mana , sa simta textura mancarii , saracii de ce sa ii chinuim cu furculita si cutitul ? Nu cumva sa il lasi sa planga ! plange=moare !!!! Dormi cu el pana la 20 de ani pentru ca altfel va fi traumatizat! Sa nu cumva sa te opresti din alaptat inainte de clasa 1 ! Trauma totala ! Va deveni toxicoman! Si nu il lasa din brate nici o secunda el trebuie sa fie in contact permanent cu tine ! Nu indrazni sa vrei un minut de intimitate…. vrei ca acest copil sa devina criminal in serie?
    Cel mai mult imi place motivul: pentru ca oamenii pesterilor , cainii si alte animale asa se comporta si daca naura ne invata asa , noi trebuie neaparat sa ne comportam ca in jungla pentru ca numai asa copilul nu va suferi traume!!!!
    Totul e ok , fiecare isi creste puiul cum crede de cuviinta , doar ca o data cu prima zi de adevarata libertate (cand va dori sa se intretina singur , si ,DA ! SOC! Poate copilul tau nu va fi un geniu , sau scriitor sau director , poate va fi un simplu angajat) , Va descoperi ca in societate se mananca cu furculita si cutitul , la birou se sta pe scaun si nu se alearga urland sau topaind de colo-colo .Si cand iesi cu iubita poate vrei sa o iei la dans , dar … nu , tu te misti ca o frumza in vant pe ring pentru ca esti spirit liber… Si nu ai sa poti sa iti faci un program de care sa te tii pentru ca programele sunt pentru nazisti si comunisti ,, noi am avut mereu libertatea sa facem ce vrem , cand vrem , ca doar leii in savana nu au program!.
    Nu vreau sa continui , dar cred ca m-am facut inteleasa . Stiu ca am extrapolat si exagerat . Dar traiesc cosmarul mamelor experte , care citesc mii de carti despre sute de metode de crestere a copilului una mai interesanta decat alta , si am impresia ca e un laborator , unde se experimenteaza pe copii pentru a fi mame trendy .Si din atata dragoste (stiu sigur ca toate aceste mame o fac din dragoste) , copilul e trei luni numai in brate , doua neatins , o luna e vegan si una vegetarian , dar stai ca am citit ca totusi ouale fac bine ! De azi ii dau ou! Si sa il dam la o scoala unde nu le cere prea mult , sa nu ii stresam cu invatatul , dar intre timp , dupa scoala face 100 de activitati una mai stresanta decat alta inot , tenis , karate, desen, informatica si un pic de pian , dar stai ! Nu…. pianul nu ca profesoara a indraznit sa ii spuna sa studieze acasa! Gata cu pianul ! Gata cu orice activitate care il surmeneaza !
    Si acum cere copilului sa ia Bac-ul !

    • Ai dreptate Bianca. Trebuie sa existe un echilibru in tot ceea ce facem. Un copil care nu va respecta nici o regula pana la 10 ani nu o va face nici de atunci inainte.Sunt bune si concursurile pana la un punct, e buna si libertatea…Sincer, fetita mea are teme de vacanta si citeste in vacanta. Nu vad nici o catastrofa in asta. Eu am concediu doua saptamani, ea are vacanta trei luni. Ce este atat de stresant in faptul ca in unele zile ale vacantei lucreaza teme cate o ora pe zi? Iese zilnic afara cate 5-6 ore, se joaca cu prietenele ei la noi acasa sau la ele acasa, dar sunt si momente in care e nevoita sa stea singura si dupa ce se plicticseste de calculator lucreaza putin din tema de vacanta si citeste.
      La noi la scoala s-a incurajat foarte mult colaborarea, unitatea clasei, dar faptul ca participa la 2 concursuri pe an nu vad ca pe ceva ce ar dauna colegialitatii. Este o metoda de a face comparatii cu copiii din alte scoli si de a se obisnui cu un alt tip de testare. La primul concurs din cele 4-5 la care in participat in doi ani (in clasa 1 nu a participat la nici un concurs) a facut calculele imental pentru ca nu stia la ce foloseste ciorna. Deci a avut si concursul asta rolul lui.
      Din pacate, compararea prezentului cu trecutul nu mai are nici un sens. Viata este cu totul alta, ritmul vietii e altul; daca in trecut nu trebuia sa faci aproape nici un efort ca sa iti gasesti un loc de munca, astazi competitia e foarte stransa, pentru un post bun lupta zeci sau sute de persoane. Daca vrei sa iti intretii familia trebuie sa faci fata acestor provocari si sa fii pregatit pentru asta. Bineinteles ca trebuie incurajata gandirea „altfel”, initiativa, creativitatea, dar sa nu ajungem in cealalta extrema in care copiii au libertate deplina iar tot ceea ce face scoala este sa ii limiteze si sa ii constranga. Si noi am avut de respectat reguli si avem incontinuare, pentru ca traim intr-o societate si nu singuri pe campie… Parintii de multe ori sa plang de ceea ce nu face scoala, iar acasa tot ce fac este sa ii inscrie la cursuri de pictura, sah, balet, tenis, etc, in ideea ca astfel le deschid orizonturile si si-au facut datoria. Pe cand ceea ce le lipseste copiilor poate este comunicarea si timpul petrecut impreuna cu famila.

      • Eu cred ca tu ca mămica iti doresti ca băiețelul tau sa învețe intr-un fel pe care l-ai fi dorit tu. Dar, nu uita, ca e vorba de un copil, nu de un adult. Si mai ales, lumea s-a schimbat. Acel sistem nu mai există decat in varianta modificată, dar nu in masura pe care o vrei tu. Societatea in care va trăi copilul tau e bazată pe competiție si performanță. Scoala pregateste copii care sa asimileze logic ceea ce invata. Un exemplu simplu simplu este sa întrebi copilul când ii arăți o camera de zi în lb.străină „living room/ wohnzimmer” de ce este camera de zi. Iar el poate descrie mobilierul specific. Asa, nu memoreaza cuvantul si atat. Tu ceri profesorului dar nu uita ca sunt profesori care nu au experienta comunistă. Iar tu ca părinte ai un rol decisiv in viața scolară a copilului. Eu cred in săli de clasă cu pereti in culori, cu mijloace IT, cu flori si animalule, cu mese in forme diferite si da in lucru pe echipe si mai ales in clase cu 15 – max20 elevi. Iti dai seama cat ar trebui sa investească statul, pt asemenea condiții!! Profesorii ar trebui sa aibe salarii decente, sa-si facă meseria, sa fie lăsați sa-si faca meseria, sa-si corecteze greselile iar părinții sa aprecieze acea persoana care isi da silința sa ii ofere copilului pregătire pt societate. Copiii sunt isteți, nu ii subestimati. Pot fi creativi, respectuisi, iscusiti – daca ii lăsăm, daca ii lăsați. 🙂

    • Sunt de acord cu tine! Dacă o lectură sau o ecuație pe timpuil vacanței este atât de incomodă, de-a dreptul supărătoare, este trist. Foarte trist! Dar eu rămân la convingerea că la părinți este problema. Însă fiecare procedează cum îl duce capul și… bagajul acumulat în ani.

    • Nu inteleg de ce trebuie sa fie rau sa incerci – vegetarianism, veganism, din nou la oua – poate iti gasesti un nou stil de viata. Nu inteleg de ce e rau sa fii la curent cu tot felul de metode moderne – mai bine sa ramanem la „Sfantul Niculae” ca e metoda testata de generatii, nu-i asa? Nu cred ca parintii care citesc nu-stiu-cate-carti ajung sa aiba copii cu probleme in a lua Bac-ul. Au probleme cei care ii arunca in scoala si gata, si-au facut datoria.
      De ce nu mai vor sa faca teme? Pentru ca studiile recente au aratat ca temele sunt o corvoada pentru copii si sunt ineficiente.
      Dar si aici interpretarea este gresita: lectura in vacanta este vazuta ca „tema”?!?!
      Aici problema este la parintii cu mentalitatea „eu am citit atunci, acum sa citeasca copilul”. Orice om care a invatat sa citeasca trebuie sa aiba in permanenta cel putin o carte inceputa si in curs de citire! Nu e tema, se numeste curiozitate intelectuala!
      Iar la asta trebuie lucrat! Parintele are cel putin o carte inceputa? Pai aia cu metodele moderne de crestere a copiilor au, s-ar putea sa ii vada odrasla si sa ia modelul. Asta este ceea ce nu inteleg cei care vor teme, teme, teme.
      Insufla-i copilului pasiunea si incurajeaza-l spre ceea ce ii place si nu va munci o zi in viata lui. Nu o sa ii foloseasca la nimic faptul ca a rezolvat sute de integrale (cazul meu – oricum nu mai stiu sa le fac, au fost o corvoada, le-am urat) si lucrez in cu totul alt domeniu. Si da, as fi putut sa folosesc timpul acela facand ceva ce imi placea cu adevarat si era mai folositor ulterior.

    • Splendid!! Exagerat evident! pentru ca articolul nu il vad ca o exagerare… el scoate in evidenta clar echilibrul perfect intre dezinteresul cadrelor si insuficienta implicare a parintilor! intre mizeria de sistem pe care trebuie sa o acceptam si somnul adanc al parintilor…asa il percep eu… si acum 11 ani nu am cazut bac-ul… iar urmatorul il dau peste 15 ani 😉

  7. Am sa raspund punctual, filosofia de viata e a ta, ai tot dreptul la ea…
    1. Insisti cu taxele si comisioanele de concurs, se vede ca e o chestie care te deranjeaza. Nu stiu cu ce te ocupi dar te intreb (teoretic): ai face activitati care tin de servici, in timpul liber, fara sa fii platita? Si asta, uneori, weekend de weekend? Te intreb pentru ca acele concursuri implica prezenta la scoala, supraveghere, corectura etc.
    2. Participarea la concursuri e optionala, eu nu am auzit, din experienta mea de parinte, sa fie vreun copil adus cu forta la un astfel de concurs. Nici parinti santajati sa participe. Insa am auzit de parinti care au facut suficient scandal asa incat intr-o scoala nu se mai organizeaza acum niciun concurs, ca „sa nu suparam” parintii vehementi.
    3. Logica concluziei pe care o tragi, imi scapa… Adica liceenii care au picat bacul de cativa ani incoace, nu au facut muzica, desen, sport… in clasele mici. La prima vedere, as putea sa trag o concluzie la fel de ilogica: parerea mea e ca doar asta au facut. Dar daca stam sa ne gandim mai bine, au picat pentru ca nu au invatat ce trebuie si cat trebuie, in clasa a XII-a, in a XI-a, in a X-a si tot asa… pana ajungem, intr-un tarziu si la clasele primare. Au mai picat pentru ca parintii nu au dorit sa stie niciodata nivelul real al copilului, multumindu-se cu notarea, nu foarte obiectiva, din scoala. Au mai picat pentru ca, atunci cand au avut suficient curaj sa participe la un concurs, unde au luat o nota care nu semana cu nota de la clasa, parintii nu au mai vrut sa ii lase, ca sa nu cumva sa ii vada si altii in josul vreunei liste.
    4. Concursurile, in sine, nu au nimic rau. Rau este ca parintii nu inteleg concursurile ca fiind o metoda de evaluare a copilului, a nivelului de cunostinte, a pozitiei intr-o ierarhie. Nu conteaza ca la primul concurs iese al 30-lea, daca parintele nu transforma asta intr-o tragedie („te-a intrecut popeasca…”). Copilul va intelege, ajutat, ca, daca vrea mai mult, poate obtine prin munca. Prin munca LUI. Mesajul asta mi se pare cel mai important de transmis unui copil. „Vrei ceva? Daca muncesti, vei avea”. Daca nu vrea, si prefera sa deseneze cu degetele si sa cante la pahare, e perfect!
    5. In 5 ani de scoala ai copilului meu am vazut parinti de toate felurile. Parinti care, la inceput, isi trimiteau copiii la toate concursurile posibile si apoi, in timp, deveneau anti-concurs. Parinti selectivi, care trimiteau copiii doar la anumite concursuri si o faceau consecvent, indiferent de rezultate. Parinti inconsecventi (din acest punct de vedere) care uneori trimiteau copiii, alteori nu. Discutii pe tema asta… oricand ne intalneam. Stii ce? Cu discutiile se ramane, sunt la fel de utile ca o caramida in cap. Faceti ce vreti, sunt copiii vostri… Uneori justificarile si explicatiile lasa sa se inteleaga mai mult.
    6. Copilul meu are un traseu de arhimezi si euclizi, urmat de trei olimpiade nationale (la matematica si informatica). Ca el, sunt si altii, toti sanatosi, voiosi, jucausi, plin de „prostiile” specifice varstei in cap, intr-un cuvant, absolut normali. Promit ca am sa le urmaresc traseul cu atentie dar am eu vaga banuiala ca ii voi vedea pe toti pe lista de admisi la bac. Mai vorbim, ca e timp pana atunci.

    Bianca Todor, nota 10!

    • 1. NU as face si nici profesorii nu-s obligati. Cum de altfel nu-i obliga nimeni sa fie profesori. In afara de asta concursurile se presteaza fix in timpul orelor, in loc de lucrarile de control de la clasa, deci nu aloca timp suplimentar din timpul lor liber.
      2.Tocmai asta e ideea, ca participarea la concursuri este optionala si contra cost intr-un sistem de invatamant care este obligatoriu si gratuit. Deci, ilegal.
      3. Logica iti scapa si cred ca o sa-ti scape indiferent cum ti-as explica. Dar o sa incerc: noile reguli ale sistemului de invatamant banuiesc eu ca pun accent in principal pe dezvoltarea anumitor functii gen intuitie, creativitate, pe care copiii le pot exersa la orele de muzica, pictura, dezvoltarea personala. Subiectele de la evaluari sunt facute pornind de la premisa ca acesti copii au respectat regulile jocului. Dar ei nu le-au respectat pentru ca profesorii si parintii au pus accent pe aceleasi vechi metode practicate acum …ani si anume memorarea cuvant cu cuvant a comentariilor. Asa se face ca, la 18 ani, in fata unui text la prima vedere se gasesc incapabili sa lege doua vorbe.
      4.Textul cu evaluarea ni l-a servit si noua invatatoarea la sedinta pentru a justifica participarea la sutele de concursuri. Un dascal bun si corect cred ca este capabil sa-si evalueze elevii. Daca nu e capabil si are nevoie de sute de concursuri este…neprofesionist. In plus, o evaluare o dai o data, nu de 100 de ori. Exista un concurs gratuit care, culmea este poate si cel mai serios. Nu este suficient acela pentru evaluare?
      5. n-am prins ideea, scuze.
      6.mult succes

      • 1.
        Arhimede și Euclid se desfășoară întotdeauna în weekend. Cangurul e în timpul orelor.
        3. Ceea ce crezi tu ca se dezvolta în orele de muzica, desen etc. se dezvolta, de fapt, în primii 7 ani de viață, dacă părintele știe sa stimuleze/învețe copilul sa povestească (conduite du recit). Peste asta se adaugă, mai târziu, măiestria învățătorului și a profesorului. Cam greu de digerat asta, nu? Tooot părintele -i de vina, bietul de el…
        La final te-as ruga sa nu mai faci presupuneri în privința capacității mele (sau a oricărei alte persoane) de a înțelege.
        Succes în toate!

    • 1. Nu ma interesează ziua în care se desfășoară concursurile, nu despre asta era vorba.
      2. Atâta timp cât în programa sunt prinse și orele de muzica, desen, înseamnă că profesorii sunt OBLIGAȚI sa le țină.
      3. Pe blogul meu scriu ce vreau eu și primesc sfaturi doar dacă și de la cine vreau.
      Toate bune!

  8. dar sa-ti pice eminescu la bac si habar sa n-ai sa scrii ceva?eminescu oamnei buni????? in vacanta sa nu pui tu , copil mana pe un roman din tematica sa-l citesti fara sa te oblige cineva? nu, stai sa dam chekin pe fb ca ne simtim ironici..:)))

    • Bacul nu s-a picat la Eminescu. Elevii care ajung la bac si nu stiu cine-i Eminescu este evident ca au fost candva promovati degeaba, deci un profesor care nu avea chef sa-si piarda timpul cu ei, i-a trecut clasa pe principiul sa se spele altcineva pe cap cu ei

  9. Sunt parinte si la scoala baietilor mei am constatat ca parintii erau in general cei care doreau … cangurasi. Noi am avut norocul de a avea un dascal minunat datorita caruia copiii au mers cu drag la scoala si au invatat (evident, de dragul ei) si ceea ce nu le prea placea. Au facut si orele de sport si pe cele de muzica si pe cele de lucru manual si desen. Iar saptamana ALTFEL a fost chiar ALTFEL. Va dau cateva exemple, poate convingeti alti invatatori/profesori sa … fure modelul. Concret;1. TEATRUL – FATA NEVAZUTA; in spatele scenei. Inainte de a pleca din clasa un parinte a venit si le-a explicat faptul ca pe scena vin actori care au invatat rolurile (scrise deja de cineva, puse in scena de o persoana care stie cum se face, sunt costumati in functie de piese,exista machior, luministi etc. Apoi au asistat la o repetitie, au vazut costume, au mers in cabina de machiaj, de sunet, au vazut sistemul de lumini, etc. 2. FOTOGRAFIA – Un parinte pasionat si profesionist in acest domeniu a venit in clasa cu mai multe aparate (inclusiv vechi), le-a povestit putin despre istoricul fotografiei, cum se foloseste un aparat foto, cum si ce se urmareste, cum se tramsforma imaginile, apoi copiii, insotiti de invatator si alti parinti, au plecat, pe grupe, in diferite locuri de langa scoala unde copiii au facut ei insisi fotografii. Fiecare parinte a trimis responsabilului de proiect cate 2 fotografii, acesta le-a printat si s-a organizat o expozitie cu fotografiile copiilor, expozitie la care au participat TOTI parintii. 3. SANATATE SI IGIENA Un alt parinte din clasa, medic evident, a venit la clasa si le-a explicat copiilor de ce trebuie sa se spele pe maini, a adus un microscop si apoi copiii, pe rand au urmarit la microscop diferite lucruri, de la unghiile lor, la fire de par, fibre si creioane, la creta si bani. 4. EXPERIMENTARIUM – la Timisoara exista un astfel de loc in care copiii pot vedea si participa activ la diferite experimente din domeniul fizicii, supravegheati de profesori universitari (pensionati ce lucreaza voluntar!) si ajutati de studenti. Cele doua ore petrecute acolo au lasat un puternic impact asupra lor, la fel ca si experimentul facut in clasa de cei de la un club (contra-cost, dar a meritat banii, parca 5 lei de copil) intitulat ICE AGE – zapada carbonica (exemplul numarul 5), spectaculos si instructiv, haios si antrenant pentru ei. 6. NICOTINA – SPUNE NU FUMATULUI – a fost un experiment pe care pustii de clasa a III-a nu-l vor uita curand. Si acesta a fost organizat de specialistii de la SMART CLUB parca, contra cost (aceeasi 5 lei/copil), in clasa, pret de doua ore. Cei mici au invatat despre nicotina, despre pericolele la care se supun daca fumeaza, cu experimente si altfel de lectie. (recomandasem aceasta activitate afland de la niste prieteni, psihologi ca preventia fumatului este tardiva in clasa a V-a, asa ca noi am facut-o la clasa a III-a. Ma opresc aici ca su nu fie plictisitor, insa va asigur ca cei mici au fost incantati de fiecare activitate in parte si asteapta cu placere saptamana altfel. Nu este mai putin adevarat faptul ca invatatoarea noastra (fosta deja) are o gramada de initiative, are experienta si cere implicarea parintilor (care – culmea! – la clasa noastra se implica). Poate ca ar mai trebui adaugat doar ca in clasa I (cand studiau litera C) invatatoarea i-a dus (cu acordul nostru) la restaurantul chinezesc din apropierea scolii, unde au mancat orez cu legume cu … betisoare, asta dupa ce li s-a povestit despre China si zidul chinezesc, despre artificii si praful de pusca, despre hartie si lampioane, despre scrierea lor diferita. Va imaginati ca fiul nostru a venit fericit acasa si ne-a explicat ca stie sa manance cu betisoarele pentru ca … l-a invatat o doamna chinezeasca ;-). Ah, da! In clasa a III-a, intr-o vineri cand aveau cunostinte despre natura, le-a cerut sa aduca lingurite si pahare de plastic, fara insa a aduce caietul si cartea (?!?). Regretul meu este ca nu l-am filmat pe Theo (cel mic) atunci cand povestea cum i-a legat la ochi si le-a dat sa guste diferite arome (acru, dulce, sarat, iute, amar), sa pipaie diferite texturi (moale, aspru, neted, etc) sau i-a pus sa asculte sunete si sa le recunoasca. Ah, evident, nu va uita simturile niciodata ca si mirosurile au fost diferite. Cu siguranta o lectie pe care n-o vor uita nicodata. Si ca sa inchei (promit ca ma opresc aici) ar trebui sa va povestesc si o ora de matematica de la clasa. Exasperata probabil ca cei mici nu inteleg importanta matematicii, la sedinta cu parintii ni s-a cerut ca intr-o anume zi sa trimitem copiii la scoala cu jucarii de acelasi fel (de ex. masinute identice chir daca de culori diferite, sau papusi, animalute, orice) si bai de jucarie sau fabricati din hartie de noi acasa (de 1 leu, 5 lei, 10, 20 50 si 100 lei). Evident, s-au jucat la scoala de-a piata si vanzarea, folosindu-se de banii adusi de acasa. In joasca insa, trebuiau sa claculeze pretul, sa plateasca, sa dea restul, etc. CONCLUZIA? Dascali buni si pasionati exista chiar si intr-un sistem ticalosit si slutit (cu voie) de ministere si ministrii, de inspectori si inspectorate, de unii dascali si de muult(prea)multi parinti. Cautati-i, merita! Numele invatatoarei noastre este VALERIA STASZNY, Liceul Teoretic Nikolaus Lenau Timisoara. Un dascal de exceptie pe care il apreciem si il iubim pentru pasiunea si daruiarea cu care ne-a indrumat copiii in prima etapa din scoala!

  10. Situatia in sine este mult mai putreda decat o vedem noi, chiar si cei mai realisti ( cinici). Totul se rezuma la un pic de echilibru, daca dascalii si parintii ar avea dorinta si capacitatea de al gasi. Joaca e buna cu masura, temele la fel, concursurile si ele, dar nu toate de dragul de a bifa ci doar cat sa ii obisnuiasca cu ideea de concurs (si noi aveam olimpiade), dezvoltarea creativitatii e esentiala, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii terorizam cu activitati si ateliere care raspandite intr-o saptamana ocupa fiecare zi cu sfintenie (tenis, engleza, olarit, pian, cursuri de actorie, dans, canto…..Doamne fereste sa nu stie cate ceva din fiecare). Toti vrem tot ce e mai bun pt ei, si cu cat am fost mai frustrati in vietile noastre cu atat mai mult, dar oare ei vor toate astea? Ii intreaba cineva? Ai mei vor doar sa se joace si sa le citesc povesti. Mie mi se pare legitim. Prin urmare asta facem. La clasa I temele au fost putine, invatatoarea cu bun simt, asa ca scoala a fost o experienta super. Pana acum!

    • De acord cu tine. Si eu l-am lasat la un concurs, fix ca sa fie evaluat si ca sa vada cum este. Restul de 37 de concursuri din semestru nu si-au mai avut rostul. o zi o dedicam inotului, restul zilelor sunt libere…deci da, stiu ce zici

  11. Printre cele mai adevărate și reușite și frumoase articole pe care le-ai scris! De ținut minte și aplicat! Și eu mă gândeam…sistemele nu sunt de vină pentru că ele sunt făcute de oameni.

  12. E teribil ce spui… dar, din pacate ai dreptate.. sistemul e gresit pentru ca noi il acceptam. Ma vad pusa in fata situatiei si ma simt legata…e ca si cum as urla impotriva taifunului…
    Zilele trecute desenam cu fimiu (4 ani si 6 luni)… a desenat el un soare verde… la final ma intreba daca imi place. Evident, imi exprim entuziasmul, insa ma intreaba: de ce iti place? soarele e verde? e bolnav?? ii intreb: de ce zici asta? si imi raspunde cu tonul unui matur ingrijorat de entuziasmul meu: doamna educatoare, cand am desenat o rata verde, m-a intreabat daca e bolnava!
    Am ramas asemeni unei statui… incercand sa iau ciocanul sa-mi trag una… in acelasi timp gandindu-ma ca sa ii explic.. si neintelegand de ce i s-a spus ca rata lui verde e bolnava!
    Stie ce culoare are o rata, insa asa a vrut el sa o faca verde pe cea desenata!! Doar nu e o rata adevarata, mi-a explicat el, cu inocenta unui copil creativ.
    Parca mi-e frica sa ma gandesc la viitor!

  13. Pingback: Ce-am mai gasit pe net #3 | WebKid.ro

  14. Pingback: Pen’ ce să mai dăm bac-ul când un titlu de scandal ne ține de foame? | Olandezul Zburător...

Lasă-mi un comentariu! Îți răspund imediat :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s